ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2006

Asupra recursului civil de față;

Constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 991/2003,

Tribunalul București a respins acțiunea introdusă de reclamantul A.F. împotriva

pârâților Primăria Municipiului București prin Primarul General și N.A. având

ca obiect constatarea nulității dispoziției de restituire a imobilului situat

în București.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1609/2004

pronunțată de Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța această decizie

Curtea de Apel a reținut legalitatea și temeinicia sentinței, determinat de

faptul că dispoziția atacată a fost emisă de Primarul general în baza Legii nr.

10/2001. Or, potrivit art. 24 al acestei legi, ea poate fi contestată în

instanță numai de către persoana îndreptățită la restituire. Cum reclamantul,

în calitate de chiriaș, nu face parte din această categorie de persoane,

rezultă că nu are calitate procesuală activă, motiv pentru care, acțiunea a

fost corect respinsă.

Împotriva acestor hotărâri, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs

reclamantul, formulând următoarele critici:

În mod greșit s-a apreciat că numai

persoana îndreptățită la restituire poate ataca în instanță decizia Primarului,

deoarece această apreciere încalcă principiile generale ce guvernează

instituția nulității absolute. Potrivit acestor principii, o astfel de nulitate

poate fi invocată de orice persoană cu atât mai mult cu cât, în speță, motivul

de nulitate se bazează pe o cauză ilicită și deci, poate fi invocată oricând,

inclusiv de terțele persoane.

Recurentul a mai precizat că, în

calitatea sa de vechi chiriaș care și-a manifestat intenția de cumpărare a

bunului anterior formulării cererii de retrocedare a proprietarului, are

interes în promovarea acțiunii și a fost lezat în dreptul său de cumpărare prin

emiterea deciziei, fapte care-i conferă calitate procesuală activă.

Pentru aceste considerente și ținând

seama de faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului litigiului, a

solicitat casarea cu trimitere a cauzei.

Examinând recursul prin prisma

criticilor formulate se constată că este fondat.

În examinarea acțiunii reclamantului,

atât instanța de fond cât și cea de apel au avut în vedere reglementările Legii

nr. 10/2001 în temeiul cărora a fost emisă dispoziția de restituire contestată.

Este adevărat că, potrivit art. 26

pct. 3 din legea menționată, așa cum a fost modificată, numai persoana

îndreptățită la restituire poate ataca în instanță dispoziția primarului mai

exact, dispoziția de respingere a cererii fostului proprietar.

În speță însă, recurentul-reclamant

nu și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Acesta a indicat prevederile Legii

nr. 10/2001, doar pentru a motiva faptul că numai în raport cu dispozițiile

acestei legi se poate aprecia legalitatea deciziei de restituire în natură a

imobilului.

Atât în considerentele acțiunii

introductive cât și în precizările de la dosar fond, recurentul-reclamant

invocă regulile dreptului comun în materie de nulitate. Prin urmare, acțiunea

sa nu are caracterul unei contestații întemeiată pe dispozițiile art. 24-26 din

Legea 10/2001, ci este o acțiune de drept comun.

Motivându-și acțiunea pe încălcarea

legislației civile care reglementează cauza ilicită și fraudarea legii, ca

temei al nulității absolute, reclamantul a stabilit în mod clar temeiul de

drept al cererii sale ca fiind acela al unei acțiuni civile de drept comun.

Așa după cum s-a arătat, referirile

făcute prin acțiune la legea specială, au avut scopul de a motiva susținerea

fraudării legii și a cauzei ilicite în raport cu dispozițiile acestei legi în

baza căreia imobilul a fost restituit, dispoziții care, în opinia

reclamantului, au fost încălcate.

De aceea făcând o calificare greșită

a acțiunii, atât instanța de fond cât și cea de apel greșit au stabilit

calitatea procesuală activă a recurentului-reclamant în raport cu prevederile

art. 24 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, greșit s-a soluționat pricina de

către tribunal ca instanță de fond, în raport cu aceleași prevederi.

Pentru considerentele expuse, în

cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C.

proc. civ.

Prin urmare se va admite recursul

declarat de reclamant și se vor casa hotărârile pronunțate de instanța de apel

și cea de fond.

Având în vedere valoarea imobilului

care face obiectul pricinii, de sub 5 miliarde lei, conform art. 312 alin. (6)

și art. 313 C. proc. civ., se va trimite cauza spre judecare Judecătoriei

sectorului 1 București, competentă să o soluționeze în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul A.F. împotriva deciziei civile nr. 1609 din 18 septembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și sentinței civile nr. 991 din

28 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care le

casează.

Trimite cauza pentru judecare

Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.