ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5081/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 iulie

2005 pronunțată în dosarul Curții de Apel Pitești, secția penală, nr. A-662/2005,

instanța a dispus, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive în cursul soluționării

apelurilor a inculpaților S.T.D. și S.P., deținuți preventiv în Penitenciarul

Colibași.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a constatat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea

acestei măsuri prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

respectiv pedeapsa pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani și există indicii

că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

În acest sens a reținut că,

prin sentința penală nr. 61/ F din 8 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, supusă controlului judiciar actual, inculpații au fost condamnați în

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicația art. 41 alin. (2), art.

75 lit. a) C. pen. și art. 16 din legea amintită, la pedeapsa de 4 ani

închisoare fiecare, aceștia fiind reținuți și arestați în cauză începând cu

data de 20 octombrie 2004.

Împotriva acestei încheieri

inculpații au declarat recurs invocând motive de netemeinicie deoarece nu mai

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen. S-a

susținut că în raport de atitudinea sinceră a inculpaților, condamnați în primă

instanță, nu s-ar putea susține că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică.

Critica nu este întemeiată.

Inculpații au fost trimiși

în judecată și condamnați în primă instanță pentru traficarea ilicită a

cantității de 40 kg rezină de cannabis (hașiș), faptă constatată în flagrant

prin folosire de investigatori acoperiți la data de 19 octombrie 2004.

În acest context

sinceritatea manifestată ulterior de inculpați nu poate influența arestarea

preventivă, menținerea acestei măsuri fiind justificată potrivit art. 136 C.

proc. pen., pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a procesului penal

și împiedicarea sustragerii acestora de la executarea pedepsei. În același sens

este și jurisprundență la art. 5 din C.E.D.O. (T.V. Franța).

Ca atare, încheierea atacată

este legală și temeinică urmând a se respinge, ca nefondate, recursurile

inculpaților în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la câte 60 lei RON fiecare

cheltuieli judiciare statului din care 40 lei RON reprezintă onorariu

apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații S.P. și S.T.D. împotriva încheierii din 28

iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 662/2005 al Curții de Apel Pitești, secția

penală.

Obligă pe recurenți la plata

sumei de câte 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 septembrie 2005.