ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3426/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3426/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 84/ R
din 3 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, s-a
respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea recurentă M.P. împotriva
deciziei penale nr. 713/ R din 3 noiembrie 2004 a Tribunalului Bihor.
S-a reținut, în esență, că
prin decizia 713/ R din 3 noiembrie 2004 a Tribunalului Bihor s-a respins, ca
tardivă, contestația în anulare formulată de contestatoare împotriva deciziei
penale nr. 482/R/1999, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2897/1999,
prin care se respinsese recursul declarat de partea vătămată M.P. împotriva
sentinței penale nr. 260/1999 a Judecătoriei Oradea.
S-a motivat că apelul
declarat de contestatoare împotriva deciziei 482/R/1999 a Tribunalului Bihor a
fost respins, ca tardiv, și, ca atare, hotărârea primei instanțe a rămas
definitivă la data expirării termenului de apel, nemaiputând fi atacată cu
recurs.
Împotriva deciziei penală nr.
84/ R din 3 februarie 2005 a formulat recurs contestatoarea M.P., criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că în mod greșit i s-a respins
apelul declarat împotriva contestației în anulare soluționată de Tribunalul
Bihor.
Examinând recursul declarat
de petentă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru
următoarele considerente:
Hotărârea instanței de
fond, sentința penală nr. 260/1999 a Judecătoriei Oradea, a avut ca obiect
infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen., fiind atacabilă doar cu recurs.
Prin decizia nr. 482/R/1999
a Tribunalului Bihor s-a respins, ca nefondat, recursul împotriva acestei
sentințe, decizia fiind definitivă.
Potrivit dispozițiilor art.
386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face
contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare
a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs
nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că
la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această
împiedicare;
c) când instanța de recurs
nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele
prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) – i
1
), cu privire la care
existau probe în dosar;
d) când împotriva unei
persoane sau pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Cum contestatoarea a
indicat cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b)
C. proc. pen., în mod corect decizia
dată de Tribunalul Bihor (instanța de recurs) în contestația în anulare,
decizia 713/R/2004, este definitivă, neputând fi supusă nici unei căi de atac.
Pe cale de consecință,
recursul declarat la Curtea de Apel Oradea împotriva acestei decizii este
inadmisibil, cum corect a fost respins de această instanță, în aceeași situație
fiind și recursul declarat împotriva deciziei curții de apel, care, de
asemenea, este inadmisibil.
Solicitarea contestatoarei
de a i se admite cererea de reformulare a prezentului recurs în contestație în
anulare și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Oradea, pentru soluționarea
contestației în fond, nu este admisibilă, deoarece, această instanță a judecat
calea de atac împotriva respingerii contestației în anulare, așa cum a fost
învestită de contestatoare, iar, pe de altă parte, curtea de apel nu a
pronunțat nici o decizie într-un recurs ce viza fondul cauzei, pentru a se
putea formula o contestație în anulare de competența sa.
Nu în ultimul rând, trebuie
precizat că petenta a mai uzitat de acest procedeu atunci când, realizând că recursul
declarat împotriva deciziei nr. 482/R/1999 a Tribunalului Bihor este
inadmisibil, și-a precizat cererea ca fiind o contestație în anulare și a
obținut declinarea competenței de la Curtea de Apel Oradea la Tribunalul Bihor,
conform încheierii din 15 iunie 2004.
În consecință, văzând și
dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte
va respinge recursul, ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din
același cod, va obliga contestatoarea la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de contestatoarea M.P. împotriva deciziei penale nr. 84/ R
din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea.
Obligă pe recurenta
contestatoare să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 1 iunie 2005.