ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3306/2005

Asupra recursului se rețin

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Brașov sub nr. 12526/2003 SC A. SA Brașov a solicitat instanței ca

prin sentința ce o va da în contradictoriu cu C.A. Brașov să dispună anularea

procesului verbal seria A nr. 559 din 29 august 2003.

Judecătoria Brașov, prin sentința

civilă nr. 2067 din 3 martie 2004, a respins plângerea reținând legalitatea

aplicării de penalități pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale

poluanților din apele uzate evacuate.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 225 din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.

SC C.B.R. SA a declarat recurs

împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând

că:

- S-a reținut greșit de către

instanță că pentru aplicarea penalităților nu era necesar a se înscrie în

contractul de abonament concentrația maximă a poluanților admisibilă din apele

uzate evacuate, art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 472/2000 făcând trimitere pentru

aplicarea penalităților la „depășirea concentrațiilor maxime de poluanți” înscrise

în contractele de furnizare.

- Instanțele fac referire în

motivarea hotărârilor la dispozițiile cuprinse în N.T.P.A. – 002/2002 care

prevăd condițiile pentru apele uzate evacuate în rețeaua de canalizare nu la

condițiile de stabilire și aplicarea penalităților pentru depășirea

concentrațiilor maxime admise de normativ.

Chiar dacă în autorizația nr.

49/2001 se prevăd „concentrațiile maxime de poluanți” acestea nu puteau fi

avute ca temei pentru aplicarea penalităților deoarece datele respective

trebuiau trecute, astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus menționate în

contract.

- Greșit rețin instanțele că

dispozițiile H.G. nr. 472/2000 nu sunt aplicabile în speță și că stabilirea

concentrației poluanților s-a făcut cu aplicarea prevederilor O.U. nr. 107/2002

și H.G. nr. 1591/2002 deși modul lor de stabilire este reglementat de Ordinul

nr. 325/2001 penalitățile aplicându-se conform H.G. nr. 472/2000.

- S-a ignorat faptul că pentru

concentrațiile stabilite prin buletinul de analiză nr. 1643 din 24 iulie 2003

s-au aplicat penalități de două ori.

Recursul a fost respins, ca

nefondat, pentru următoarele motive:

Prin procesul verbal de constatare

seria A nr. 559/2003 s-au stabilit penalități în sarcina reclamantei de

22.900.200 lei pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților

din apele uzate evacuate în canalizarea orașului, având în vedere buletinele de

analiză nr. 1643 din 24 iulie 2003 și nr. 1643 din 31 iulie 2003.

Între părțile din proces s-a

încheiat la data de 7 februarie 1995 „Contractul” de furnizarea apei potabile,

a celei industriale și evacuarea apelor uzate menajere, industriale și

meteorice.

În art. 8 din contract se prevede că

pentru „apa uzată evacuată la canal, în cazul depășirii limitelor admise de

substanțe poluante se vor aplica penalități”.

În aceste condiții, având în vedere

dispozițiile contractuale, în mod corect instanțele au reținut că nu era

necesar a fi trecută în contract „concentrația maximă de poluanți admisă” ea

fiind prevăzută în actele normative și menționată în autorizația nr. 49/2001 de

funcționare a societății.

În plus, este de reținut că

recurentei i s-a stabilit „abaterea” care a dus la aplicarea penalităților în

funcție de „concentrația maximă de poluanți admisă” prevăzută în autorizația

mai sus menționată, datele buletinelor de analiză nefiind contestate și nici

modul de calcul al penalităților.

Afirmația recurentei, din recurs, în

sensul reținerilor de către instanțe a neaplicării în cauză a dispozițiilor

H.G. nr. 472/2000 este lipsită de temei. În decizie se face expres referire la

dispozițiile art. 2 și art. 4 alin. (1) cu privire la penalități. Referirile la

dispozițiile O.U. nr. 107/2002 și a H.G. nr. 1591/2002 privesc organele ce pot

aplica penalitățile prevăzute de H.G. nr. 472/2000, iar cele la prevederile

N.T.P.A. - 002/2002 privesc faptul că reclamanta apelantă nu deținea astfel cum

era obligată un sistem de prepurare al apelor uzate contravenind astfel

dispozițiile art. 2 alin. (1), (2) și (3).

Nu poate fi primită nici critica

privind dubla sancționare a „abaterii” constatată prin buletinul de analiză

1643 din 24 iulie 2003 fiind lipsită de suport probator.

Pentru motivele arătate s-a respins,

ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC C.B.R. SA Brașov împotriva deciziei

nr. 225 Ap din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2005.