Decizia nr. 5331/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Deliberând asupra recursului de față: Reclamantul P.G. a solicitat obligarea pârâtei SC R.D.I. SRL București să recunoască valabilitatea contractului gratuit în valoare de 10.000 dolari S.U.A. și să fie obligată la plata sumei de 3.000.000 lei daune, reprezentând diferența de preț față de piața liberă a obiectelor achiziționate de la pârâtă cât și la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea reclamantul invocă obligația de plată a unui premiu rezultând din avizele din octombrie, deoarece el a acceptat oferta pârâtei și a îndeplinit clauzele cerute de aceasta dar pârâta nu și-a mai respectat obligația contractuală. Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 294 din 5 februarie 2004 a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei apreciind că și pe fond aceasta nu este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând că a fost respinsă greșit acțiunea ca prescrisă deoarece prescripția s-a întrerupt potrivit art. 16 lit. b) din decretul nr. 167/1958, având în vedere plângerea penală formulată. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 200 din 25 iunie 2004 a anulat ca netimbrat apelul reclamantului aplicând sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, deoarece apelantul a fost citat cu mențiunea de a timbra însă nu s-a conformat obligației legale. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamant invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ. Recurentul susține că trebuiau analizate și aspectele penale ale cauzei și în această situație era scutit de plata taxelor judiciare.

În rest se fac critici de fond reluându-se motivele de apel invocate. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul nu a invocat un caz legal de scutire nefăcând referire la ipotezele prevăzute de Legea nr. 146/1997 sau la alte dispoziții speciale prin care să demonstreze că era scutit de plata taxelor judiciare. Se constată că instanța de apel a aplicat corect sancțiunea anulării apelului ca netimbrat prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, iar obiectul cauzei este civil neputându-se invoca instanței modul de sesizare care este la latitudinea reclamantului. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs care s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., mai degrabă decât în art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ., cum indică reclamantul, se va respinge ca nefondat recursul acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.G., împotriva deciziei nr. 200/ CA din 25 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.