ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 648/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 118 din 8

septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara s-a respins apelul reclamantului D.J.

împotriva sentinței civile nr. 247/2003 prin care a fot respinsă acțiunea în

revendicare introdusă de acesta ca inadmisibilă pentru apartamentele nr. 5 și 6

din Timișoara.

În esență, ambele instanțe au reținut

ca introducând o asemenea acțiune la 14 august 2002 după intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001 cererea este inadmisibilă pe calea dreptului comun fiind exclusiv

rezervată procedurii speciale din această lege.

Împotriva celor două hotărâri

reclamantul a declarat recurs susținând că a introdus acțiunea pe dreptul comun,

art. 480 C. civ. și Legea nr. 33/1994, întrucât tot pe această cale a obținut

retrocedarea apartamentelor nr. 7 și 8 din același imobil prin sentința civilă

nr. 144 din 3 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 10632/2000.

Temeiurile din recurs sunt cele din

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. deși motivele astfel cum sunt formulate

sunt aceleași ca și motivele de apel. În plus în recurs se adaugă un aspect

care nu a fost relevat în prima instanță și nici în apel: se susține că

imobilul preluat de stat prin Decretul nr. 83/1988 de expropriere a fost trecut

în mod legal în proprietatea statului în temeiul acelui decret și nu în mod

abuziv astfel încât bunul respectiv și restituirea lui nu fac obiectul Legii

nr. 10/2001 ci acțiunii de drept comun.

Recursul este nefondat.

Întreg imobilul în litigiu a fost

preluat de stat prin Decretul nr. 83/1988 ca expropriere pentru construirea

unui cartier de locuințe.

Scopul exproprierii nu a mai putut

fi realizat, iar imobilul nu a fost demolat.

Pentru două apartamente, nr. 7 și 8,

recurentul a introdus acțiune în restituire în anul 2002 anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, iar tribunalul prin sentința civilă nr. 141/2001

i-a restituit ambele apartamente.

În loc să utilizeze, de data

aceasta, legea specială de reparațiune și să urmeze procedura specială prevăzută

de aceasta, reclamantul introduce tot o acțiune pe calea dreptului comun la 14

august 2002 fără a notifica unitatea deținătoare dar întrucât are domiciliul în

Germania dă procură specială procuristului C.A., la domiciliul căruia își fixează

și locul de citare și de comunicare a actelor procedurale.

O asemenea acțiune este într-adevăr

inadmisibilă, căci Legea nr. 10/2001 califică preluarea și prin expropriere fără

despăgubire ca fiind o preluare abuzivă situație care face obiectul reparațiunii

în formele și prin modalitățile reglementate de această lege.

Nu se poate primi susținerea

recurentului privind excluderea bunurilor expropriate din categoria celor prevăzute

în Legea nr. 10/2001 în situația când nu au fost acordate despăgubiri, cât timp

dispozițiile legii speciale sunt neechivoce și aplicabile fără a lăsa o

asemenea posibilitate de interpretare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul D.J. împotriva deciziei nr. 118 din 8 septembrie 2003 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.