ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6182/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 566 din 18

septembrie 2003 Judecătoria Gurahonț jud. Arad, a admis acțiunea formulată de Consiliul

Local al comunei Hălmagiu în contradictoriu cu pârâtul F.A. și pe cale de

consecință a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin

uzucapiune asupra imobilului identificat în C.F. nr. 582 Hălmagiu nr.top

187/a/2/b casa cu nr. 175 curte și grădină în suprafață de 2196 mp; a admis

cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta Asociația

familială F. Hălmăgel reprezentată prin T.F.D. și în consecință a constatat că

intervenienta are calitate de chiriaș a imobilului identificat în C.F. nr. 582

Hălmagiu; reclamanta a fost obligată să declanșeze procedura negocierii

directe, în vederea vânzării spațiului pe care intervenienta îl deține în

calitate de chiriaș; a autorizat intabularea dreptului de proprietate în coala

de C.F. conform sentinței rămasă definitivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că imobilul în litigiu, casa cu nr. 175 și intabulată în C.F., a fost

sechestrat în anul 1964 și, de atunci și până în prezent s-a aflat în posesia

exercitată continuu, public, pașnic și sub nume de proprietar de către

reclamant.

S-a mai reținut că imobilul menționat mai

sus a făcut obiectul unui contract de închiriere care a intervenit între

reclamant și SC C. SA Sebiș. Ulterior, drepturile și obligațiile fostului

chiriaș au fost preluate prin concesiune, în baza contractului nr. 85 din 21

martie 2003 de către Asociația Familială F.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia

civilă nr. 695 din 19 aprilie 2004, a admis apelul formulat de reclamantul

Consiliul Local Hălmagiu împotriva sentinței civile nr. 566 din 18 septembrie 2003

pronunțată de Judecătoria Gurahonț, în contradictoriu cu pârâtul F.A. și

intervenienta Asociația Familială F. Hălmăgel; a schimbat în parte sentința

apelată în sensul că: s-a respins cererea de intervenție în interes propriu

formulată de Asociația Familială F. Hălmăgel; a menținut în rest hotărârea

atacată; a respins apelul declarat de intervenienta Asociația Familială F.

împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că imobilul ce face obiectul litigiului, casa cu nr. 175, curte și

grădină cu 2196 mp, înscrisă în C.F. nr. 582 Hălmagiu, are ca proprietar

tabular pe pârâtul F.A. și a fost dobândit cu titlu de moștenire legală. Că,

deși a fost notat un sechestru penal asupra porțiunii de ½ din imobilul

în litigiu, pârâtul a continuat să locuiască în imobil până în anul 1970 când a

plecat din țară.

S-a mai reținut că din momentul plecării

din țară a pârâtului F.A. și până în prezent, reclamantul s-a comportat ca un

proprietar, exercitând în mod continuu, public și pașnic posesia cu privire la

imobilul în litigiu, în condițiile art.1847, 1854 C. civ.

Aceeași instanță de apel a reținut că

intervenienta Asociația Familială F. nu a avut niciodată calitatea de chiriaș a

imobilului în litigiu pentru a cumpăra spațiul prin negociere deoarece, în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 550/2002 negocierea directă (la care a

fost obligat reclamantul) este un beneficiu cunoscut comercianților care

folosesc spațiile comerciale în baza unui contract de închiriere, încheiat în

condițiile legii. Or, Legea nr. 550/2002 a intrat în vigoare la data de 5 noiembrie

2002, iar intervenienta a primit spațiul de la SC C. Sebiș, la data de 21

martie 2003.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs Asociația Familială F. reprezentată de T.D.N.,

criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând prevederile art. 304,

pct. 9, 10 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de apel în mod greșit a

reținut faptul că schimbarea locațiunii produsă prin încheierea de către

chiriaș a contractului de cesiune este o modificare a contractului inițial și

că înștiințarea Primăriei Hălmagiu de către locatar nu are nici un efect care

să fie opus locatorului.

- Prin înștiințarea Primăriei Hălmagiu,

aceasta nu a procedat la opunere expresă după cum nu a solicitat nici

rezilierea contractului de cesiune, ci a încuviințat pe mai departe chiria,

însă de la Asociația Familială F. Hălmăgel, și nu de la SC C. Sebiș.

Recursul nu este fondat.

Imobilul ce face obiectul litigiului,

casa cu nr. 175, curte și grădină 2196 mp înscris în C.F. 583 Hălmagiu nr.top

1187/a/b/, a avut ca proprietar tabular pe pârâtul F.A. și a fost dobândit prin

moștenire legală, extras C.F. dosar fond.

Pârâtul F. a plecat din țară în anul

1970, dată când a încetat să mai locuiască în imobilul în litigiu.

Reclamantul Consiliul Local Hălmagiu,

începând cu anul 1970 a exercitat o posesie continuă, publică, pașnică și sub

nume de proprietar, asupra imobilului în litigiu, în condițiile art.1847, art. 1854

C. civ. Deci, reclamantul a devenit proprietarul imobilului menționat prin

uzucapiune.

În calitatea sa de proprietar al

imobilului în litigiu, reclamantul l-a închiriat la SC C. Sebiș la data de 28

septembrie 2000, pe o perioadă de 5 ani, dosar fond. Ulterior, respectiv la

data de 21 martie 2003, între SC C. Sebiș și intervenienta Asociația Familială F.

Hălmăgel a intervenit un contract de cesiune cu privire la imobilul menționat, dosar

fond.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 550/2002,

negocierea directă este un beneficiu cunoscut comercianților care folosesc

spațiile comerciale în baza unui contract de închiriere, concesiune etc.

încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a legii, art.

16 din lege.

Pentru ca vânzarea să se facă prin

negociere directă este necesar ca respectivii cumpărători să folosească efectiv

spațiu comercial la data intrării în vigoare a legii, art. 6 alin. (1) din H.G.

nr. 1341/2002.

Cum Legea nr. 550/2002, a intrat în

vigoare la 5 noiembrie 2002 iar H.G. nr. 1341/2002 a intrat în vigoare la 16

februarie 2002, intervenienta nu era îndreptățită la cumpărarea spațiului în

litigiu, prin negociere directă, deoarece contractul de cesiune enunțat mai sus

poartă data de 21 martie 2003.

Față de cele reținute, Înalta Curte de

Casație și Justiție, constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și în

consecință, se va respinge recursul declarat de intervenienta Asociația

Familială F. Hălmăgel, prin T.D, împotriva deciziei civile nr. 695 din 19

aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

intervenienta Asociația familială F. Hălmăgel prin T.D. împotriva deciziei nr. 695

din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.