ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6260/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Contestatorul M.D., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția III-a civilă, sub nr. 4027 din 2 octombrie 2003, ulterior

precizată, formulată în contradictoriu cu intimații Ministerul Culturii și

Cultelor și Statul Român , prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria

municipiului București, Ministerul Industriei și Resurselor, R.A.A.P.P.S. și

Societatea civilă Uniunea teatrală (UNITER) a solicitat anularea deciziei nr.

5355/RT din 29 martie 2003, emisă de către intimatul Ministerul Culturii și

Cultelor, de respingere a notificării și obligarea intimaților să lase

contestatorului, în deplină proprietate și posesie și liber de orice sarcini,

imobilul situat în București, reprezentând construcție și teren, precum și

bunuri mobile, aflate în clădire, ce sunt proprietatea contestatorului. La 16

februarie 2004 contestatorul a renunțat la judecată în ceea ce privește

restituirea bunurilor mobile.

Prin sentința civilă nr. 234 de la

10 martie 2004, contestația a fost admisă, dispunându-se restituirea în natură

a imobilului, cu obligarea Ministerului Culturii și Cultelor să lase imobilul

în deplină proprietate și posesie, liber de orice sarcini, către contestator.

Instanța de fond a reținut că

respingerea notificării contestatorului privind restituirea în natură a fost

neîntemeiată în ceea ce privește lipsa calității de persoană îndreptățită, de

lipsa caracterului abuziv al preluării precum și de faptul că nu a fost dovedit

dreptul de proprietate asupra imobilului și nici calitatea de moștenitor,

nefiind respectată sarcina probei.

A apreciat prima instanță că

preluarea imobilului s-a făcut cu încălcarea prevederilor Decretului 92/1950,

întrucât tatăl contestatorului era mic meseriaș până în 1945, iar la data

naționalizării era pensionar, iar mama casnică, ambele categorii fiind

exceptate de la naționalizare.

S-a reținut că imobilul nu se află

sub incidența prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât, pe de o

parte, prin hotărârile judecătorești anterioare nu a fost analizat titlul de

proprietate al statului, iar, pe de altă parte, UNITER nu întrunește

caracterele unei instituții de interes public, neexistând imposibilitatea

mutării activității acesteia într-un alt spațiu și nici criteriul situării

imobilului în zona respectivă nu este esențială pentru buna desfășurare a

activității acesteia.

Ministerul Culturii și Cultelor prin apelul declarat, a invocat: greșita

reținere a lipsei titlului statului; greșita admitere a excepției lipsei

calității procesuale pasive precum și greșita apreciere a inaplicabilității

art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 1953 A de la 24 septembrie 2004, a admis

apelul și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins contestația

formulată în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor, ca neîntemeiată

și a formulat-o împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă,

referindu-se la pârâții Societatea civilă UNITER, Uniunea Teatrală din România,

Municipiul București, prin primarul general, Ministerul Industriei și

Resurselor și RA A.P.P.S.

A reținut instanța de apel că

problema de drept dedusă judecății în speță o constituie aplicabilitatea

prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, conținutul în care acesta s-ar

aplica și interpretarea conținutului prevederilor aplicabile.

S-a arătat că UNITER a fost

recunoscută ca persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, de

utilitate publică prin H.G. nr. 746/2000, fiind aplicabile dispozițiile art. 16

din Legea nr. 10/2001.

Motivează instanța că momentul în

raport de care se determină conținutul art. 16 este momentul declanșării

procedurii de retrocedare și anume data notificării, 21 martie 2003. În raport

de această dată, art. 16 este aplicabil în conținutul său inițial, înainte de

modificarea prin O.U.G. nr. 184/2002, în sensul că nu este aplicabil imobilelor

preluate fără titlu. În atare situație intimatul putea apela la procedura

specială a notificării, doar după ce stabilea că imobilul a fost preluat cu

titlu.

Se arată că prima instanță a reținut

corect lipsa titlului statului, astfel încât apelantul contestator avea

deschisă exclusiv calea acțiunii directe în justiție în retrocedarea

imobilului. Precizează instanța că intimatul contestator a uzat și de procedura

de retrocedare de drept comun, acțiune ce a fost respinsă ca inadmisibilă și că

în mod corect cererea de suspendare a judecății în prezenta cauză a fost

respinsă întrucât soluționarea prezentei cu depinde de soluționarea acțiunii

directe în justiție.

Se mai arată că celelalte motive de

apel au caracter subsecvent cât timp s-a reținut prevalența caracterului

inadmisibil al procedurii notificării pentru restituirea imobilului preluat

abuziv, în baza art. 16 alin. (4)–(5) din Legea nr. 10/2001.

Decizia a fost recurată de

contestatorul–intimat M.D.

Hotărârea instanței de apel a fost

comunicată contestatorului la 4 noiembrie 2004 astfel cum rezultă din actul de

procedură aflat la fila 61.

În termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ. contestatorul declară la 17 noiembrie 2004 recurs motivat și

întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

împrejurare ce rezultă din conținutul motivelor de recurs aflate la 10–17.

Cum recurentul și-a îndeplinit

corespunzător obligațiile procesuale, excepțiile de tardivitate a declarării

recursului și a nulității acestuia pentru neindicarea motivelor de nelegalitate

sunt vădit nefondate.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a RA A.P.P.S. este fără obiect, câtă vreme, în calea devolutivă a

apelului, contestația a fost respinsă, față de această intimată, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, dezlegare juridică

necontestată de recurent.

Prin motivele de recurs, decizia

este criticată sub următoarele aspecte: 1. în mod greșit instanța de apel a

reținut excepția de inadmisibilitate a contestației, excepție nepusă în

discuția părților, pronunțându-se asupra ei, pentru prima oară prin hotărâre,

cu încălcarea principiilor publicității, contradictorialității și dreptului la

apărare (art. 304 pct. 5); contradicție între considerente și dispozitiv (art.

307 pct. 7) deoarece contestația este respinsă pe fond și nu pe cale de

excepție; în mod greșit instanța a reținut că imobilul era exceptat de la

restituirea în natură în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001, deoarece UNITER

nu este o instituție publică, bugetară și nici nu a propus guvernului, să

aprobe și să emite o hotărâre de guvern în condițiile art. 16; instanța de apel

a modificat cadrul procesual deoarece pârâtul nu a investit instanța și nu a

invocat ca temei de drept art. 16 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 10/2001.

Intimatele UNITER, RA.P.P.S. și

Ministerul Culturii și Cultelor, prin întâmpinări formulate au solicitat, pe

fondul cauzei, respingerea recursului.

Examinând pricina în limitele

motivelor de apel invocate, Înalta Curte va consta că recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 137 C.

proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și

asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în

fond a pricinii, dispoziții procesuale aplicabile doar după ce excepțiile au

fost supuse dezbaterii publice și contradictorii.

Instanța de apel și-a motivat

decizia în baza unei excepții de fond, inadmisibilitatea procedurii prealabile

administrative dispusă de Legea nr. 10/2001, întrucât contestatorul are

deschisă doar calea unei acțiuni directe în justiție în retrocedare, acțiune

care, de altfel, a fost respinsă, pe fond, ca inadmisibilă, cu motivarea că

partea are la îndemână doar procedura jurisdicțională administrativă,

prealabilă, a Legii nr. 10/2001.

Procedând în acest mod, nepunerea în

discuția părților a excepției, au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2)

C. proc. civ., fiind astfel incidente motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în

baza dispozițiilor alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis

iar hotărârea va fi casată cu trimitere a cauzei spre o nouă judecată aceleiași

instanțe de apel.

Cu ocazia rejudecării, instanța va

ține seama și de celelalte motive de recurs, ca apărări de fond.

Totodată va fi verificată

respectarea principiului constituțional al liberului acces la justiție și a

dispozițiilor art. 6 din CEDO, dacă, după rejudecare, instanța de apel va

menține interpretarea dată dispozițiilor art. 16 în sensul inadmisibilității

procedurii administrative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorul M.D. împotriva deciziei 1953/A din 24 septembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a III civilă, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.