ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1456/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 412 din 29

august 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul C.S. la 3 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c) și art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, începând cu 26 martie

2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor de spitalizare în sumă de 3.420.000 lei în favoarea Spitalului

Municipal Dej.

S-a dispus confiscarea corpului

delict.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul C.S. locuiește împreună

cu concubina sa L.R. în satul Nireș, jud. Cluj. Cei doi conviețuiesc de 55 ani,

având împreună mai mulți copii printre care și pe partea vătămată C.M.

Partea vătămată C.M. este divorțată

și de la eliberarea din Penitenciarul Gherla în luna mai 2001, locuiește la

părinții săi în satul Nireș.

La începutul lunii septembrie 2001,

între inculpatul C.S. și partea vătămată C.M., la domiciliul comun, a avut loc

un conflict în cursul căruia partea vătămată C.M. l-a agresat pe inculpatul

C.S., C.S. a fost internat în perioada 2 - 11 septembrie 2001, la Spitalul

Municipal Dej.

În data de 12 septembrie 2001,

inculpatul C.S. a revenit de la spital acasă în satul Nireș. Seara, în jurul

orelor 20,00, a sosit și partea vătămată C.M., care era sub influența

băuturilor alcoolice. La solicitarea inculpatului, partea vătămată s-a deplasat

la barul din apropiere și a adus o sticlă de rachiu de ½ litri din care

inculpatul a consumat singur.

Inculpatul a rămas singur în

bucătărie consumând băuturi alcoolice, iar concubina și fiul lor s-au dus să se

culce. Partea vătămată C.M. s-a culcat singur într-o cameră.

În jurul orei 20,00, inculpatul C.S.

a luat o secure și s-a dus în camera în care dormea partea vătămată C.M. Inculpatul

i-a aplicat părții vătămate care dormea două lovituri cu securea în zona

capului. Partea vătămată s-a trezit, a ridicat mâinile să se apere, inculpatul

mai aplicându-i două lovituri, care au fost parate de către partea vătămată cu

mâinile.

Alertată de strigătele părții

vătămate, martora L.R. a fugit în cameră, a aprins lumina, moment în care

inculpatul a aruncat securea și a fugit din cameră. Martora L.R. i-a acordat

primul ajutor fiului ei, după care i-a anunțat pe vecini care au chemat salvarea

și poliția.

Partea vătămată a fost dusă la

Spitalul municipal Dej. Organele de poliție au cercetat locul faptei, fiind

ridicată și securea cu care a fost agresată partea vătămată. Inculpatul a

revenit la domiciliu după plecarea fiului său la spital.

Persoana vătămată C.M. a fost

internată la Spitalul municipal Dej din perioada 13 septembrie 2001 – 21

septembrie 2001, cu diagnosticul „traumatism cranian cu plagă contuză regiunea

parietală stg. Plagă tăiată hemifață stânga cu cointeresarea masei musculare. Plagă

tăiată antebraț stâng, treimea medie, fața dorsală. Plagă tăiată fața dorsală

index dreapta, cu secțiune de tendon extensor și deschiderea articulației

interfalangiene 1 II”.

Din raportul de constatare

medico-legală, rezultă că numitul C.M. prezintă leziuni corporale care s-au

putut produce prin lovire cu un corp dur și corp tăietor înțepător. Leziunile

au necesitat 18 - 19 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în

primejdie viața victimei. Leziunile pot data din 13 septembrie 2001.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei.

La dozarea și individualizarea

pedepsei s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei, precum și

persoana inculpatului, fără antecedente penale și avea o vârstă înaintată, sens

în care s-a dat o eficiență largă circumstanțelor atenuante.

Împotriva hotărârii tribunalului a

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând soluția sub

aspectul netemeiniciei în sensul că nu se justifică reținerea de circumstanțe

atenuante solicitând înlăturarea acestora.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 308 din 14 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de

parchet, reținându-se că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

caracterizată.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj a declarat recurs împotriva hotărârilor menționate, susținând că

instanțele în mod greșit au constatat circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului. Se cere casarea hotărârilor și înlăturarea dispozițiilor art. 74

C. pen., și aplicarea unei pedepse corespunzătoare pericolului social al faptei

comise și persoanei inculpatului.

Procurorul de ședință a solicitat ca

recursul să fie admis, nu pentru motivul scris, ci pentru alt motiv, susținând

că prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pedeapsa pronunțată nu a fost

corect individualizată, fiind cazul majorării ei.

Recursul este întemeiat.

Examinându-se hotărârile atacate, se

constată că instanțele au recunoscut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante, constatând că acesta este în vârstă de 72 ani, bolnav și a dat dovadă

de sinceritate, recunoscând și regretând fapta.

Aceste împrejurări, unite cu aceea

că numitul nu a mai fost condamnat în trecut pentru fapte penale, constituie,

într-adevăr, antecedente favorabile pentru inculpat, astfel că, în mod just

instanțele au făcut în cauză aplicarea art. 74 C. pen.

Ca atare critica formulată prin

recursul parchetului cu privire la aspectul amintit mai sus, este neîntemeiată.

Instanțele au greșit însă prin aceea

că, deși au constatat în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante,

raportate la situația sa personală, au redus totuși pedeapsa fără să țină seama

de caracterul grav al faptei, relevat de modul cum s-au succedat acțiunile

inculpatului și de împrejurările în care el a procedat, asupra propriului fiu,

în timp ce acesta dormea, prin folosirea unei secure având o lamă de 10 cm și

zona vizată, respectiv, capul părții vătămate.

Dat fiind accentuatul grad de

pericol social pe care îl prezintă fapta, chiar prin recunoașterea

circumstanțelor atenuante, instanțele trebuiau să aplice inculpatului o

sancțiune corespunzătoare pentru a-l reeduca și pentru a îndeplini rolul de

prevenire generală, cea de 3 ani închisoare apărând insuficientă.

Sub acest aspect, soluția pronunțată

este netemeinică și nelegală.

Astfel fiind, recursul parchetului

este întemeiat și urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate în partea

privitoare la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care o modifică astfel cum se

arată în dispozitiv, dispunându-se menținerea celorlalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 308 din

14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul C.S.

Casează decizia penală sus-menționată

și sentința penală nr. 412 din 29 august 2002 a Tribunalului Cluj, numai cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care o majorează de la 3 ani

închisoare la 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 26 martie 2002, la 21 martie 2003.

Onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2003.