ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5241/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 158 din 17 martie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.G., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., și la câte 9 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiunii de concurență neloială, prevăzută de art. 5 lit. a) și art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunile prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991 modificată.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, potrivit art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen., atrăgându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus măsura confiscării unui număr de 145 suluri de hidroizolații, aflați în custodia SC R.C. SRL Măgurele, a 12 suluri de carton asfaltat lăsate în custodia SC D. SRL Valea Călugărească și 49 suluri hidroizolație de la SC P.P. SRL Lipănești. În latură civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea SC M. SA Ploiești privind plata despăgubirilor civile.

Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, că inculpatul N.G. este administrator și unic asociat al SC G.B. SRL Filipeștii de Târg, al cărui obiect de activitate este printre altele și efectuarea de lucrări în construcții, izolații și hidroizolații. Organele de poliție împreună cu un reprezentant al SC M. SA Ploiești, la sesizarea acesteia, au efectuat, la data de 26 mai 2003, un control la SC R.C. SRL Măgurele și SC P.P. SRL Măgurele, cu punct de lucru în comuna Lipănești, unde au constatat că materialele achiziționate, carton asfaltat pentru hidroizolații, de la societatea inculpatului, erau inscripționate cu sigla SC M. SA Ploiești administratorii celor două societăți, martorii T.M.

și P.C. declarând că le-au cumpărat de la SC G.B. SRL Filipeștii de Târg, identificându-se 146 suluri de carton asfaltat la prima societate și 40 de suluri la cea de-a doua societate. Analizele de laborator efectuate asupra cartonului asfaltat ridicat de la fiecare societate, au confirmat că sulurile de carton provin de la același fabricant SC G.B. SRL Filipeștii de Târg și nu de la SC M. SA Ploiești, așa cum s-a comunicat prin adresa nr. 4367 din 11 iunie 2003 și aceste materiale nu pot fi încadrate în clasa materialelor hidroizolante, întrucât sunt limitate pentru o temperatură de 40 grade celsius față de 80 grade celsius cât prevăd actele normative pentru asemenea produse. Instanța de fond mai reține că, la controlul efectuat, la data de 6 iunie 2003, la sediul SC G.B.

SRL Filipeștii de Târg, s-au identificat un număr de 43 de suluri, dintre care s-a ridicat unul pentru analize de laborator, acestea fiind produs în mod artizanal, într-un spațiu de aproximativ 800 metri unde se aflau mai multe cale cu smoală, inculpatul recunoscând că la domiciliu confecționează carton asfaltat pentru hidroizolații. De la societatea inculpatului s-a aprovizionat și SC D. SRL Valea Călugărească cu 18 role carton asfaltat din care, la sediul acestei societăți, au fost identificate în stoc 12 role la controlul efectuat de organele de poliție la data de 26 iunie 2003. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu privire la calitatea mărfii și cea de concurență neloială.

Prin decizia penală nr. 246 din 1 iunie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul inculpatului ca nefondat. Inculpatul a declarat recurs nemotivat, iar apărătorul desemnat din oficiu, a reiterat în motivele de recurs formulate, apărarea de la prima instanță și motivele invocate în apel, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen., întrucât cumpărătorii cunoșteau modalitatea de fabricare a cartonului asfaltat și nu i-a indus în eroare și nici ale celor două infracțiuni de concurență neloială prevăzute de art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001. În subsidiar, apărătorul a solicitat reducerea pedepsei.

Criticile sunt nefondate. Obiecțiunile inculpatului la prima instanță și în apel au fost temeinic examinate de cele două instanțe și respinse cu motivare temeinică și convingătoare. Inculpatul a recunoscut atât la urmărirea penală cât și la instanța de judecată că a confecționat la punctul de lucru carton asfaltat falsificat și deci calitativ necorespunzător aplicând pe role autoadezive SC M. SA Ploiești pe care le-a vândut la mai multe societăți comerciale, care la rândul lor l-au vândut la diferiți cetățeni. Martorii M.M., N.G., P.C. și T.M. au declarat că au cumpărat de la inculpat role cu carton asfaltat confecționate de inculpat, ambalate și etichetate ca cele folosite de SC M. SA. Martora M.M.

a precizat că modul de ambalare și etichetele i-a creat convingerea că acea marfă este fabricată la SC M. SA, martorii N.G. și T.M. că prețul de vânzare practicat de inculpat era mai mic decât cel de la SC M., iar martorul P.C. că inculpatul i-a spus că sulurile de carton pe care le vindea, le avea primite în compensare de la aceeași societate. În raport de situația de fapt reținută confirmată de probele administrate, încadrarea juridică în infracțiunile de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și concurență neloială este corectă, iar critica este nefondată. Este, de asemenea, nefondată și critica subsidiară cu privire la individualizarea pedepsei. Pedepsele stabilite inculpatului nu sunt mari față de gravitatea faptelor săvârșite și persoana inculpatului și nu sunt temeiuri pentru ușurarea răspunderii penale care să impună a fi redozate.

Criticile fiind neîntemeiate și cum nu se constată motive care să fie luate în considerare din oficiu, urmează a respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 246 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 160 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2005.