ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5241/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 158 din 17

martie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.G., la pedeapsa de un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la

calitatea mărfurilor, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., și la câte 9

luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiunii de concurență neloială,

prevăzută de art. 5 lit. a) și art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 modificată

prin Legea nr. 298/2001, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C.

proc. pen., din infracțiunile prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 5

lit. a) din Legea nr. 11/1991 modificată.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de un an

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, potrivit art. 81 C. pen.,

pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen.,

atrăgându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 118 lit. a) C. pen.,

s-a dispus măsura confiscării unui număr de 145 suluri de hidroizolații, aflați

în custodia SC R.C. SRL Măgurele, a 12 suluri de carton asfaltat lăsate în

custodia SC D. SRL Valea Călugărească și 49 suluri hidroizolație de la SC P.P. SRL

Lipănești.

În latură civilă, s-a respins, ca

neîntemeiată, cererea SC M. SA Ploiești privind plata despăgubirilor civile.

Inculpatul a fost obligat la

2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în baza probelor administrate, că inculpatul N.G. este

administrator și unic asociat al SC G.B. SRL Filipeștii de Târg, al cărui

obiect de activitate este printre altele și efectuarea de lucrări în

construcții, izolații și hidroizolații.

Organele de poliție împreună cu un

reprezentant al SC M. SA Ploiești, la sesizarea acesteia, au efectuat, la data

de 26 mai 2003, un control la SC R.C. SRL Măgurele și SC P.P. SRL Măgurele, cu

punct de lucru în comuna Lipănești, unde au constatat că materialele

achiziționate, carton asfaltat pentru hidroizolații, de la societatea

inculpatului, erau inscripționate cu sigla SC M. SA Ploiești administratorii

celor două societăți, martorii T.M. și P.C. declarând că le-au cumpărat de la

SC G.B. SRL Filipeștii de Târg, identificându-se 146 suluri de carton asfaltat

la prima societate și 40 de suluri la cea de-a doua societate.

Analizele de laborator efectuate

asupra cartonului asfaltat ridicat de la fiecare societate, au confirmat că

sulurile de carton provin de la același fabricant SC G.B. SRL Filipeștii de

Târg și nu de la SC M. SA Ploiești, așa cum s-a comunicat prin adresa nr. 4367

din 11 iunie 2003 și aceste materiale nu pot fi încadrate în clasa materialelor

hidroizolante, întrucât sunt limitate pentru o temperatură de 40 grade celsius

față de 80 grade celsius cât prevăd actele normative pentru asemenea produse.

Instanța de fond mai reține că, la

controlul efectuat, la data de 6 iunie 2003, la sediul SC G.B. SRL Filipeștii

de Târg, s-au identificat un număr de 43 de suluri, dintre care s-a ridicat

unul pentru analize de laborator, acestea fiind produs în mod artizanal,

într-un spațiu de aproximativ 800 metri unde se aflau mai multe cale cu smoală,

inculpatul recunoscând că la domiciliu confecționează carton asfaltat pentru

hidroizolații.

De la societatea inculpatului s-a

aprovizionat și SC D. SRL Valea Călugărească cu 18 role carton asfaltat din

care, la sediul acestei societăți, au fost identificate în stoc 12 role la

controlul efectuat de organele de poliție la data de 26 iunie 2003.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune cu privire la calitatea mărfii și cea de

concurență neloială.

Prin decizia penală nr. 246 din 1

iunie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Inculpatul a declarat recurs

nemotivat, iar apărătorul desemnat din oficiu, a reiterat în motivele de recurs

formulate, apărarea de la prima instanță și motivele invocate în apel, în

sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen.,

întrucât cumpărătorii cunoșteau modalitatea de fabricare a cartonului asfaltat

și nu i-a indus în eroare și nici ale celor două infracțiuni de concurență neloială

prevăzute de art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001.

În subsidiar, apărătorul a solicitat

reducerea pedepsei.

Criticile sunt nefondate.

Obiecțiunile inculpatului la prima

instanță și în apel au fost temeinic examinate de cele două instanțe și

respinse cu motivare temeinică și convingătoare.

Inculpatul a recunoscut atât la

urmărirea penală cât și la instanța de judecată că a confecționat la punctul de

lucru carton asfaltat falsificat și deci calitativ necorespunzător aplicând pe

role autoadezive SC M. SA Ploiești pe care le-a vândut la mai multe societăți

comerciale, care la rândul lor l-au vândut la diferiți cetățeni.

Martorii M.M., N.G., P.C. și T.M. au

declarat că au cumpărat de la inculpat role cu carton asfaltat confecționate de

inculpat, ambalate și etichetate ca cele folosite de SC M. SA.

Martora M.M. a precizat că modul de

ambalare și etichetele i-a creat convingerea că acea marfă este fabricată la SC

M. SA, martorii N.G. și T.M. că prețul de vânzare practicat de inculpat era mai

mic decât cel de la SC M., iar martorul P.C. că inculpatul i-a spus că sulurile

de carton pe care le vindea, le avea primite în compensare de la aceeași

societate.

În raport de situația de fapt

reținută confirmată de probele administrate, încadrarea juridică în

infracțiunile de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și concurență

neloială este corectă, iar critica este nefondată.

Este, de asemenea, nefondată și

critica subsidiară cu privire la individualizarea pedepsei.

Pedepsele stabilite inculpatului nu

sunt mari față de gravitatea faptelor săvârșite și persoana inculpatului și nu

sunt temeiuri pentru ușurarea răspunderii penale care să impună a fi redozate.

Criticile fiind neîntemeiate și cum

nu se constată motive care să fie luate în considerare din oficiu, urmează a

respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 246 din 1 iunie 2005

a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

160 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2005.