ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2906/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Brașov, prin sentința nr.

9949 din 19 noiembrie 2003, a respins plângerea formulată de petenta SC A. SA

Brașov, împotriva procesului verbal din 25 iunie 2003, încheiat de C.A.R.

Brașov, reținând că în mod corect s-a stabilit în sarcina petentei plata sumei

de 1.338.707.600 lei, cu titlu de penalități pentru depășirea concentrației

maxime admise ale poluanților din apele uzate, conform art. 4 alin. (1) din H.G.

nr. 472/2000 și că aceasta avea obligația încheierii actului adițional la

contractul existent între părți, în vederea reactualizării datelor tehnice.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.

228 din 23 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de petenta, a schimbat în

tot sentința atacată, iar pe cale de consecință a admis plângerea formulată de

petentă și a anulat procesul verbal de contravenție din 25 iunie 2003 și anexa

la acesta, emise de C.A.R. Brașov.

Pronunțându-se astfel instanța de

apel a reținut că intimata a încălcat dispozițiile H.G. nr. 472/2000, întrucât

determinările efectuate nu au pornit de la stabilirea obligatorie între părți a

indicatorilor de calitate; autorizația de funcționare a petentei expirase la 26

martie 2003, și buletinele de analiză încheiate ulterior acestei date nu puteau

fi raportate la concentrațiile maxime, iar intimata nu s-a conformat

modificărilor legislative intervenite, prin încheierea unor acte adiționale la

contractul încheiat în anul 1995.

Nemulțumită de decizia pronunțată R.A.C.A.

Brașov a declarat recurs invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct.

8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

arată următoarele:

- recurenta nu avea obligația

încheierii de acte adiționale la contractul abonament încheiat cu utilizatorul,

întrucât instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 472/2000 se aplică

numai raporturilor contractuale existente între sucursalele bazinale ale

C.N.A.R. și anume D.A. Olt și utilizatorul de apă, care este furnizorul de

servicii sau unitatea de gospodărie a apelor.

- a comunicat petentei autorizația

de funcționare a instalației de canalizare din 26 martie 2001, care ține loc de

act adițional sau modalitate de înscriere a concentrațiilor maxime admise de

poluanți în anexa la contract, iar aspectele legate de forma actului prin care

părțile au convenit cu privire la aceste aspecte nu sunt menționate imperativ

în cuprinsul hotărârii Guvernului nr. 472/2000 sau a Ordinului nr. 325/2001.

- autorizația de deversare este o

condiție prealabilă obligatorie înscrierii în contractele economice, de

prestări servicii, a concentrațiilor maxime de poluanți ce urmează a fi

deversați în rețele de canalizare, iar în lipsa acestei autorizații orice

deversare este interzisă și înscrierea în contract a concentrațiilor maxime

admise de poluanți este lipsită de importanță.

- soluția este rezultatul unei

aplicări greșite a legii, pentru că instanța nu a avut în vedere, în momentul

soluționării cauzei, dispozițiile normativului din 23 februarie 2002, privind

condițiile de evacuare a apelor uzate, în sensul că petenta nu deține un sistem

de preepurare a apelor canalizate.

- instanța de apel, în mod greșit a

apreciat că în cuprinsul contractului, nu există înscrisă o clauză privind

concentrațiile maxime ale poluanților, pentru că în art. 5 alin. (8) este

înscrisă această obligație în sarcina beneficiarului de a respecta condițiile

de calitate, prevăzute de normative în vigoare.

Recursul declarat este fondat.

Conform art. 8 din contractul din 7

februarie 1995, privind furnizarea apei potabile, a apei industriale și

evacuarea apelor uzate menajere, industrial și meteorice, încheiat între părți,

beneficiarul în cazul de față intimata are obligația să respecte condițiile de

calitate prevăzute de normativele în vigoare și cele stabilite prin autorizația

de racordare la rețeaua de canalizare, eliberată de recurentă pentru apa uzată

evacuată la canal, în cazul depășirii limitelor admise de substanțe poluante

urmând a se aplica penalitățile prevăzute de H.G. nr. 1001/1990.

Întrucât convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante, SC A. SA Brașov, avea obligația să

nu depășească concentrațiile admise ale poluanților din apele uzate, așa cum

s-a constatat prin procesul verbal încheiat de recurenta la data de 25 iunie

2003.

Într-adevăr, între părți nu au fost

încheiate acte denumite în mod expres acte adiționale la contractul abonament

dar autorizația de funcționare a instalației de canalizare din 26 martie 2001,

comunicată intimatei la data de 25 noiembrie 2002 și primită de aceasta,

conform confirmării aflată la dosarul nr. 724/2004 al Tribunalului Brașov, ține

loc de act adițional, așa cum dealtfel s-a și menționat în adresa recurentei

către intimata din data de 25 noiembrie 2002.

Culpa contractuală a intimatei

constă și în aceea că nu deținea la data verificării un sistem de preepurare a

apelor canalizate, fapt de contravine prevederilor art. 2 și 3 din Normativul

din 23 februarie 2002, privind condițiile de evacuare a apelor uzate.

Din cele ce preced rezultă că fosta

SC A. SA Brașov în prezent SC C.B.R. SA Cluj – Napoca, prin poluarea apelor

canalizate a încălcat dispozițiile H.G. nr. 472/2002, Instrucțiunile de

aplicare aprobate prin Ordinul nr. 325/2001 și N.T.P.A. nr. 002/2002, privind

condițiile de evacuare a apelor uzate și în mod corect a fost sancționată cu

plata penalităților în sumă de 1.339.707.600 lei.

Întrucât toate criticile formulate

de recurentă sunt întemeiate decizia atacată este nelegală și drept urmare,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul

și va modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de SC A. SA

Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.A.R.

Brașov, împotriva deciziei nr. 228 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată în

sensul că respinge apelul.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 mai 2005.