ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5132/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 326 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul B.N. la: - 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a luat act că partea vătămată L.F. nu s-a constituit parte civilă. Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A.S.

Teleorman suma de 4.560.192 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag, corp-delict. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: De aproximativ 15 ani de zile, inculpatul B.N. întreținea relații de concubinaj cu victima L.F. Între anii 2000 - 2002, victima a întreținut relații de concubinaj cu numitul D.M., la domiciliul acestuia în județul Giurgiu. După ce victima l-a părăsit, inculpatul a reclamat faptul că aceasta i-a sustras suma de 1.700.000 lei lucru care a fost confirmat prin sentința civilă nr. 3628/2002 a Judecătoriei Alexandria, în sensul că L.F.

a fost obligată să-i restituie această sumă, plus cheltuielile de judecată în sumă de 458.000 lei. După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, inculpatul i-a solicitat victimei, de mai multe ori, să-i restituie banii datorați și întrucât aceasta a refuzat, a amenințat-o cu acte de violență, fapt ce a făcut să fie avertizat de către organele de poliție. La data de 13 mai 2004, după ce s-a înapoiat din Spania, numitul D.M. a mers la domiciliul victimei și întrucât soțul acesteia se afla în locuință, a dormit într-un șopron. A doua zi, în jurul orelor 5,00, victima și D.M. s-au deplasat la gară și până la sosirea trenului au mers în sala de așteptare. La scurt timp, inculpatul s-a deplasat și el către gară și observând pe cei doi în sala de așteptare, fără nici o discuție, i-a aplicat numitului D.M.

o lovitură ușoară cu palma peste față, împrejurare în care acesta s-a deplasat către ușă. Profitând de faptul că în apropiere nu se mai aflau și alte persoane, inculpatul i-a cerut victimei restituirea sumelor datorate. Întrucât aceasta a refuzat să dea curs cererii, cât și pentru faptul că a găsit-o în compania lui D.M., i-a aplicat mai multe lovituri cu un briceag în diverse zone ale corpului, cu intensitate sporită. Urmare a leziunilor suferite, victima L.F. a fost internată în spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Actul medico-legal întocmit în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală a concluzionat că victima L.F. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, care i-au pus viața în primejdie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul B.N. Prin apelul declarat, parchetul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o consideră prea mică în raport cu gradul de pericol social al faptei comisă și de persoana inculpatului care a mai lovit-o anterior pe victimă, fapt pentru care a fost sancționat contravențional de către organele de poliție. La rândul său, inculpatul a criticat aceeași hotărâre cu privire la încadrarea juridică a faptei, solicitând schimbarea acesteia în infracțiunea de vătămare corporală gravă, întrucât nu a lovit pe victimă în zone vitale și nici nu i-a fost pusă în pericol viața.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 164/ A din 4 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul B.N., acesta din urmă fiind obligat să plătească statului suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „Instanța de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt și a făcut o legală încadrare juridică a faptei comisă de inculpat și a reținut judicios vinovăția acestuia care a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa”, precum și faptul că „În raport de circumstanțele reale în care a comis fapta, de obiectul folosit (briceag cu lungimea totală de 17 cm), zonele anatomice vizate și leziunile cauzate (plăgi înțepate hemitorace drept.

Leziune a peretului colecistic. Plagă înțepată buză inferioară. Plagă înțepată fesă stângă, plagă înțepată deltoid stâng) rezultă în mod evident că acesta a urmărit cu intenție directă să suprime viața părții vătămate, rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voința sa, astfel că faptei reținute în sarcina inculpatului i s-a dat o legală încadrare juridică și anume tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.”.

Referitor la critica privind pedeapsa aplicată, s-a arătat că la stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv gradul de pericol social al faptei comisă, cât și vârsta și persoana inculpatului în favoarea căruia s-au reținut în mod judicios circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cărora li s-a dat o eficiență juridică corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.N.

pe care, au criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume: Parchetul cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o consideră prea mică, având în vedere pericolul social al faptei și persoana inculpatului care anterior a mai fost sancționat contravențional de către organele de poliție pentru acte de violență exercitate împotriva aceleiași victime. Inculpatul, referitor la încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât intenția sa nu a fost de a ucide pe victimă. Recursurile declarate în cauză sunt nefondate. Analizând actele și lucrările de la dosar constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o situație de fapt corectă, confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea criteriilor art. 72 C. pen.

și a prevederilor art. 52 C. pen. Referitor la motivele de casare invocate atât de parchet cât și de inculpat, având în vedere că acestea au format obiect de critică și la judecata în apel, cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, motivare expusă detaliat în prezenta decizie și pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin ca fiind în acord cu probele de la dosar și textele de lege incidente în cauză, se apreciază că reluarea lor nu se mai impune. În consecință, constatând că atât hotărârea primei instanțe cât și decizia instanței de apel sunt legale și temeinice, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.N.

sunt nefondate și a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 164/ A din 4 martie 2005 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2005.