ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5357/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5357/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Fălticeni reclamanta B.L., prin mandatar C.C., a chemat în
judecată pârâții C.V., C.R. și Comuna Râșca prin Primar solicitând a se
constata dreptul său de proprietate asupra a două suprafețe de teren de 27 ari
fâneață și 21 ari arabil situate în satul Buda comuna Râșca.
În motivarea cererii a arătat că
cele două suprafețe de teren au fost primite cu titlu de zestre, iar timp de 30
de ani a exercitat asupra lor o posesie utilă. La data de 1 iulie 2003 pârâții,
fratele său și cumnata i-au sustras fânul adunat pe teren în căpițe.
Prin sentința civilă nr. 30 din 14
ianuarie 2004 Judecătoria Fălticeni a respins acțiunea și cererea de
intervenție formulată de C.C. reținând, în esență, că reclamanta a revocat procura
de reprezentare, prin declarația autentificată sub nr. 400 din 31 iulie 2003.
Ulterior, reclamanta a dat o nouă declarație, la data de 19 decembrie 2003 prin
care a arătat că nu a formulat acțiunea ce face obiectul dosarului de față și
nici nu l-a împuternicit pe fiul său, C.C., să o reprezinte în fața
autorităților judiciare.
Împotriva sentinței a declarat apel
intervenientul arătând că a posedat cele două suprafețe de teren din anul 1999.
Prin decizia nr. 849 din 31 martie
2004 Curtea de Apel Suceava a respins apelul ca neîntemeiat reținând, conform
art. 56 C. proc. civ., că apelul făcut de cel care a intervenit în interesul
uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit
nu a făcut, ea însăși, apel.
Împotriva deciziei instanței de apel
a declarat recurs intervenientul C.C. pentru următoarele motive:
- este proprietarul celor două
suprafețe de teren din anul 1999;
- în mod nelegal instanțele au
respins încuviințarea probelor cu înscrisuri și martori.
Recursul este inadmisibil.
Cum reclamanta B.L. nu a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, nici intervenientul accesoriu nu
avea posibilitatea legală de a ataca hotărârea, astfel că în temeiul art. 56 C.
proc. civ. recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul
declarat de intervenientul în nume propriu C.C. împotriva deciziei civile nr. 849
din 31 martie 2004 a Curții de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.