ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația la executare

formulată de 24 mai 2005 reclamanta SC N. SA Iași a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Iași, anularea executării pornite împotriva

sa, cu aplicarea art. 170 alin. (3) C. proc. civ., și suspendarea executării

silite până la soluționarea contestației, conform art. 403 C. proc. civ. și art.

164 din O.G. nr. 92/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 174/2004.

Prin sentința civilă nr. 446/ E din

14 iulie 2005, Tribunalul Iași, secția comercială declină competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, reținând că art. 168 alin.

(3) din O.G. nr. 92/2003 stabilește competența de soluționare a contestației la

executare în favoarea instanței judecătorești competente care, conform art. 400

C. proc. civ. coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este judecătoria

în circumscripția căreia se va face executarea, în speță Judecătoria Iași.

Prin sentința civilă nr. 7484 din 3

octombrie 2005 Judecătoria Iași declină competența de soluționare a

contestației la executare formulată de SC N. SA Iași în favoarea Tribunalului

Iași, reținând că debitul contestat constând în contribuții C.A.S., dobânzi și

penalități aferente, conform art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000 privind

asigurările sociale competența de soluționare a contestației la măsurile de

executare asupra unor astfel de debite este o competență specială și

derogatorie stabilită în favoarea tribunalului ca primă instanță.

Investită cu judecarea conflictului

negativ de competență Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin sentința nr.

5 din 16 ianuarie 2006, făcând aplicarea art. 20 pct. 2 și a art. 22 pct. 2 și

5 C. proc. civ., stabilește competența materială în soluționarea cauzei în

favoarea Tribunalului Iași, reținând incidența dispozițiilor art. 155 lit. h)

din Legea nr. 19 din 17 martie 2000.

Prin recursul declarat împotriva

soluției Curții de Apel Iași, pârâta D.G.F.P. solicită admiterea acestuia,

casarea sentinței recurate și trimiterea pricinii spre competentă soluționare

Judecătoriei Iași, sub motivul că procedura de executare silită în cauză a

demarat conform prevederilor Codului de procedură fiscală potrivit căruia,

respectiv art. 169 alin. (4) coroborat cu art. 400 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța competentă să judece contestația este instanța de executare.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 169 alin.

(4) din C. proc. fisc., contestația la executare silită se introduce la

instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc.

civ. contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 373

alin. (2) C. proc. civ. „instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea

dispune altfel”.

Ori prin art. 155 lit. h) din Legea nr.

19/2000 se precizează că în materie de jurisdicție a asigurărilor sociale

tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind contestațiile

împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi,

stabilindu-se astfel prin lege o procedură derogatorie prin raportare la

prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., pricina având ca obiect sechestru

asigurător instituit pentru datorii reprezentând cotele de asigurări sociale cu

dobânzile și penalitățile aferente datorate de contestatoare ca angajator

(dosarul nr. 16558/2005 Judecătoria Iași).

Față de cele de mai sus, constatându-se

că sentința recurată este temeinică și legală, Curtea de Apel Iași soluționând

corect conflictul negativ de competență prin stabilirea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, recursul promovat de

contestatoare urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

D.G.F.P. Iași împotriva sentinței nr. 5 din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Iași, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.