ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 12/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 septembrie 2002, reclamanții P.D., P.O., N.D.E., B.I. au contestat legalitatea dispoziției nr. 122 din 13 iulie 2002 emisă de Comuna Strejești, prin Primar, prin care s-a respins cererea reclamanților de restituire a bunurilor, inventar agricol, respectiv: tractor, una batoză treierat, plug, scule, semănătoare etc., cu motivarea că aceste bunuri nu fac obiectul Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1035 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Olt a respins contestația, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de prevederile art. 6, alin. (1) din lege, “prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, inclusiv terenurile fără construcții, afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora” și de alin. (2) potrivit cu care, “măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse”, bunurile individualizate în notificare și contestație nu fac obiect de restituire în natură sau, de acordare a măsurilor reparatorii.

Acestea nu sunt bunuri mobile devenite imobile prin încorporarea lor în construcții și nici utilaje sau instalații aferente imobilului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, ca urmare a refuzului instanței de a acorda măsurile reparatorii instituite în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin decizia nr. 57 din 21 martie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondat apelul, păstrând motivarea tribunalului. Decizia mai sus menționată a făcut obiectul criticilor exercitate prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, declarat de aceleași părți. Motivele de recurs sunt nestructurate sub aspectul criticilor prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc.

civ., nefăcând referire concretă cu privire la motivele pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Simpla descriere cronologică a modalităților de trecere în proprietatea statului, a unor bunuri, realizată în mod generic, nu permite, în forma în care sunt redate motivele de recurs, o încadrare în drept a motivelor de casare în cazul concret dedus judecății, astfel cum prevăd dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Singura critică ce vizează cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamanți pentru mașinile și utilajele agricole, ca măsură reparatorie, se înscrie în conținutul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 din același cod, știut fiind că acesta vizează nelegalitatea hotărârilor judecătorești și a fost abrogat prin O.U.G.

nr. 138/2000, astfel că acesta nu poate fi examinat. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții B.I., N.D.E., P.D., și P.O., împotriva deciziei nr. 57 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.