ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4166/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 iunie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 3852/2005, printre

altele, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

luată împotriva inculpaților N.E.I. și s-a menținut măsura preventivă luată.

În motivarea soluției s-a

reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, potrivit

art. 300 alin. (1) și (3) C. proc. pen., se constată că au fost respectate

dispozițiile legale în ce privește dispunerea și menținerea acestei măsuri

preventive pe parcursul judecății în fond, iar cu privire la menținerea

arestării preventive a constatat că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpaților impun în continuare privarea acestora de libertate.

În termen legal, împotriva

soluției de menținere a arestării preventive au declarat recurs cei doi

inculpați care au susținut că se impune revocarea arestării preventive și

judecarea inculpaților în stare de libertate.

Criticile formulate sunt

nefondate.

Conformându-se art. 160

b2

C. proc. pen., instanța pe rolul căreia se află spre soluționare apelurile

declarate de acești inculpați, a constatat corect cu ocazia verificării

arestării preventive că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților

impun în continuare privarea de libertate și în consecință au menținut măsura

preventivă dispusă în cauză.

Desigur, această măsură

preventivă s-a impus a fi menținută, după cum se impune și la acest moment

având în vedere că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru mai

multe infracțiuni de dare de mită și evaziune (inculpatul S.Șt.C.) și

respectiv, instigare la dare de mită, complicitate la evaziune și participație

improprie la furt de produse petroliere (inculpatul N.E.I.) și condamnați

pentru aceste fapte prin sentința penală nr. 138 din 9 martie 2003 a

Tribunalului Prahova la pedepse rezultante privative de libertate, de 6 ani (S.Șt.C.)

și 8 ani (N.E.I.).

În acest context nu se

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților

au încetat, după cum nu se constată nici alte temeiuri care să nu justifice

privarea de libertate, situație în care soluția de menținere a arestării

preventive pentru cei doi inculpați, dispusă de instanța de apel, este legală

și temeinică, urmând a fi menținută, prin respingerea, ca nefondate, a

recursurilor declarate de inculpați, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați, fiecare, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații N.E.I. și S.Șt.C. împotriva încheierii din

27 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 3852/2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 800.000 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iulie 2005.