ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5081/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 iulie 2005 pronunțată în dosarul Curții de Apel Pitești, secția penală, nr. A-662/2005, instanța a dispus, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelurilor a inculpaților S.T.D. și S.P., deținuți preventiv în Penitenciarul Colibași. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani și există indicii că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens a reținut că, prin sentința penală nr. 61/ F din 8 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, supusă controlului judiciar actual, inculpații au fost condamnați în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicația art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din legea amintită, la pedeapsa de 4 ani închisoare fiecare, aceștia fiind reținuți și arestați în cauză începând cu data de 20 octombrie 2004. Împotriva acestei încheieri inculpații au declarat recurs invocând motive de netemeinicie deoarece nu mai sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen. S-a susținut că în raport de atitudinea sinceră a inculpaților, condamnați în primă instanță, nu s-ar putea susține că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Critica nu este întemeiată. Inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru traficarea ilicită a cantității de 40 kg rezină de cannabis (hașiș), faptă constatată în flagrant prin folosire de investigatori acoperiți la data de 19 octombrie 2004. În acest context sinceritatea manifestată ulterior de inculpați nu poate influența arestarea preventivă, menținerea acestei măsuri fiind justificată potrivit art. 136 C. proc. pen., pentru a se asigura soluționarea cu celeritate a procesului penal și împiedicarea sustragerii acestora de la executarea pedepsei. În același sens este și jurisprundență la art. 5 din C.E.D.O. (T.V. Franța). Ca atare, încheierea atacată este legală și temeinică urmând a se respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la câte 60 lei RON fiecare cheltuieli judiciare statului din care 40 lei RON reprezintă onorariu apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.P. și S.T.D. împotriva încheierii din 28 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 662/2005 al Curții de Apel Pitești, secția penală. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2005.