ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6036/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6036/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 7054/2004 reclamanta SC A.H.I. SRL Brad a

solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC R. SA București să se constate că

rezilierea unilaterală de către pârâtă în data de 25 martie 2004 a contractului

de aprovizionare încheiat între părți la data de 18 ianuarie 2002 este lovită

de nulitate, fiind făcută abuziv și cu rea credință și să fie obligată pârâta

să execute în continuare acest contract.

Prin sentința nr. 2190/ CA din 6

octombrie 2004 a fost admisă acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată,

cu motivarea că nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi livrat pârâtei marfă

necorespunzătoare calitativ și cu întârziere, fapte care să o îndrituiască pe

pârâtă să constate reziliat de plin drept contractul.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta SC R. SA București, care i-a adus critici de nelegalitate și

netemeinicie, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii

reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de apel, a

susținut în esență că în cauză s-a făcut dovada executării necorespunzătoare și

parțiale a obligațiilor contractuale de către reclamantă, fapt ce determină

rezilierea de plin drept a contractului, conform pactului comisoriu stipulat în

convenție. În acest sens instanța a făcut o greșită apreciere a probelor și nu

s-a pronunțat asupra apărărilor pârâtei.

Totodată, în fața instanței de apel

și prin concluziile scrise depuse, pârâta apelantă a invocat în apărare

împrejurarea că reclamanta este lipsită de interes în cauză, întrucât contractul

ce face obiectul litigiului a expirat la data de 18 ianuarie 2005.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 33/ A din 18 februarie 2005

admite apelul declarat de pârâtă, schimbă în tot sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat, reclamanta, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că decizia atacată este

lipsită de temei legal, a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a

legii și fără pronunțarea asupra probelor hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

Recurenta susține că atât pârâta cât

și instanța de fond au interpretat greșit limitele impuse de pactul comisoriu,

neținând seama de data clară a primirii comenzii precum și numărul de zile de

întârziere la livrare, la fel și în ceea ce privește art. 10 lit. b) din

contract, care stabilește a doua situație de intervenție a pactului comisoriu

expres, respectiv atunci când „vânzătorul livrează produsul care nu

îndeplinește condițiile de calitate stabilite de producător”, instanța omițând

să se pronunțe asupra dovezilor aduse de reclamanta recurentă privind calitatea

motorinei respectiv adresa de la beneficiar, că aceasta întrunește parametrii

de calitate.

În consecință, recurenta reclamantă,

în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei și

menținerii sentinței civile nr. 2190/CA/2004 a Tribunalului Hunedoara, ca fiind

temeinică și legală.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente speței,

rezultă că instanța de apel a interpretat în mod corect și judicios actul

juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o

hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat

de reclamantă.

Astfel, conform art. 10 din

contract, beneficiarul, pârâta, este îndreptățit să rezilieze contractul de

plin drept, fără a fi necesară intervenția instanței de judecată, pe baza

notificării prealabile, în situația în care vânzătorul, în speță reclamanta, nu

și-a îndeplinit în totalitate sau parțial obligațiile sale și în special când

vânzătorul depășește cu 5 zile lucrătoare termenul limită de execuție a obligației

contractuale, când vânzătorul livrează produsul care nu îndeplinește condițiile

de calitate stabilite de producător și când vânzătorul devine insolvabil.

Intimata pârâtă a făcut dovada că a

notificat-o pe recurenta reclamantă cu adresa din 18 martie 2004 că a decis

rezilierea contractului la data de 25 martie 2004, pentru livrări cu întârziere

și incomplete.

Critica recurentei că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre nelegală, cu interpretarea greșită a legii și fără

a analiza probatoriile administrate în cauză este neîntemeiată întrucât

instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății și

probatoriile administrate în cauză, rezilierea contractului intervenind de plin

drept pentru nerespectarea obligațiilor contractuale de către recurentă,

menționate mai sus, care a efectuat livrări „haotice”, cu nerespectarea

termenelor și a condițiilor de cantitate și calitate, aceasta recunoscând că

făcea livrări „din proprie inițiativă”, iar nu conform comenzilor.

Nici cea de a doua critică nu este

întemeiată în sensul că instanța de apel nu a interpretat corect limitele

impuse de pactul comisoriu, precum și în ceea ce privește lit. b) din art. 10

din contract și nepronunțarea instanței asupra dovezii aduse de reclamantă

privind calitatea motorinei.

Instanța de apel a reținut corect că

prin actul adițional la contractul de aprovizionare din 18 ianuarie 2002 s-a

prevăzut că orice livrare trebuie efectuată de reclamantă în termen de 3 zile

lucrătoare de la data primirii comenzii. Ori, din actele dosarului, rezultă că

reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație corespunzător, efectuând

livrări haotice.

Cu privire la critica referitoare la

a doua situație de intervenție a pactului comisoriu expres, respectiv

vânzătorul (în speță recurenta) livrează produsul care nu îndeplinește

condițiile de calitate stabilite de producător, va fi respinsă ca neîntemeiată

întrucât din probele administrate în cauză, înscrisuri și martori, analizate de

instanță, rezultă că transportul efectuat la data de 6 martie 2004 (motorina)

nu a corespuns calitativ, încălcându-se art. 4 din contract, astfel că

rezilierea contractului a operat de drept potrivit pactului comisoriu expres

prevăzut la art. 10 din contractul de aprovizionare.

Pentru cele ce preced, Curtea, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC A.H.I. SRL Brad, împotriva deciziei nr. 33/ A din 18

februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2005.