ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5331/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5331/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând asupra recursului de
față:
Reclamantul P.G. a solicitat
obligarea pârâtei SC R.D.I. SRL București să recunoască valabilitatea
contractului gratuit în valoare de 10.000 dolari S.U.A. și să fie obligată la
plata sumei de 3.000.000 lei daune, reprezentând diferența de preț față de
piața liberă a obiectelor achiziționate de la pârâtă cât și la 2.000.000 lei
cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea reclamantul
invocă obligația de plată a unui premiu rezultând din avizele din octombrie,
deoarece el a acceptat oferta pârâtei și a îndeplinit clauzele cerute de
aceasta dar pârâta nu și-a mai respectat obligația contractuală.
Tribunalul Hunedoara, prin sentința
civilă nr. 294 din 5 februarie 2004 a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei
apreciind că și pe fond aceasta nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamantul susținând că a fost respinsă greșit acțiunea ca
prescrisă deoarece prescripția s-a întrerupt potrivit art. 16 lit. b) din decretul
nr. 167/1958, având în vedere plângerea penală formulată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin
decizia nr. 200 din 25 iunie 2004 a anulat ca netimbrat apelul reclamantului
aplicând sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art.
9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, deoarece apelantul a fost citat cu mențiunea
de a timbra însă nu s-a conformat obligației legale.
Decizia a fost atacată cu recurs de
către reclamant invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 5 C.
proc. civ.
Recurentul susține că trebuiau
analizate și aspectele penale ale cauzei și în această situație era scutit de
plata taxelor judiciare.
În rest se fac critici de fond
reluându-se motivele de apel invocate.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Recurentul nu a invocat un caz legal
de scutire nefăcând referire la ipotezele prevăzute de Legea nr. 146/1997 sau
la alte dispoziții speciale prin care să demonstreze că era scutit de plata
taxelor judiciare.
Se constată că instanța de apel a
aplicat corect sancțiunea anulării apelului ca netimbrat prevăzută de art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, iar obiectul cauzei
este civil neputându-se invoca instanței modul de sesizare care este la
latitudinea reclamantului.
Negăsindu-se întemeiate motivele de
recurs care s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
mai degrabă decât în art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ., cum indică
reclamantul, se va respinge ca nefondat recursul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul P.G., împotriva deciziei nr. 200/ CA din 25 iunie 2004
a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 noiembrie 2005.