ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4166/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 3852/2005, printre altele, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților N.E.I. și s-a menținut măsura preventivă luată. În motivarea soluției s-a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, potrivit art. 300 alin. (1) și (3) C. proc. pen., se constată că au fost respectate dispozițiile legale în ce privește dispunerea și menținerea acestei măsuri preventive pe parcursul judecății în fond, iar cu privire la menținerea arestării preventive a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea acestora de libertate.

În termen legal, împotriva soluției de menținere a arestării preventive au declarat recurs cei doi inculpați care au susținut că se impune revocarea arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de libertate. Criticile formulate sunt nefondate. Conformându-se art. 160 b2 C. proc. pen., instanța pe rolul căreia se află spre soluționare apelurile declarate de acești inculpați, a constatat corect cu ocazia verificării arestării preventive că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate și în consecință au menținut măsura preventivă dispusă în cauză.

Desigur, această măsură preventivă s-a impus a fi menținută, după cum se impune și la acest moment având în vedere că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru mai multe infracțiuni de dare de mită și evaziune (inculpatul S.Șt.C.) și respectiv, instigare la dare de mită, complicitate la evaziune și participație improprie la furt de produse petroliere (inculpatul N.E.I.) și condamnați pentru aceste fapte prin sentința penală nr. 138 din 9 martie 2003 a Tribunalului Prahova la pedepse rezultante privative de libertate, de 6 ani (S.Șt.C.) și 8 ani (N.E.I.).

În acest context nu se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților au încetat, după cum nu se constată nici alte temeiuri care să nu justifice privarea de libertate, situație în care soluția de menținere a arestării preventive pentru cei doi inculpați, dispusă de instanța de apel, este legală și temeinică, urmând a fi menținută, prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.E.I. și S.Șt.C. împotriva încheierii din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 3852/2005. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 800.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2005.