ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3238/2010

Deliberând asupra recursului de față, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 4038/114/2008 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta SC B. SA a chemat în judecată pârâta SC C.A. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună anularea clauzelor contractuale cuprinse în

contractul de furnizare/ prestare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare din 18 iulie 2008 încheiat de părți și anexele la contract referitoare la încadrarea apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute în NTPA 001/2001, la obligarea realizării unei stații de epurare – pre-epurare până la data de 01 august 2009, la încadrarea societății reclamante în gradul de risc 1 în anul 2008, la recunoașterea dreptului reclamantei de încadrare a apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute în NTPA 002/2002 și de obligare a pârâtei la operarea modificărilor solicitate.

În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței că a avut inițial încheiat un contract de furnizare/ prestare servicii pe perioada nedeterminată cu R.A.M. Buzău.

După înființarea Companiei de Apă Buzău, respectiv în luna mai 2008, a primit de la această societate comercială, în vederea semnării, contractul de furnizare/ prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare din 22 mai 2008, în cuprinsul căruia se prevedeau se prevedeau alte clauze decât cele cuprinse în contractul inițial cu referire la respectarea indicatorilor de calitate, de stabilire a limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale.

Reclamanta a contestat și obligația contractuală a realizării unei stații de epurare – pre-epurare până la data de 1 august 2009, în condițiile în care contractul a fost încheiat pe o perioadă de numai un an și anume 1 iulie 2008 – 1 iulie 2009 și a susținut că în mod greșit pârâta a considerat că se impune încadrarea sa în grupa I de risc, această încadrare fiind făcută în urma prelevării de probe de la un punct de control la care deversează reziduuri și o altă societate, SC B. SA.

Reclamanta, în fata instanței de fond, a susținut constant că nu se încadrează în aceste normative tehnologice și că probele preluate de pârâtă nu au fost concludente fiind ridicate de la o pompă unde se deversează și apele uzate ale SC B. SA.

La termenul din 6 martie 2009 pârâta Compania de Apă Buzău a invocat excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, arătând că acordul de racordare cuprins în anexa 4 la contractul părților este valabil doar un an de la data emiterii, astfel încât valabilitatea acestuia a expirat la data de 21 mai 2009.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care a avut mai multe obiective solicitate de părți, printre care și normativul de încadrare a apelor uzate tehnologice și încadrarea în grupa de risc.

Prin sentința nr. 1565 din 11 noiembrie 2009 Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA Buzău în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA Buzău, a constatat nulitatea clauzelor contractuale din contractul din 18 iulie 2008 și anexele aferente numai în ceea ce privește încadrarea apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute de NTPA nr. 001/2002 și la încadrarea reclamantei în gradul I de risc și a obligat pârâta la 1.845 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între reclamanta SC B. SA, în calitate de utilizator și pârâta SC C.A. SA Buzău, în calitate de operator, s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare - un contract similar fiind încheiat anterior între reclamantă și operatorul R.A.M. Buzău - noul contract fiind perfectat ca urmare a constituirii societății comerciale SC C.A. SA Buzău.

Contractul de prestări servicii în baza acordului de racordare din 21 mai 2008 emis de pârâtă, s-a încheiat pe o perioadă de un an de la data emiterii, în cuprinsul căruia au fost prevăzute normativele tehnice privind modalitatea de alimentare cu apă și de evacuare a apelor uzate de către reclamanta utilizatoare, în limitele NTPA 001/2002 privind apele tehnologice uzate deversate și nu limitele prevăzute de NTPA 002/2002 precum și încadrată în gradul I de risc. Ca urmare, reclamanta a fost încadrată în ceea ce privește apele uzate tehnologice deversate în limitele NTPA 002/2002, luându-se în considerare faptul că orașul Buzău beneficiază de stație de epurare, SC B. SA nefiind un poluator major, iar substanțele deversate fac parte din indicatorii generali ai apelor uzate.

S-a concluzionat că încadrarea reclamantei în grupa I de risc nu a fost făcută corect și nu a avut la bază acte normative sau proceduri legale, pârâta neprezentând nici un studiu și nici legislație după care a fost făcută încadrarea în grupa de risc.

Prima instanță a mai reținut că,

urm

are

a expirării acordului de racordare ce a stat la baza încheierii contractului și care a avut valabilitate de numai un an, s-a emis un nou acord, care a avut în vedere susținerile reclamantei, probate prin expertiza tehnică efectuată în cauză, clauzele contractuale urmând a fi modificate în acest sens.

S-a înlăturat susținerea pârâtei cum că acțiunea reclamantei a rămas lipsită de interes, întrucât aceasta se referă la modalitatea în care clauzele contractuale au fost înscrise în contractul părților pe anul anterior, având ca și consecință tarife suplimentare pentru serviciile prestate de către pârâtă, deoarece subzistă interesul reclamantei în constatarea nulității clauzelor pentru contractul ajuns deja la termen, constând în recalcularea tarifelor pentru perioada în discuție.

A concluzionat Tribunalul Buzău că principalul efect al constatării nulității este acela al retroactivității, clauzele constatate ca fiind nule socotindu-se a nu fi existat, astfel încât nu are nici o relevanță că între părți s-a încheiat un nou contract în care au fost cuprinse normative tehnologice în sensul celor solicitate de reclamantă, nulitatea operând asupra clauzelor în discuție pe perioada în care contractul de furnizare/prestare servicii din 18 iulie 2008 a fost în ființă.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC C.A. SA Buzău, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că urmare a încheierii procesului verbal de conciliere, a obiecțiunilor formulate de intimata reclamantă SC B. SA Buzău la prevederile Anexei nr. 4 - Acordul de racordare, la data de 17 iulie 2008, privind contractul de furnizare încheiat cu apelanta - pârâtă, părțile au semnat atât acordul de racordare, cât și contractul menționat anterior, apelanta exprimându-și astfel consimțământul privind încadrarea apelor uzate în limitele NTPA 001/2002, cu excepția a 4 indicatori, pentru care s-au stabilit limitele convenite de părți, astfel încât nu există motive de nulitate absolută sau relativă a clauzelor contractuale, contractul fiind legal întocmit și exprimând voința părților.

A susținut apelanta că soluția s-a baza pe unui raport de expertiză prin care deși s-a constatat că intimata deversează ape tehnologice uzate, că procesul de producție influențează calitatea acestora și că apele uzate tehnologice conțin impurificatori cum ar fi: agenți de ungere, uleiuri uzate, amestecuri de grăsimi vegetale și minerale, produse petroliere, soluții de degresare în vederea vopsirii, cuantificați prin analiza următorilor indicatori: PH, materii totale în suspensie – M.T.S., C.C.O.C.R., substanțe extractibile - SE, s-a concluzionat însă că încadrarea intimatei în grupa de risc I nu are la bază acte normative sau proceduri legale.

Apelanta a învederat că nu sunt corecte concluziile expertului privind neaplicarea Ordinului nr. 184/1997, pentru aprobarea procedurii

de realizare a bilanțurilor de mediu, deși potrivit acestui act normativ bilanțul de mediu se realizează numai de Agenția pentru Protecția Mediului, tocmai pe baza acceptului de evacuare a apelor uzate emis de administratorul stației de epurare și anume operatorul serviciului de canalizare epurare a apelor uzate - reprezentat în speță de apelanta SC Compania de Apă SA.

S-a susținut de către apelantă că s-au stabilit condițiile de evacuare la rețeaua publică de canalizare a Municipiului Buzău, în conformitate cu prevederile art. 7 și 18 din Legea apelor nr. 107/1996, art. 3 alin. (3) din Anexa II la H.G. nr. 188/2002, Autorizația de gospodărire a apelor din 14 ianuarie 2008 emisă de A.N.A.R. - Direcția Apelor Buzău, art. 141 alin. (3) din H.C.L.M. nr. 57/2008, privind aprobarea Regulamentului Serviciului de Alimentare de Apă și de canalizare, Legea nr. 417/2003, pentru ratificarea memorandumului de finanțare de Guvernul României și Comisia Europeană privind asistența financiară nerambursabilă acordată prin măsura I.S.P.A., O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu, cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, Ordinul M.M.G.A. nr. 31/1006 pentru aprobarea listei principalilor indicatori de calitate a apelor uzate evacuate în receptori înscriși în actele de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor, emise pe categorii de folosință.

Apelanta a mai arătat că instanța a omis faptul că programul de monitorizare clienți potrivit căruia SC B. SA este încadrată în grupa I de risc este aprobat de către A.P.M. și A.N.A.R. - Direcția Apelor Buzău - Ialomița, instituții ale autorității centrale de stat cu atribuții în acest sens, fiind nejustificată afirmația expertului cum că încadrarea intimatei în această grupă nu are la bază acte normative.

S-a mai susținut că expertul a făcut confuzii cu privire la conținutul și emitentul acordului de racordare și autorizației de gospodărire a apelor fără a clarifica aceste aspecte, expertul considerând în mod eronat că autorizația de gospodărire a apelor nr. 45/2007 este emisă de apelantă și reținând greșit că singurii indicatori impuși intimatei reclamante ar fi fost P.H., M.T.S., C.C.O.C. și S.E., deși din Acordul de racordare nr. 440/2008 emis de apelantă și însușit sub semnătură de SC B. SA la 18 iulie 2008 rezultă că aceștia reprezintă numai o parte din cei 40 de indicatori monitorizați.

Prin decizia nr. 34 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul pârâtei.

S-a reținut că părțile din proces au încheiat contractul de furnizare - prestarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare din 18 iulie 2008 - filele 46-53 dosar fond, contract însoțit de 3 anexe, care fac parte integrantă din acesta, la care intimata reclamantă a formulat obiecțiuni la data de 15.07.2008 - fila 36 dosar fond - cărora apelanta le-a răspuns cu adresa nr. 6982 din 16 iulie 2008, anterior semnării contractului.

Intimata reclamantă SC B. SA Buzău nu putea refuza încheierea acestui contract, deoarece nu ar fi mai beneficiat de serviciul de alimentare de apă și canalizare și nu și-ar mai fi putut desfășura activitatea, datorită poziției de monopol a apelantei, care este singurul operator economic prestator al acestui serviciu public, societatea intimată fiind somată cu adresele din 2 iulie 2008 și din 16 iulie 2008 să încheie contractul, sub sancțiunea sistării furnizării apei și a serviciilor de canalizare (filele 26-28 dosar apel și respectiv fila 37 dosar fond).

Cum intimata a fost obligată să semneze contractul în forma tipizată,prestabilită,concepută de către apelantă, este nefondată critica formulată de aceasta din urmă privind imposibilitatea contestării clauzelor contractuale, în condițiile în care intimata, prin reprezentanții săi legali a semnat contractul nr. x/2008,deoarece intimata nu a avut posibilitatea altei opțiuni, propunerile sale de modificare a clauzelor contractuale fiind respinse.

Prima instanță a admis în parte acțiunea intimatei reclamante, numai în privința clauzelor contractuale care vizau încadrarea apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute de NTPA nr. 001/2002 și la încadrarea intimatei reclamantei în gradul I de risc, nu și cu privire la obligația realizării unei stații de epurare - pre-epurare până la 1 august 2009.

Cu privire la încadrarea contractuală eronată a apelor uzate tehnologice deversate de intimată în limitele NTPA 002/2002, se constată că acestea stabilesc limitele de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești, la evacuarea în receptorii naturali, însă intimata SC B. SA nu evacuează apele uzate direct în receptorii naturali (lacuri, râuri), ci este branșată la rețeaua de canalizare care transportă apele uzate la stația de epurare municipală, fiind aplicabile în

speță NTPA 002/2002 care reglementează evacuarea apelor uzate în rețeaua de canalizare a localității, înainte de a fi trecute prin stația de epurare municipală.

Astfel, Normativul NTPA-002/2002 privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare,ce reprezintă Anexa 2 a H.G. nr. 188/2002, se referă la calitatea apelor uzate care urmează să fie evacuate în rețelele de canalizare ale localităților, sau, după caz, în cele aparținând unor agenți economici industriali la care sunt racordate localitățile,dar și la apele uzate care se descarcă direct în stațiile de epurare.

Potrivit art. 1 alin. (2) Normativul are ca scop stabilirea condițiilor în care se acceptă evacuarea apelor uzate în receptorii menționați la alin. (1), astfel încât să se asigure protecția și funcționarea normală a acestora, precum și protejarea mediului de efectele adverse ale evacuărilor de ape uzate,prevederile acestuia aplicându-se și pentru obținerea avizului de racordare, încheierea contractului de branșare/racordare și de utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare și obținerea acceptului de evacuare între prestatorii, furnizorii/operatorii de servicii publice care au în administrare și în exploatare sistemul de canalizare, denumiți în Normativ operatori de servicii publice, și utilizatorii de apă, denumiți în același Normativ utilizatori,conform art. 2 lit. e).

Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002 ce reprezintă Anexa 3 a H.G. nr. 188/2002 are drept scop stabilirea condițiilor generale de calitate a tuturor categoriilor de ape uzate, înainte de evacuarea acestora în receptorii naturali, precum și a valorilor limită admisibile ale principalilor indicatori de calitate ai acestor ape.

Astfel, în vederea protejării sănătății populației și a mediului, evacuarea/descărcarea în receptorii naturali a apelor uzate orășenești și industriale, cu conținut de substanțe poluante, se face numai în condițiile respectării prevederilor legislației în vigoare și ale acestui normativ, așa cum rezultă din art. 1 din evocatul act normativ.

De altfel, la emiterea Acordului de racordare pentru anul 2009-2010 cu nr. 637 din 15 noiembrie 2009 - filele 32-37 dosar apel, apelanta pârâtă SC C.A. SA Buzău și-a reconsiderat poziția, stabilind monitorizarea pentru această perioadă, a indicatorilor

prevăzuți de NTPA 002/2002 în cazul intimatei SC B. SA Buzău, fiind vorba de 26 indicatori, spre deosebire de NTPA 001/2002, care impune 40 de indicatori.

Prin Protocolul încheiat la 5 iunie 2008 beneficiarii serviciului public de alimentare cu apă și canalizare care au dezbătut condițiile impuse de către apelanta SC C.A. SA Buzău în privința deversării de către operatorii industriali a apelor uzate în sistemul de canalizare al municipiului Buzău, s-a stabilit că aceștia trebuie să respecte standardul prevăzut de NTPA 002/2002, conform dispozițiilor H.G. nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind standardul înscris în caietul de sarcini pentru procedura concesionării activității serviciului de furnizare apă și canalizare de către concedentul Consiliul Local Buzău, caiet de sarcini aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului nr. 57/2008.

Prin impunerea operatorilor industriali a obligației de a se conforma Normativului NTPA 001, apelanta a încălcat atât prevederilor H.G. nr. 188/2002, dar și pe cele ale H.C.M.L. nr.57/2008, nefiind abilitată sa stabilească un alt standard de conformare decât cel prevăzut în documentele menționate anterior, care se coroborează cu autorizațiile de gospodărire a apelor emise pentru fiecare operator economic beneficiar al serviciului de alimentare cu apă și canalizare, mai ales că toate acordurile de investiții s-au eliberat operatorilor industriali din Buzău pentru NTPA 002/2002, în acest sens fiind întocmite și acordurile de racordare anterioare anului 2008.

Față de aceste considerente, se constată că este nefondată critica apelantei care vizează constatarea nulității clauzelor contractuale din Anexa 4 a contractului 7063/2008, privind încadrarea apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute de NTPA 001/2002, cu încălcarea prevederilor legale menționate anterior.

În privința încadrării intimatei reclamantei în gradul I de risc, s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.E. că probele au fost prelevate de la punctul de control „poarta nr. 2

”

punct comun cu cel al SC B. SA Buzău, iar în urma înștiințării intimatei de către apelantă, în baza BA nr. 91 din 10 aprilie 2008 că indicatorul C.C.O.C.R. are valoarea depășită (276 mg/l față de 150 mg/l, cât avea intimata SC B. SA încadrarea) aceasta a încunoștințat

apelanta că nu era posibilă depășirea concentrației acestui indicator de către ea, întrucât nu a utilizat și nu utilizează în procesul de fabricație substanțe care să mărească., concentrația de C.C.O.C.R. în apa deversată, poluatorul cu această substanță fiind operatorul SC B. SA.

Î

n urma acestei corespondențe, în vederea reglementării situației, s-a încheiat între părțile din prezentul litigiu procesul verbal din 24 aprilie 2008, prin care s-au stabilit puncte de colectare separate pentru cele două societăți beneficiare a serviciilor furnizate de apelantă, punctul de recolectare „poarta nr. 2

”

s-a stabilit a fi punct de recoltare a probelor de analiză a apelor uzate menajere și pluviale pentru SC B. SA, iar pentru intimata SC B. SA s-a convenit ca punct de recoltare a analizelor cel numit „turnătorie”, împrejurare confirmată de raportul de expertiză întocmit în cauză.

Din aceeași lucrare rezultă că analizele efectuate de un laborator terț aparținând Direcției Apelor Buzău - Ialomița nu au indicat nicio depășire a indicatorului CCOCR de către intimata SC B. SA, încadrarea acesteia în grupa I de risc fiind eronat făcută, pe baza unor buletine de analiză care nu au înscris corect punctul de prelevare, poluarea provenind în principal de la SC B. SA.

Această situație rezultă și din adresa din 08 decembrie 2009 - fila 38 dosar apel, prin care a înștiințat intimata că a hotărât aplicarea prevederilor din noul Acord de racordare și a procedat la stornarea serviciului 611 de canalizare Grupa. I de risc și a penalităților aferente, pentru perioada iunie/ octombrie 2009.

În raportul de expertiză întocmit de expert inginer C.E. s-a menționat că încadrarea în grupa de risc a unui furnizor de ape uzate se face printr-o estimare făcută pe parcursul unei perioade de timp, asupra pericolului pe care îl prezintă substanța deversată, cât și a probabilității procedurii riscului, procedura evaluării riscului fiind prevăzută de art. 16 și 17 și în Anexa 4 A din Ordinul nr. 184/1997, privind aprobarea procedurii de realizare a bilanțurilor de mediu.

Estimarea se face de către autoritatea de mediu competentă, însă din înscrisurile depuse la dosar și cele prezentate expertului de către apelantă a rezultat că încadrarea în grupe de risc s-a făcut de fapt pentru diferențierea tarifelor datorate pentru deversarea apelor uzate, cei încadrați în grupe de risc plătind mai mult decât cei neîncadrați.

Legislația în vigoare pentru determinarea gradului de risc reglementează această măsură pentru stabilirea mijloacelor de reducere a unei poluări semnificative a mediului-art. 16 din Ordinul 184/1997.

Evaluarea riscului este definită „ca un proces pentru identificarea, analizarea de către Banca Mondială și controlarea pericolelor datorate prezenței unei substanțe periculoase dintr-o instalație

”

. Raportul din 1992 al Societății Regale a U.K. explicitează sensul definiției prezentate în Directiva Comisiei Europene 93/67/EEC, prezentând distinct componentele evaluării riscului: estimarea și calcularea.

Potrivit Anexei 4 A la Ordinul 184/1997, evaluarea riscului implică o estimare (incluzând identificarea pericolelor, mărimea efectelor și probabilitatea unei manifestări) și calcularea riscului (incluzând cuantificarea importanței pericolelor și consecințele pentru persoane și/ sau pentru mediul afectat).

Evaluarea riscului nu se poate face decât printr-o lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice, atestate conform legii,prin care se realizează analiza probabilității și gravității principalelor componente ale impactului asupra mediului și se stabilește necesitatea măsurilor de prevenire, intervenție și/sau remediere.

În cauză, nu există însă nici un raport sau altă lucrare care să evalueze riscul și nicio analiză a gravității impactului asupra mediului, în condițiile în care limita de 500 mg/ mc impusă de NTPA nu a fost depășită niciodată,așa cum reiese din buletinele prezentate și depuse la dosar (filele 142-147 dosar fond), astfel încât încadrarea intimatei în gradul I de risc nu a fost corectă.

Expertul desemnat în cauză a concluzionat că majorarea tarifelor, prin schimbarea încadrării într-un grad superior de risc a beneficiarilor serviciilor de furnizare apă și canalizare s-a făcut în scopul acoperirii cheltuielilor determinate de realizarea proiectului de reabilitare a stației municipale de epurare, soluție care putea fi aplicată pentru poluatorii majori și periculoși.

Ca urmare, instanța de apel a respins ca nefondat și motivul de apel care vizează grupa I de risc în care a fost încadrată intimata prin contractul încheiat în 2008 cu apelanta, fără respectarea procedurii legale de evaluare a riscului.

Împotriva deciziei pronunțate în apel pârâta a declarat recurs criticând soluția dată sub următoarele aspecte:

a) În mod eronat susține expertul ca societatea pârâtă nu a aplicat prevederile Ordinului 184/1997 pentru aprobarea procedurii de realizarea a bilanțurilor de mediu, fără să ia în considerare faptul că potrivit actului normativ indicat bilanțul de mediu se realizează exclusiv de Agenția pentru Protecția Mediului tocmai pe baza acceptelor de evacuare a apelor uzate emise de administratorul stației de epurare, respectiv, operatorul serviciului de canalizare epurare a apelor uzate SC C.A. SA. Astfel cum a arătat și în obiecțiunile formulate la raportul de expertiza cât și pe parcursul desfășurării expertizei, societatea pârâtă a stabilit condițiile de evacuare la rețeaua publica de canalizare a municipiului Buzău în conformitate cu prevederile art. 7 si 18 din Legea nr. 107/1996 Legea apelor, art. 3 alin. (3) din anexa nr. 2 la H.G. nr. 188/2002, A.G.A. din 14 ianuarie 2008 emisa de A.N.A. Romane Direcția Apelor Buzău Ialomița, art. 141 alin. (3) din H.C.L.M. Buzău nr. 57/2008 privind aprobarea regulamentului serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, Legea nr. 417/2003 pentru ratificarea Memorandumului de finanțare dintre Guvernul României si Comisia Europeana privind asistenta financiara nerambursabila acordată prin Măsura I.S.P.A., O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, Ordinul M.M.G.A. nr. 31/2006 pentru aprobarea listei principalilor indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în receptori, înscriși în actele de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor emise pe categorii de folosințe, instanța a omis că programul de monitorizare clienți potrivit căruia SC B. SA este încadrata în grupa I de risc este aprobat de către Agenția pentru Protecția Mediului si de către A.N.A.R. Direcția Apelor Buzău - Ialomița, instituții ale autorității centrale de stat cu atribuții in acest sens.

b) Expertul considerând în mod eronat ca A.G. a apelor nr. 45/14.05.2007 este emisa de SC C.A. SA reține faptul că singurii indicatori impuși intimatei-reclamante ar fi P.H., M.T.S., C.C.O.C.R. și S.E. Or, din simpla lecturare a acordului de racordare din 21 mai 2008 emis de pârâtă și însușit prin semnătură de SC B. SA în data de 18 iulie 2008 rezultă în mod clar că aceștia sunt doar o parte din indicatorii monitorizați, în total aceștia fiind 40.

Mai arată că reclamanta SC B. SA nu a făcut dovada existentei vreuneia din cazurile de nulitate absoluta sau relativă în ceea ce privește

semnarea Acordului de Racordare din 21 mai 2008, acord emis în baza memoriului tehnic întocmit de intimată prin care, la data respectiva, susținea faptul ca folosește apa în scop tehnologic, în procesul de producție descris în aceeași fișă de prezentare și declarație depuse la sediul pârâtei.

c) În ceea ce privește încadrarea apelor uzate descărcate de SC B. SA în sistemul public de canalizare în limitele NTPA 001 recurenta precizează că societatea pârâtă în anul 2008 avea dreptul de a presta serviciul public de canalizare numai în condițiile stabilite de A.N.A.R. în cadrul autorizației de gospodărire a apelor emisă de această instituție. În acest sens arată pârâta avea obligația respectării sub sancțiunea pierderii autorizației, a legii civile si penale a condițiilor impuse prin autorizația din 14 ianuarie 2008 potrivit căreia „condițiile ce vor fi impuse beneficiarilor de către SC C.A. SA trebuie sa ia în considerare prevederile NTPA-011,001,002 aprobate prin H.G. nr. 188/2002, Convenție încheiată în anul 2003 între A.N.A.R. și I.N.C.D.P.M.I.C.I.M. București pentru aplicarea unitară a acestor acte normative

”

.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere și adresa A.N.A.R. nr. D/1532/2003 privind încadrarea apelor uzate industriale din punct de vedere calitativ, în limitele impuse pentru indicatorii specifici lor, în conformitate cu NTPA 001 și nu NTPA 002 întrucât, în ipoteza când ar fi impus beneficiarilor alte limite decât cele prevăzute de NTPA 001 societatea pârâtă ar fi pierdut autorizația cu consecința cea mai grava: imposibilitatea furnizării serviciului public de apă și de canalizare pentru întreaga comunitate.

d) Interpretarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 107/1996 Legea apelor, conform căruia utilizatorii au obligația de a le respecta la evacuarea apelor uzate. în sistemul de canalizare, condițiile stabilite de deținătorul acestor rețele, condiții preluate de operatorul de apa si canalizare din autorizația de gospodărire a apelor emisa de A.N.A.R. - Direcția Apelor Buzău - Ialomița, autoritate învestită cu puterea de stat, singura abilitată potrivit Legii nr. 107/1996 pentru a stabili limitele de încadrare a apelor uzate industriale. In concluzie, apreciază că gestionarea cantitativă și calitativă a resurselor de apa, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum și aplicarea strategiei și a politicii naționale, cu respectarea reglementărilor naționale în domeniu, se realizează de Administrația Naționala «Apele Romane» prin

direcțiile de ape din subordinea acesteia (art. 7 din Legea nr. 107/1996). Instituția sus amintita stabilește în ce condiții se face acceptarea apelor uzate industriale în sistemul de canalizare, în limitele NTPA 001, astfel prin emiterea acordului de racordare către SC B. SA nu a făcut decât să respecte condițiile impuse prin autorizația de gospodărire a apelor nr. 2/2008. Prin urmare societatea pârâtă nu are competența să stabilească alt standard de conformare decât cel prevăzut in H.G. nr. 188/2002, câtă vreme aceasta impunere provine de la singura autoritate învestită cu puterea de stat, abilitată potrivit Legii nr. 107/1996 pentru a stabili limitele de încadrare a apelor uzate industriale.

Față de cele de mai sus, recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit prevederile A.G.A. nr. 2/2008, emisă de A.N.A.R. și aplicarea greșită a prevederilor art. 18 din Legea 107/1996 Legea apelor.

În drept recurenta invocă art. 304 art. 8 si 9, art. 7 si 18 din Legea nr. 107/1996, art. 141 alin. (3) din H.C.L.M. Buzău nr. 57/2008 privind aprobarea regulamentului serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, Legea 417/2003 pentru ratificarea Memorandumului de finanțare dintre Guvernul României si Comisia Europeană privind asistența financiară nerambursabilă acordată prin Măsura I.S.P.A., O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului, O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului, Ordinul M.M.G.A. nr. 31/2006 pentru aprobarea listei principalilor indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în receptori, înscriși în actele de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor emise pe categorii de folosințe.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, având în vedere criticile formulate, le subsumează motivului de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că instanța de apel a interpretat corect reglementările legale incidente cauzei, cu următoarele considerente:

Referitor la criticile vizând actele normative invocate de recurentă, Înalta Curte urmează să le respingă ca nefondate întrucât, instanța de fond a constatat legal și temeinic concluziile și răspunsurile la obiecțiunile raportului de expertiză dispus în cauză, astfel că încadrarea indicatorilor chimici ai apelor uzate deversate de reclamantă se vor face în limitele NTPA 002/2002 - normativ privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților - în

concordanță cu legislația în vigoare și cu reglementărilor impuse de A.N.A.R. În mod corect instanțele anterioare au stabilit că reclamanta nu evacuează apele uzate direct în receptorii naturali (lacuri, râuri), aceasta fiind branșată la rețeaua de canalizare care transportă apele uzate la stația de epurare municipală. NTPA 002/2002 reglementează evacuarea apelor uzate în rețeaua de canalizare a localității, înainte de a fi trecute prin stația de epurare municipală; prin urmare nu puteau fi folosite NTPA 001/202, așa cum corect au stabilit celelalte instanțe având în vedere și faptul că reclamanta prin procesul tehnologic pe care îl desfășoară nu este un poluator major și periculos, întrucât aceasta nu evacuează ape tehnologice - ape utilizate direct în procesele tehnologice cum ar fi soluțiile de tratamente de suprafață - fapt pentru care autorizația de gospodărire a apelor dată reclamantei a cuprins patru indicatori și limitele acestora, conform actul normativ evocat.

Reglementarea legală europeană invocată de recurentă se referă la proiectul de reabilitare a stației de epurare Buzău realizat cu fonduri I.S.P.A. de la Uniunea Europeană, precum și la modul de finanțare a acestuia, textul de lege evocat necuprinzând reglementări vizând gradul I de risc al societății (beneficiari potențial poluatori). În acest sens, în mod legal au constatat instanțele inferioare că reclamanta nu a fost corect încadrată în grupa I de risc și încadrarea nu are la bază acte normative sau proceduri legale. Că este așa reiese din însăși încadrarea în grupa I de risc a unui furnizor de ape uzate ce are în vedere o estimare tăcută pe parcursul unei perioade de timp asupra pericolului pe care îl reprezintă substanța deversată, precum și o probabilitate ca acesta să se producă. în acest context, în cauză, pârâta a depus documentație din cuprinsul căreia a rezultat că această încadrare în grupe de risc s-a făcut pentru a diferenția tarifele pentru apele uzate, cei încadrați în grupa I de risc plătind mai mult decât cei neîncadrați, astfel scopul urmărit de pârâta a fost de a crea o modalitate de mărire a tarifelor pentru apa uzată, ceea ce înseamnă că pârâta nu a încadrat legal pe reclamantă în gardul I de risc, în funcție de poluarea semnificativă a mediului.

De menționat că activitatea desfășurată de reclamantă conform obiectului de activitate al acesteia nu se încadrează în Anexa III din Directiva 91/271/EEC/2001, fapt recunoscut de pârâtă în procesul verbal din 7 iulie 2009. în același sens, trebuie subliniat și faptul că

instanțele anterioare au constatat legal că apele uzate provin de la o altă societate - SC B. SA - la punctul de prevalare Racord 2, împrejurare ce a făcut confuzie între această societate și reclamanta din prezenta cauză, în sensul încadrării, datorită acestui fapt, a reclamantei în gradul I de risc ( instanțele au avut în vedere faptul că la data de 24 aprilie 2008 s-a stabilit că punctul final de control va fi pentru reclamantă punctul de la Turnătorie, iar pentru SC B. SA punctul de la poarta 2 Racord, evacuarea finală).

Vor fi înlăturate susținerile recurentei ca nefondate vizând încadrarea indicatorilor chimici ai apelor uzate deversate de reclamantă în sistemul public de canalizare în limitele NTPA 001, întrucât în mod corect s-a constatat că reclamanta se încadrează în limitele NTPA 002/2002 - normativ privind condițiile de evacuarea a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților - în concordanță cu legislația în vigoare și a reglementările impuse de A.N.A.R., deoarece reclamanta prin procesul tehnologic pe care îl desfășoară nu este un poluator major și periculos, poluarea provenind în principal de la SC B. SA.

În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada existenței vreuneia din cazurile de nulitate absolută sau relativă, de asemenea, urmează să fie respinsă ca nefondată, întrucât reclamanta nu putea să refuze încheierea contractului datorită poziției dominante a pârâtei, fiind singura unitate prestatoare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, sens în care reclamanta a fost somată de către pârâtă cu adresele din 02 iulie 2008 și din 16 iulie 2008, din conținutul cărora a rezultat fără echivoc că neîncheierea contractului are ca sancțiune sistarea furnizării apei și a serviciilor de canalizare.

Astfel, reclamanta a fost obligată să semneze contractul în forma tipizată, prestabilită, fără a avea posibilitatea alegerii unei alte opțiuni, propunerile sale de modificare a clauzelor fiind respinse. Prin urmare, în mod corect acțiunea reclamantei a fost admisă, în parte, numai în ceea ce privește clauzele contractuale care vizau încadrarea apelor tehnologice deversate în limitele prevăzute de NTPA nr. 001/2002 și la încadrarea reclamantei în gradul I de risc, nu și cu privire la realizarea unei stații de epurare – re-epurare până la data de 01 august 2009.

În consecință, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ, urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.A. SA Buzău împotriva deciziei nr. 34 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.