ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5853/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 93 din 3 februarie 2004 Judecătoria Slatina a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC A. SA Slatina introdusă împotriva pârâtei A.P.S., având ca obiect pretenții comerciale în sumă de 427.193.352 lei și anume: - 150.019.458 lei, taxe comerciale; 140.663.382 lei, energie termică; 22.218.966 lei, prestări diverse; 114.291.546 lei, majorări de întârziere pentru perioada ianuarie – martie 2001. Pentru a hotărî, prima instanță a reținut că între reclamantă și pârâtă s-au încheiat contractele comerciale din 3 mai 1999 și din 23 decembrie 1998, însă, în anul 2001 nu s-a încheiat nici un contract de abonament prestări diverse și nici nu s-a făcut dovada prestării unor astfel de servicii către pârâtă astfel că facturile emise pentru suma de 22.218.966 lei, cu titlu de prestări diverse nu pot constitui titlu pentru obligarea pârâtei la plată, aceasta fiind nedatorată, întrucât nu au la bază un contract între părți.

Instanța de fond a mai reținut, privitor la suma de 150.019.458 lei pretinsă de reclamantă cu titlu de contravaloare taxe comunale, că pârâta a făcut dovada achitării acestora așa încât solicitarea reclamantei nu are suport probator. Totodată, instanța de judecată a considerat că pârâta nu datorează cu titlu de contravaloare energie electrică suma de 140.663.382 lei, așa cu a pretins reclamanta întrucât pârâta a făcut dovada achitării în teren a acesteia. Prima instanță a apreciat că pârâta nu datorează nici penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, deoarece pârâta a făcut dovada achitării în termen a obligațiilor sale contractuale, deci clauza penală stipulată în acordul părților nefiind operantă.

Prin decizia nr. 64 din 5 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A. SA Slatina, împotriva hotărârii instanței de fond. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut în esență, ca fiind nedatorate pretențiile reclamantei. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta SC A. SA Slatina, invocând motivele prevăzute de punctele 8 și 9 din art. 304 C. proc. civ. și solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii precizate cu obligarea pârâtei la plata sumei de 162.882.348 lei, contravaloare servicii de gospodărie comunală, a sumei de 144.291.546 lei, majorări de întârziere și a taxelor de timbru.

În concret, recurenta reclamantă a arătat următoarele: Contestăm reținerile instanței de apel, rețineri contrazise de probele din dosarul cauzei pentru următoarele considerente: - deși pârâta depune documente prin care arată plata, după data introducerii cererii de chemare în judecată la instanța de fond, numai a facturilor de taxe comunale, instanța de apel exonerează pârâta de la plata tuturor facturilor pe considerentul că au fost achitate, deși acest fapt nu a fost dovedit în cursul judecății.

- nu există refuzuri la facturile de energie termică, refuzuri efectuate conform art. 5.7 din contractul din 23 decembrie 1998, prin care să se atenționeze furnizorul de energie asupra calității serviciilor prestate; - Curtea de Apel reține punctul de vedere al pârâtei – intimate că energia termică nu a fost furnizată la temperatura de 75 grade, deși conform contractului comercial din 23 decembrie 1998 exista obligația furnizorului de a livra agent termic la 40 – 60 grade (art. 6.1 din contract) instanța nu are competența de a modifica prevederile unei convenții legal încheiate între părți, convenție care are putere de lege între părțile contractante.

Deși SC A. SA Slatina nu avea obligația contractuală și nici legală de a livra agent termic la 75 grade și instanța de control judiciar nu putea să exonereze pârâta de la plata acestor facturi de energie termică: - intimata pârâtă recunoaște, la finale fiecărei luni de livrare a agentului termic, furnizarea agentului termic și certifică calitatea acestora prin semnătură și ștampilă. Există depuse la dosarul cauzei, anexă la fiecare factură de energie termică și confirmările lunare ale A.P.S. efectuate în baza H.G.

nr. 425/1994; - Contractul din 27 iulie 1998 și facturile de prestații diverse au fost anulate în întregime de instanța de judecată deși nu exista nici un temei pentru înlăturarea de la plată a acestor facturi deoarece: - contractul era valabil pe perioada litigiului; nu există nici o modificare a acestui contract prin act adițional și nici o cauză de încetare a acestuia; - instanța modifică unilateral prevederile acestui contract punând în sarcina SC A. SA Slatina obligația de a demonstra că s-au efectuat aceste servicii. Unde există în acest contract clauza potrivit căreia SC A. SA ar fi obligată să întocmească anumite documente, situații de plată, verificări prin care să demonstreze s-au efectuat aceste servicii lunare.

- reiterăm faptul că în speță este vorba de un contract de abonament, prin care se asigură întreținerea unor instalații, rețele și efectuarea reparațiilor accidentale. În cazul în care aceste servicii nu se efectuează, având în vedere caracterul de continuitate al serviciului, beneficiarul este în drept să formuleze reclamații, solicitări de diminuare a valorii facturilor sau chiar rezilierea contractului. În această cauză nu s-au respectat aceste etape iar pârâta s-a mulțumit numai să nu le achite (fără nici un document de susținere) și să afirme în anul 2004 că serviciile furnizate în 2001 nu s-au efectuat, iar instanța de judecată reține numai argumentele acestei părți apărând în mod subiectiv o parte care nu a dat dovada de diligența unui proprietar.

Având în vedere documentele menționate anterior, documente depuse la dosarul cauzei considerăm că SC A. SA Slatina și-a dovedit pretențiile deduse judecății (art. 1169 C. civ.) depunând la dosarul cauzei contracte comerciale, facturi, recunoașteri ale pârâtei, confirmări lunare ale serviciilor prestate. Având în vedere că o parte din serviciile furnizate au fost achitate cu întârziere iar o parte nu sunt achitate nici în prezent pârâtei i s-au calculat și emis facturi de majorări de întârziere conform Legii nr. 198/1997 și clauzelor penale din cele 3 contracte comercial încheiate cu pârâta și depuse la dosarul cauzei, în valoare de 114.291.546 lei. Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului și examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs în ansamblul lor se constată că, în mod corect instanța de apel a considerat ca fiind nedatorate pretențiile reclamantei, aceasta nedovedind cu nici un mijloc de probă serviciile pe care le-ar fi prestat pârâtei. Cum criticile aduse deciziei pronunțată în apel nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal și nedovedite cum decizia recurată a fost dată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și cu aplicarea justă a legii, instanța de recurs urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Slatina, împotriva deciziei nr. 64 din 4 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.