ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3300/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, petenta SA A. SA a solicitat, ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze procesul-verbal seria A 0505 din 28 mai 2003 de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate, încheiat de Compania A.P.A. R.A. Brașov. În motivarea plângerii se arată că procesul verbal este neîntemeiat și nelegal deoarece în contractele de furnizare a serviciilor nu s-au înscris concentrațiile maxime admise ale poluanților din apele evacuate conform art. 4 din H.G.

nr. 472/2000 și nu s-au încheiat acte adiționale la Contractul de abonament care să cuprindă categoria de poluanți, numărul intervalelor de măsurători, numărul de probe și modul de prelevare în funcție de regimul de funcționare, potrivit pct. I.9 din Ordinul nr. 325/2001 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 472/2000. Prin sentința civilă nr. 11220 din 15 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. 7602/2003, s-a admis plângerea formulată de petenta SC A. SA Brașov împotriva procesului verbal nr. 0505/2003 emis de intimata C.A. R.A. Brașov, dispunându-se anularea acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C.A. R.A. Brașov aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii plângerii formulate de petenta SC A. SA.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 227/,Ap din 23 noiembrie 2004, admite apelul declarat de C.A. R.A. Brașov împotriva sentinței civile nr. 11220 din 15 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. 7602/2003, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge plângerea formulată de petenta SC A. SA împotriva procesului verbal seria A nr. 0505 din 28 mai 2003 de constatare a depășirii concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate încheiat de C.A. R.A. Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit art. 5 alin. (8) din contractul nr. 485 din 7 februarie 1995 încheiat între C.A.

SA Brașov ca furnizor și SC A. SA ca beneficiar, beneficiarul este ținut la respectarea condițiilor de calitate prevăzute de normativele în vigoare și cele stabilite prin autorizație de racordare la rețeaua de canalizare, eliberată de R.A. Apa, pentru apa uzată evacuată la canal. Prin autorizația nr. 49/2001 din 26 martie 2001 cu termen de valabilitate până la 26 martie 2003 se menționează că autorizația urmează a se elibera cu condiția respectării N.T.P.A. – 002/1997, N.T.P.A. – OO1/1997 și STAS nr. 3349/1983 pentru încărcarea apelor uzate. Ori, întrucât potrivit art. 970 alin. (2) C. civ., convențiile legal încheiate obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut într-însa, dar ia toate măsurile ce entitatea, obiceiul sau legea dă obligația după natura sa, petenta SC A. SA este ținută la respectarea concentrațiilor maxime admise ale poluanților conținute de apele uzate și înscrise în autorizații, conform art. 2 din H.G.

nr. 472/2000. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC C.B.R. SA Cluj (fosta SC A. SA Brașov) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că: aplicarea penalităților se poate face numai în condițiile în care în contractele de furnizare sunt înscrise concentrațiile maxime admise ale poluanților din apele evacuate conform art. 4 din H.G.

nr. 470/2000; motivarea instanței de apel bazată pe prevederile art. 970 alin. (2) C. civ., nu poate fi reținută având în vedere că textul de lege în baza căruia s-a aplicat sancțiunea se referă în mod expres la „concentrațiile maxime admise ale poluaților înscrise în contractele de furnizare a serviciilor”; instanța de apel în mod greșit a reținut ca fiind înscrise „concentrațiile maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate” în autorizația nr. 49/2001 nu era necesară înscrierea acesteia și în contractul abonament, contrar dispozițiilor art. 4 alin. (1) din H.G.

nr. 472/2000; instanța de apel în mod eronat a reținut că nu a avut loc o dublă aplicare a penalităților, fiind vorba de perioade consecutive, fără a observa că buletinul de analiză nr. 1506 din 25 martie 2003 a stat la baza calculării și aplicării penalităților atât în procesul verbal de constatare nr. 0505 din 28 ianuarie 2003 cât și în nr. 490 din 19 mai 2003, ceea ce înseamnă că pentru aceiași analiză s-au aplicat penalități de două ori. În fond, recurenta susține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea penalităților. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate, menținerea sentinței civile nr. 11220 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Brașov.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de petentă. Prin procesul-verbal nr. 0505 din 28 mai 2003 întocmit de C.A. R.A. Brașov s-au aplicat petentei C.B.R. SA (fostă A. SA) penalități în sumă de 382.385.200 lei pentru „abaterea constatată pentru fiecare poluant, a cărei concentrație depășește limitele admise” abatere contravențională prevăzută în art. 5 alin. (8) din contractul privind furnizarea apei nr. 485 din 7 iulie 1995 încheiat între părți.

Potrivit art. 2 din H.G. nr. 472/2000 privind unele măsuri de protecție a calității resurselor de apă „concentrațiile maxime admise a poluanților conținuți de apele uzate, evacuate în resursele de apă etc.” se stabilesc pentru zona de deversare în funcție de capacitatea de pornire a receptorilor și se înscriu în avizele și în autorizațiile de gospodărire a apelor eliberate utilizatorilor de apă”. Pentru depășirea concentrațiilor maxime admise a poluanților din apele evacuate, înscrise în contractele de furnizare servicii, în avizele sau autorizațiile eliberate, utilizatorii de apă sunt penalități în cuantumul penalităților la anexa 2 din H.G. nr. 472/2000.

În scopul conformării cu prevederile legale între părți s-a încheiat contractul nr. 485/1995 care la art. 5 alin. (8) prevede că beneficiarul serviciilor de canalizare are obligația respectării condițiilor de calitate prevăzute de normativele în vigoare și cele stabilite prin autorizația de neacordare la rețeaua de canalizare eliberată de furnizor pentru apa uzată evacuată în canal. Analizând global criticile formulate de petentă împotriva deciziei instanței de apel se constată, în raport de prevederile legale menționate mai sus, că sunt nefondate și că în mod corect a reținut instanța de apel că potrivit art. 5 alin. (8) din contractul nr. 485 din 7 februarie 1995 beneficiarul în speță recurenta, este obligat să respecte condițiile de calitate prevăzute în normativele în vigoare precum și cele stabilite prin autorizația de racordare la canalizare, eliberată de R.A.

Apă, pentru apa uzată evacuată la canal. Ori, în autorizația nr. 49 din 26 martie 2001 eliberată recurentei, care face parte integrală din contract, se menționează că se eliberează cu condiția respectării N.T.P.A. - 002/1997, N.T.P.A. - 001/1997 și STAS - 3349/1983, pentru deversarea apelor uzate. De altfel, așa cum rezultă din probele de la dosar autorizația de deversare este un act unilateral eliberat de prestator la cererea utilizatorului și cuprinde conform art. 2 din H.G. nr. 472/2000 concentrațiile maxime admise poluanților conținuți în apele uzate evacuate, care nu se negociază de părțile contractului, de furnizare, ci, se eliberează cu condiția respectării N.T.P.A. - urilor și Stasului sus menționat.

Criticile recurentei că aceste concentrații nu au fost înscrise și în contract și că a avut loc o altă penalizare, sunt neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât la data încheierii procesului verbal din 28 mai 2002 petenta nu deținea autorizație de deversare, întrucât autorizația nr. 49/2001 expirând la 26 martie 2003. Așa fiind, petenta-recurentă în lipsa unei autorizații de deversare, cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 472/2000 și a N.T.P.A. - 002/2002 continuă să polueze apele prin descărcări de poluanți. Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., respinge recursul petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC C.B.R. SA Cluj împotriva deciziei nr. 227 AP din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 iunie 2005.