ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1991/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1991/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 16 mai 2018
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București contestatoarea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B. anularea parțială a actelor de executare din dosarul nr. x/2017 al BEJ C. în privința cuantumului debitului datorat.
Prin sentința civilă nr. 13997/13.12.2017 a Judecătoriei Sectorului 3 București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, reținându-se că în speță a fost promovată o contestație la titlu împotriva deciziei civile nr. 571/27.04.2016 a acestei instanțe, decizie prin care a fost admis apelul declarat și schimbată în parte sentința civilă nr. 10772/30.09.2015 a Judecătoriei Iași, constatându-se că prin criticile expuse în susținerea contestației contestatoarea pune în discuție atât întinderea aplicării titlurilor executorii sub aspectul perioadei pentru care este datorat debitul dar și sub aspectul naturii creanței de recuperat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2018, iar la termenul de judecată din data de 28.03.2018 a fost invocată din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, excepție care a fost admisă pentru următoarele considerente:
Instanța a reținut că față de motivele indicate în contestația la executare formulată de A. S.A., aceasta nu poate fi calificată drept o contestație la titlu împotriva deciziei civile nr. 571/27.04.2016 a Tribunalului Iași deoarece contestația vizează strict modul de calcul al debitului ce face obiectul procedurii execuționale în dosarul nr. x/2017 al BEJ C., debit care nu privește dobânda curentă achitată de intimatul B. în baza clauzei prevăzute de art. 5 din convenția de credit încheiată pe părți, supusă analizei caracterului abuziv în dosarul nr. x/2014, având în vedere că executarea silită a fost încuviințată și se desfășoară strict pentru recuperarea sumelor încasate de contestatoare cu titlu de comision de risc.
Referitor la acest comision prin decizia civilă nr. 571/2016 a Tribunalului Iași a fost menținută soluția dispusă de primă instanță privind constatarea caracterului abuziv, fără a fi pronunțată o dispoziție de natură a ridica în faza de executare chestiuni referitoare la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, contestatoarea precizând la termenul de judecată din 13.12.2017 că a dedus judecății o contestație la executare propriu-zisă.
În consecință, reținând că nu a fost promovată o contestație prin care se urmărește lămurirea sau clarificarea dispozitivului deciziei civilei nr. 571/2016 a Tribunalului Iași, ci o contestație la executare silită propriu-zisă care potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. se introduce la instanța de executare, Tribunalul, raportat la prevederile 129 alin. (2) pct. 2, 132 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și, constatând ivit un conflict negativ de competență, în baza art. 133, 135 C. proc. civ. a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține că, sub aspectul determinării competenței teritoriale în raport de obiectul cererii, aplicabile sunt dispozițiile art. 714 alin. (1) Noul C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., renumerotat, astfel cum textul a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014.
Potrivit acestor texte de lege, contestația la executare se introduce la instanța de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.
Se constată că art. 714 alin. (1) C. proc. civ. statuează regula potrivit căreia contestația la executare se soluționează de instanța de executare, alin. (2) și (3) ale aceluiași text, reglementând anumite derogări, fie în raport cu forma de executare aleasă de creditor alin. (2), fie în funcție de forma contestației la executare, anume dacă se formulează o contestație la titlu alin. (3).
Cum în speță nu s-a formulat o contestație la titlu, ci o contestație la executare propriu-zisă astfel cum în mod expres a precizat contestatoarea, rezultă că derogarea prevăzută la art. 714 alin. (3) C. proc. civ. nu este incidentă.
În consecință, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la criteriul stabilit prin această normă rezultă că instanța de executare, în speță Judecătoria Sectorului 3 București, este instanța competentă să soluționeze cauza, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2018.