ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5853/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5853/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 93 din 3 februarie
2004 Judecătoria Slatina a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC A.
SA Slatina introdusă împotriva pârâtei A.P.S., având ca obiect pretenții
comerciale în sumă de 427.193.352 lei și anume:
- 150.019.458 lei, taxe comerciale;
140.663.382 lei, energie termică; 22.218.966 lei, prestări diverse; 114.291.546
lei, majorări de întârziere pentru perioada ianuarie – martie 2001.
Pentru a hotărî, prima instanță a
reținut că între reclamantă și pârâtă s-au încheiat contractele comerciale din
3 mai 1999 și din 23 decembrie 1998, însă, în anul 2001 nu s-a încheiat nici un
contract de abonament prestări diverse și nici nu s-a făcut dovada prestării
unor astfel de servicii către pârâtă astfel că facturile emise pentru suma de
22.218.966 lei, cu titlu de prestări diverse nu pot constitui titlu pentru
obligarea pârâtei la plată, aceasta fiind nedatorată, întrucât nu au la bază un
contract între părți.
Instanța de fond a mai reținut,
privitor la suma de 150.019.458 lei pretinsă de reclamantă cu titlu de
contravaloare taxe comunale, că pârâta a făcut dovada achitării acestora așa
încât solicitarea reclamantei nu are suport probator.
Totodată, instanța de judecată a
considerat că pârâta nu datorează cu titlu de contravaloare energie electrică
suma de 140.663.382 lei, așa cu a pretins reclamanta întrucât pârâta a făcut
dovada achitării în teren a acesteia.
Prima instanță a apreciat că pârâta
nu datorează nici penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, deoarece
pârâta a făcut dovada achitării în termen a obligațiilor sale contractuale,
deci clauza penală stipulată în acordul părților nefiind operantă.
Prin decizia nr. 64 din 5 martie
2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de
reclamanta SC A. SA Slatina, împotriva hotărârii instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel instanța de
apel a reținut în esență, ca fiind nedatorate pretențiile reclamantei.
Împotriva deciziei pronunțate în
apel a declarat recurs reclamanta SC A. SA Slatina, invocând motivele prevăzute
de punctele 8 și 9 din art. 304 C. proc. civ. și solicitând modificarea
deciziei atacate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii
precizate cu obligarea pârâtei la plata sumei de 162.882.348 lei, contravaloare
servicii de gospodărie comunală, a sumei de 144.291.546 lei, majorări de
întârziere și a taxelor de timbru.
În concret, recurenta reclamantă a
arătat următoarele:
Contestăm reținerile instanței de
apel, rețineri contrazise de probele din dosarul cauzei pentru următoarele
considerente:
- deși pârâta depune documente prin
care arată plata, după data introducerii cererii de chemare în judecată la
instanța de fond, numai a facturilor de taxe comunale, instanța de apel
exonerează pârâta de la plata tuturor facturilor pe considerentul că au fost achitate,
deși acest fapt nu a fost dovedit în cursul judecății.
- nu există refuzuri la facturile de
energie termică, refuzuri efectuate conform art. 5.7 din contractul din 23
decembrie 1998, prin care să se atenționeze furnizorul de energie asupra calității
serviciilor prestate;
- Curtea de Apel reține punctul de
vedere al pârâtei – intimate că energia termică nu a fost furnizată la
temperatura de 75 grade, deși conform contractului comercial din 23 decembrie
1998 exista obligația furnizorului de a livra agent termic la 40 – 60 grade (art.
6.1 din contract) instanța nu are competența de a modifica prevederile unei
convenții legal încheiate între părți, convenție care are putere de lege între
părțile contractante. Deși SC A. SA Slatina nu avea obligația contractuală și
nici legală de a livra agent termic la 75 grade și instanța de control judiciar
nu putea să exonereze pârâta de la plata acestor facturi de energie termică:
- intimata pârâtă recunoaște, la
finale fiecărei luni de livrare a agentului termic, furnizarea agentului termic
și certifică calitatea acestora prin semnătură și ștampilă. Există depuse la
dosarul cauzei, anexă la fiecare factură de energie termică și confirmările
lunare ale A.P.S. efectuate în baza H.G. nr. 425/1994;
- Contractul din 27 iulie 1998 și
facturile de prestații diverse au fost anulate în întregime de instanța de
judecată deși nu exista nici un temei pentru înlăturarea de la plată a acestor
facturi deoarece:
- contractul era valabil pe perioada
litigiului;
nu există nici o modificare a
acestui contract prin act adițional și nici o cauză de încetare a acestuia;
- instanța modifică unilateral
prevederile acestui contract punând în sarcina SC A. SA Slatina obligația de a
demonstra că s-au efectuat aceste servicii. Unde există în acest contract
clauza potrivit căreia SC A. SA ar fi obligată să întocmească anumite
documente, situații de plată, verificări prin care să demonstreze s-au efectuat
aceste servicii lunare.
- reiterăm faptul că în speță este
vorba de un contract de abonament, prin care se asigură întreținerea unor
instalații, rețele și efectuarea reparațiilor accidentale. În cazul în care
aceste servicii nu se efectuează, având în vedere caracterul de continuitate al
serviciului, beneficiarul este în drept să formuleze reclamații, solicitări de
diminuare a valorii facturilor sau chiar rezilierea contractului. În această
cauză nu s-au respectat aceste etape iar pârâta s-a mulțumit numai să nu le
achite (fără nici un document de susținere) și să afirme în anul 2004 că
serviciile furnizate în 2001 nu s-au efectuat, iar instanța de judecată reține
numai argumentele acestei părți apărând în mod subiectiv o parte care nu a dat
dovada de diligența unui proprietar.
Având în vedere documentele
menționate anterior, documente depuse la dosarul cauzei considerăm că SC A. SA
Slatina și-a dovedit pretențiile deduse judecății (art. 1169 C. civ.) depunând
la dosarul cauzei contracte comerciale, facturi, recunoașteri ale pârâtei,
confirmări lunare ale serviciilor prestate.
Având în vedere că o parte din
serviciile furnizate au fost achitate cu întârziere iar o parte nu sunt
achitate nici în prezent pârâtei i s-au calculat și emis facturi de majorări de
întârziere conform Legii nr. 198/1997 și clauzelor penale din cele 3 contracte
comercial încheiate cu pârâta și depuse la dosarul cauzei, în valoare de
114.291.546 lei.
Recursul reclamantei este nefondat
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului și
examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs în ansamblul lor se
constată că, în mod corect instanța de apel a considerat ca fiind nedatorate
pretențiile reclamantei, aceasta nedovedind cu nici un mijloc de probă
serviciile pe care le-ar fi prestat pârâtei.
Cum criticile aduse deciziei
pronunțată în apel nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal și
nedovedite cum decizia recurată a fost dată cu interpretarea corectă a actului
juridic dedus judecății și cu aplicarea justă a legii, instanța de recurs
urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC A. SA Slatina, împotriva deciziei nr. 64 din 4 martie 2005 a
Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 7 decembrie 2005.