ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4004/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19

aprilie 2003, reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâta P.L., solicitând

instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă la

restituirea imobilului situat în Iași, și la predarea bunurilor cu care reclamantul

a mobilat acest imobil.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, deși în contractul de vânzare-cumpărare pârâta apare în calitate de

cumpărătoare, proprietar al apartamentului este reclamantul, căruia îi aparține

și mobilierul, mocheta, bunurile de uz casnic și de folosință îndelungată

aflate în apartament.

Judecătoria Iași, prin sentința

civilă nr. 8968 din 15 septembrie 2003, a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului în cererea de revendicare a imobilului și a

respins pe acest temei acțiunea în revendicare imobiliară.

S-a dispus judecarea cererii de

revendicare mobiliară și s-a stabilit termen pentru soluționarea acesteia la 20

octombrie 2003.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul, criticând soluția de respingere a acțiunii în revendicare

imobiliară.

Pentru termenul de judecată din 25

februarie 2004, apelantului i s-a trimis o adresă prin care instanța de apel

i-a cerut ca până la termen să precizeze valoarea de circulație a imobilului

sau valoarea de impunere pentru a timbra la valoarea contestată. Aceeași

mențiune s-a făcut și pe citația trimisă apelantului.

La termenul din 25 februarie 2004,

apelantul nu s-a prezentat în instanță, nu a timbrat cererea de apel și, făcând

aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Curtea de Apel Iași, prin

decizia civilă nr. 201 din 25 februarie 2004, a anulat ca insuficient timbrat

apelul, reținând că a achitat anterior somării instanței taxa judiciară de

timbru de 150.000 lei și 3.000 lei timbru judiciar.

Reclamantul a atacat cu recurs

decizia instanței de apel, motivând că nu i s-a comunicat taxa de timbru

datorată și nu s-a luat în considerare cererea lui de a se suspenda judecarea

cauzei până la soluționarea acțiunii în constatarea simulației, care formează obiectul

dosarului nr. 1586/2004 la Judecătoria Iași.

Recursul reclamantului este fondat.

Instanța de apel a procedat greșit când

a decis că apelul urmează a fi anulat ca netimbrat, fără ca în prealabil să

indice apelantului care este cuantumul taxei de timbru pe care trebuia să o

plătească în raport de valoarea imobilului pretins, valoare care a fost

estimată de apelant prin notificarea de la dosarul de fond la 120.000.000 lei.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997,

dacă taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul

înregistrării acțiunii sau cererii în calea de atac, instanța va pune în vedere

petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu

anularea acțiunii sau cererii.

În cauză, instanța de apel nu a

procedat așa cum era obligată prin prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997,

ea trebuia să determine chiar provizoriu, până la depunerea actului de valoare

a imobilului cuantumul taxei judiciare de timbru în raport de valoarea arătată

de apelant și să menționeze acest cuantum în citație, chiar dacă ulterior, la

primirea actului amintit, ar fi obligat apelatul la plata eventualei diferențe.

În consecință, se va admite recursul

reclamantului, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul D.M. împotriva deciziei civile nr. 201 din 25 februarie 2004 a

Curții de Apel Iași, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2005.