ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3306/2005

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr. 12526/2003 SC A. SA Brașov a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu C.A. Brașov să dispună anularea procesului verbal seria A nr. 559 din 29 august 2003. Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 2067 din 3 martie 2004, a respins plângerea reținând legalitatea aplicării de penalități pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 225 din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate. SC C.B.R. SA a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arătând că: - S-a reținut greșit de către instanță că pentru aplicarea penalităților nu era necesar a se înscrie în contractul de abonament concentrația maximă a poluanților admisibilă din apele uzate evacuate, art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 472/2000 făcând trimitere pentru aplicarea penalităților la „depășirea concentrațiilor maxime de poluanți” înscrise în contractele de furnizare. - Instanțele fac referire în motivarea hotărârilor la dispozițiile cuprinse în N.T.P.A. – 002/2002 care prevăd condițiile pentru apele uzate evacuate în rețeaua de canalizare nu la condițiile de stabilire și aplicarea penalităților pentru depășirea concentrațiilor maxime admise de normativ. Chiar dacă în autorizația nr. 49/2001 se prevăd „concentrațiile maxime de poluanți” acestea nu puteau fi avute ca temei pentru aplicarea penalităților deoarece datele respective trebuiau trecute, astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus menționate în contract.

- Greșit rețin instanțele că dispozițiile H.G. nr. 472/2000 nu sunt aplicabile în speță și că stabilirea concentrației poluanților s-a făcut cu aplicarea prevederilor O.U. nr. 107/2002 și H.G. nr. 1591/2002 deși modul lor de stabilire este reglementat de Ordinul nr. 325/2001 penalitățile aplicându-se conform H.G. nr. 472/2000. - S-a ignorat faptul că pentru concentrațiile stabilite prin buletinul de analiză nr. 1643 din 24 iulie 2003 s-au aplicat penalități de două ori.

Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive: Prin procesul verbal de constatare seria A nr. 559/2003 s-au stabilit penalități în sarcina reclamantei de 22.900.200 lei pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate în canalizarea orașului, având în vedere buletinele de analiză nr. 1643 din 24 iulie 2003 și nr. 1643 din 31 iulie 2003. Între părțile din proces s-a încheiat la data de 7 februarie 1995 „Contractul” de furnizarea apei potabile, a celei industriale și evacuarea apelor uzate menajere, industriale și meteorice. În art. 8 din contract se prevede că pentru „apa uzată evacuată la canal, în cazul depășirii limitelor admise de substanțe poluante se vor aplica penalități”.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile contractuale, în mod corect instanțele au reținut că nu era necesar a fi trecută în contract „concentrația maximă de poluanți admisă” ea fiind prevăzută în actele normative și menționată în autorizația nr. 49/2001 de funcționare a societății. În plus, este de reținut că recurentei i s-a stabilit „abaterea” care a dus la aplicarea penalităților în funcție de „concentrația maximă de poluanți admisă” prevăzută în autorizația mai sus menționată, datele buletinelor de analiză nefiind contestate și nici modul de calcul al penalităților. Afirmația recurentei, din recurs, în sensul reținerilor de către instanțe a neaplicării în cauză a dispozițiilor H.G.

nr. 472/2000 este lipsită de temei. În decizie se face expres referire la dispozițiile art. 2 și art. 4 alin. (1) cu privire la penalități. Referirile la dispozițiile O.U. nr. 107/2002 și a H.G. nr. 1591/2002 privesc organele ce pot aplica penalitățile prevăzute de H.G. nr. 472/2000, iar cele la prevederile N.T.P.A. - 002/2002 privesc faptul că reclamanta apelantă nu deținea astfel cum era obligată un sistem de prepurare al apelor uzate contravenind astfel dispozițiile art. 2 alin. (1), (2) și (3). Nu poate fi primită nici critica privind dubla sancționare a „abaterii” constatată prin buletinul de analiză 1643 din 24 iulie 2003 fiind lipsită de suport probator. Pentru motivele arătate s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC C.B.R. SA Brașov împotriva deciziei nr. 225 Ap din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.