ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5143/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 18 mai

2004, reclamanții V.T. și V.A. au cerut ca, în contradictoriu cu pârâta, SC B.P.

SA, sucursala Buzău, să se constate stinsă obligația de garanție imobiliară

asumată prin contractul de ipotecă din 3 noiembrie 1997 și obligarea pârâtei la

remiterea unei adrese de radiere a contractului de ipotecă din R.T.I. al

Judecătoriei Râmnicul Sărat.

Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 837

din 20 septembrie 2004 a respins acțiunea, reținând că ipoteca s-a constituit

pentru garantarea unui credit de care a beneficiat SC A. SA, comuna Valea

Râmnicului și deși această debitoare a restituit creditul, nu a respectat

obligația de a menține 4 șomeri angajați, condiție a acordării creditului, o

perioadă de 3 ani, fapt pentru care A.J.O.F.M. Buzău a și pretins penalitățile

prevăzute de Legea nr. 1/1991.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanții au declarat apel, admis de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și contencios administrativ, prin decizia nr. 19 din 14 ianuarie 2005,

hotărârea atacată fiind schimbată în tot și, în fond, acțiunea a fost admisă,

astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată.

S-a reținut, în pronunțarea acestei

hotărâri, că a fost restituit creditul și dobânzile din contractul de

creditare, astfel că menținerea ipotecii nu-și are temei, iar în ce privește

menținerea șomerilor ca salariați, aceasta nu i se poate imputa reclamantului V.T.,

care începând cu anul 1999 nu a mai fost asociat și administrator în SC A. SA,

beneficiara de credit.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta

SC B.P. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C.

proc. civ., formulând următoarele critici:

- greșit s-a dispus radierea

ipotecii și stingerea obligației de garanție, întrucât creditul pentru SC A.

SA, s-a dat în temeiul Legii nr. 1/1991, cu modificările ulterioare privind

creditarea I.M.M. - urilor și, ca urmare, în contractul de credit s-au înscris

și alte obligații, cum ar fi angajarea și menținerea șomerilor timp de 3 ani;

- reclamantul a semnat în calitate

de administrator și contractul de credit, pe lângă cel de ipotecă, astfel că

nerespectarea obligațiilor din contractul de credit se răsfrânge asupra celui

de ipotecă.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a pronunțat o

soluție temeinică și legală, prin interpretarea corectă a dispozițiilor legale

și stabilirea obligațiilor asumate de părți, în raport de natura raporturilor

încheiate.

În adevăr, raporturile contractuale

supuse analizei sunt cele derivând din contractul de garanție imobiliară de

ipotecă din 3 noiembrie 1997, prin care V.T. și V.A. au consimțit să garanteze

creditul în sumă de 150 milioane acordat beneficiarei SC A. SA prin contractul

de credit din 3 noiembrie 1997, cu imobilul proprietatea acesteia, situat în

Râmnicu Sărat, evaluat la 81 milioane.

Creditul cu dobânzile aferente a

fost restituit de beneficiara SC A. SA, astfel că, întemeiat instanța de apel a

reținut că obligația de garanție imobiliară asumată de reclamanți nu mai există

și a dispus radierea ipotecii privind imobilul proprietatea reclamanților.

Invocarea de către recurentă a unor

obligații înscrise în anexa contractului de credit, angajarea și menținerea

unui anumit număr de șomeri, este fără temei, întrucât acele obligații produc

efecte numai în raport de părțile contractante, SC B.P. SA și SC A. SA.

Reclamanții sunt părți în contractul

de ipotecă și au garantat numai creditul de 150 milioane, nu și alte obligații,

astfel că, fără temei recurenta invocă în raport de garanții ipotecari, clauze

din alt contract și anume contractul de credit.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC B.P. SA, sucursala Buzău, împotriva deciziei nr. 19 din 14 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.