ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5132/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 326 din 21

decembrie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul B.N. la:

- 2 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.

Conform art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată L.F.

nu s-a constituit parte civilă.

Prin aceeași sentință, inculpatul a

fost obligat să plătească părții civile C.A.S. Teleorman suma de 4.560.192 lei

cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag, corp-delict.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

De aproximativ 15 ani de zile,

inculpatul B.N. întreținea relații de concubinaj cu victima L.F.

Între anii 2000 - 2002, victima a

întreținut relații de concubinaj cu numitul D.M., la domiciliul acestuia în

județul Giurgiu.

După ce victima l-a părăsit,

inculpatul a reclamat faptul că aceasta i-a sustras suma de 1.700.000 lei lucru

care a fost confirmat prin sentința civilă nr. 3628/2002 a Judecătoriei

Alexandria, în sensul că L.F. a fost obligată să-i restituie această sumă, plus

cheltuielile de judecată în sumă de 458.000 lei.

După rămânerea definitivă a

hotărârii judecătorești, inculpatul i-a solicitat victimei, de mai multe ori,

să-i restituie banii datorați și întrucât aceasta a refuzat, a amenințat-o cu

acte de violență, fapt ce a făcut să fie avertizat de către organele de

poliție.

La data de 13 mai 2004, după ce s-a

înapoiat din Spania, numitul D.M. a mers la domiciliul victimei și întrucât

soțul acesteia se afla în locuință, a dormit într-un șopron.

A doua zi, în jurul orelor 5,00,

victima și D.M. s-au deplasat la gară și până la sosirea trenului au mers în

sala de așteptare.

La scurt timp, inculpatul s-a

deplasat și el către gară și observând pe cei doi în sala de așteptare, fără

nici o discuție, i-a aplicat numitului D.M. o lovitură ușoară cu palma peste

față, împrejurare în care acesta s-a deplasat către ușă.

Profitând de faptul că în apropiere

nu se mai aflau și alte persoane, inculpatul i-a cerut victimei restituirea

sumelor datorate. Întrucât aceasta a refuzat să dea curs cererii, cât și pentru

faptul că a găsit-o în compania lui D.M., i-a aplicat mai multe lovituri cu un

briceag în diverse zone ale corpului, cu intensitate sporită.

Urmare a leziunilor suferite,

victima L.F. a fost internată în spital unde a fost supusă unei intervenții

chirurgicale.

Actul medico-legal întocmit în

cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală a concluzionat că victima

L.F. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corp

tăietor-înțepător, care i-au pus viața în primejdie.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul B.N.

Prin apelul declarat, parchetul a

criticat hotărârea primei instanțe cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului

pe care o consideră prea mică în raport cu gradul de pericol social al faptei

comisă și de persoana inculpatului care a mai lovit-o anterior pe victimă, fapt

pentru care a fost sancționat contravențional de către organele de poliție.

La rândul său, inculpatul a criticat

aceeași hotărâre cu privire la încadrarea juridică a faptei, solicitând

schimbarea acesteia în infracțiunea de vătămare corporală gravă, întrucât nu a

lovit pe victimă în zone vitale și nici nu i-a fost pusă în pericol viața.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 164/ A

din 4 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul B.N., acesta din urmă fiind obligat

să plătească statului suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că „Instanța de fond a manifestat rol activ în cauză

pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt și a făcut o

legală încadrare juridică a faptei comisă de inculpat și a reținut judicios

vinovăția acestuia care a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului

penal, a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa”, precum și faptul

că „În raport de circumstanțele reale în care a comis fapta, de obiectul

folosit (briceag cu lungimea totală de 17 cm), zonele anatomice vizate și

leziunile cauzate (plăgi înțepate hemitorace drept. Leziune a peretului

colecistic. Plagă înțepată buză inferioară. Plagă înțepată fesă stângă, plagă

înțepată deltoid stâng) rezultă în mod evident că acesta a urmărit cu intenție

directă să suprime viața părții vătămate, rezultat care nu s-a produs însă din

motive independente de voința sa, astfel că faptei reținute în sarcina

inculpatului i s-a dat o legală încadrare juridică și anume tentativă la omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen.”.

Referitor la critica privind

pedeapsa aplicată, s-a arătat că la stabilirea acesteia s-au avut în vedere

toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

inclusiv gradul de pericol social al faptei comisă, cât și vârsta și persoana

inculpatului în favoarea căruia s-au reținut în mod judicios circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cărora li s-a dat o eficiență juridică

corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul

special.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul B.N. pe care, au criticat-o pentru aceleași motive invocate și la

judecata în apel și anume:

Parchetul cu privire la pedeapsa

aplicată inculpatului pe care o consideră prea mică, având în vedere pericolul

social al faptei și persoana inculpatului care anterior a mai fost sancționat

contravențional de către organele de poliție pentru acte de violență exercitate

împotriva aceleiași victime.

Inculpatul, referitor la încadrarea

juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen., întrucât intenția sa nu a fost de a ucide pe victimă.

Recursurile declarate în cauză sunt

nefondate.

Analizând actele și lucrările de la

dosar constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o

situație de fapt corectă, confirmată de probele administrate în cauză,

încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare pentru

care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea criteriilor art.

72 C. pen. și a prevederilor art. 52 C. pen.

Referitor la motivele de casare

invocate atât de parchet cât și de inculpat, având în vedere că acestea au

format obiect de critică și la judecata în apel, cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare, motivare expusă detaliat în prezenta decizie și pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin ca fiind în acord cu probele de la

dosar și textele de lege incidente în cauză, se apreciază că reluarea lor nu se

mai impune.

În consecință, constatând că atât

hotărârea primei instanțe cât și decizia instanței de apel sunt legale și

temeinice, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și

de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București și inculpatul B.N. sunt nefondate și a fi respinse, ca atare,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune

conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul B.N.

împotriva deciziei penale nr. 164/ A din 4 martie 2005 a Curții de Apel

București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 120 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 septembrie 2005.