ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.T. SA a chemat în judecată pe pârâții L.N. și R.A.C. Iași solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului încheiat între părți, întrucât rețeaua de canalizare a realizat-o în anul 1990 S.D., autoarea reclamantei iar pârâtul L.N. s-a racordat ilegal la aceasta. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 214/ E din 19 decembrie 2004 a respins acțiunea considerând că obiectul contractului încheiat între părți îl constituie preluarea apelor reziduale și meteorice și epuizarea lor, reglementat prin O.G. nr. 32/2002, prin care activitatea desfășurată de R.A.C., este un serviciu public iar rețeaua de canalizare este parte a sistemului public de alimentare cu apă.

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 48 din 5 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Instanța de apel a reținut că indiferent de proprietarul unei porțiuni din rețeaua de canalizare, contractul încheiat între pârâți are ca obiect prestarea de servicii, nicidecum administrarea rețelei publice de canalizare. Totodată investiția pentru serele D., ce cuprindea 22 de cămine în rețeaua de canalizare, a fost realizată din fonduri centralizate ale M.A. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod greșit instanțele au reținut că pârâtul L.N. s-a racordat la rețeaua publică de canalizare, când, în realitate, acesta s-a racordat la rețeaua internă de canalizare proprietatea reclamantei.

Instalația de canalizare interioară nu este parte a rețelei publice, iar în proprietatea publică trec numai racordul de la cămin spre rețea, inclusiv căminul de racord. Întrucât numai căminele sunt racorduri ale rețelei publice, iar pârâtul L.N. s-a racordat la căminul R.A.J.A.C. Iași, nu trebuia să încheie contractul întrucât prestarea de servicii se realizează în condițiile în care este racordat direct la rețeaua publică. În mod greșit instanțele au apreciat că obiectul contractului, prestarea de servicii, nu are legătură cu instalația de canalizare, pentru că regia autonomă nu se poate angaja să furnizeze un serviciu prin intermediul unor bunuri la care nu are nici un drept. Motivarea instanței de apel este greșită când pretinde că problema dreptului de proprietate asupra instalației de canalizare este indiferentă în contractul de prestare de servicii; numai dacă este proprietara rețelei de canalizare regia autonomă poate încheia contractul de prestări servicii.

Mai susține recurenta că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă, critică încadrată în pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., text abrogat prin Legea nr. 219/2005. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prin contractul a cărui nulitate se cere a fi constatată, R.A.J.A.C. Iași s-a obligat să presteze servicii de evacuare a apelor uzate și meteorice și de epurare a acestora, cu respectarea regulamentului aprobat prin H.C.J.I. nr. 28/2000. Astfel, obiectul contractului dintre părți, îl constituie evacuarea și epurarea apelor uzate și a celor meteorice, iar pentru acest serviciu, cocontractantul este obligat la plata unor sume de bani. Instanța de apel a reținut judicios, că nu are importanță, în derularea contractului, dacă rețeaua de canalizare este proprietate publică sau privată, întrucât raportul contractual nu prevedea administrarea rețelei ci numai evacuarea și epurarea apelor uzate.

În condițiile în care apele uzate sunt preluate, de regia autonomă, pentru epurare, este necesară încheierea unui contract cu beneficiarul acestui serviciu, indiferent de proprietatea rețelei de canalizare. Acesta este argumentul pentru care instanțele nu s-au preocupat, prioritar, de stabilirea dreptului de proprietate a rețelei și nici de legalitatea racordării beneficiarului la sistemul de canalizare. Este adevărat că recurenta are deschise căile judiciare pentru a clarifica atât dreptul său de proprietate asupra instalației interioare de canalizare, cât și modalitatea de racordare a pârâtului L.N. la aceasta; dar nu o poate face în acțiunea privind nulitatea contractului de prestări servicii, ce are obiect preluarea contra cost a apelor uzate.

De aceea nu se poate susține pertinent nici critica relativă la motivarea contradictorie dată hotărârii instanței de apel. Motivele întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu mai pot face obiectul analizei netemeiniciei deciziei atacate întrucât prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005 textul a fost abrogat, iar dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 48 din 5 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T. SA, împotriva deciziei nr. 48 din 5 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.