ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC C.T. SA a chemat în
judecată pe pârâții L.N. și R.A.C. Iași solicitând să se constate nulitatea
absolută a contractului încheiat între părți, întrucât rețeaua de canalizare a
realizat-o în anul 1990 S.D., autoarea reclamantei iar pârâtul L.N. s-a
racordat ilegal la aceasta.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 214/
E din 19 decembrie 2004 a respins acțiunea considerând că obiectul contractului
încheiat între părți îl constituie preluarea apelor reziduale și meteorice și
epuizarea lor, reglementat prin O.G. nr. 32/2002, prin care activitatea
desfășurată de R.A.C., este un serviciu public iar rețeaua de canalizare este
parte a sistemului public de alimentare cu apă.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr.
48 din 5 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Instanța de apel a reținut că
indiferent de proprietarul unei porțiuni din rețeaua de canalizare, contractul
încheiat între pârâți are ca obiect prestarea de servicii, nicidecum
administrarea rețelei publice de canalizare. Totodată investiția pentru serele
D., ce cuprindea 22 de cămine în rețeaua de canalizare, a fost realizată din
fonduri centralizate ale M.A.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
7, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenta susține că în mod greșit
instanțele au reținut că pârâtul L.N. s-a racordat la rețeaua publică de
canalizare, când, în realitate, acesta s-a racordat la rețeaua internă de
canalizare proprietatea reclamantei. Instalația de canalizare interioară nu
este parte a rețelei publice, iar în proprietatea publică trec numai racordul
de la cămin spre rețea, inclusiv căminul de racord. Întrucât numai căminele
sunt racorduri ale rețelei publice, iar pârâtul L.N. s-a racordat la căminul R.A.J.A.C.
Iași, nu trebuia să încheie contractul întrucât prestarea de servicii se
realizează în condițiile în care este racordat direct la rețeaua publică.
În mod greșit instanțele au apreciat
că obiectul contractului, prestarea de servicii, nu are legătură cu instalația
de canalizare, pentru că regia autonomă nu se poate angaja să furnizeze un
serviciu prin intermediul unor bunuri la care nu are nici un drept.
Motivarea instanței de apel este
greșită când pretinde că problema dreptului de proprietate asupra instalației
de canalizare este indiferentă în contractul de prestare de servicii; numai
dacă este proprietara rețelei de canalizare regia autonomă poate încheia contractul
de prestări servicii.
Mai susține recurenta că instanța nu
s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă, critică încadrată în pct. 10 din art.
304 C. proc. civ., text abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Recursul este nefondat și va fi
respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul a cărui nulitate se
cere a fi constatată, R.A.J.A.C. Iași s-a obligat să presteze servicii de
evacuare a apelor uzate și meteorice și de epurare a acestora, cu respectarea
regulamentului aprobat prin H.C.J.I. nr. 28/2000. Astfel, obiectul contractului
dintre părți, îl constituie evacuarea și epurarea apelor uzate și a celor
meteorice, iar pentru acest serviciu, cocontractantul este obligat la plata
unor sume de bani.
Instanța de apel a reținut judicios,
că nu are importanță, în derularea contractului, dacă rețeaua de canalizare
este proprietate publică sau privată, întrucât raportul contractual nu prevedea
administrarea rețelei ci numai evacuarea și epurarea apelor uzate.
În condițiile în care apele uzate
sunt preluate, de regia autonomă, pentru epurare, este necesară încheierea unui
contract cu beneficiarul acestui serviciu, indiferent de proprietatea rețelei
de canalizare. Acesta este argumentul pentru care instanțele nu s-au preocupat,
prioritar, de stabilirea dreptului de proprietate a rețelei și nici de
legalitatea racordării beneficiarului la sistemul de canalizare.
Este adevărat că recurenta are
deschise căile judiciare pentru a clarifica atât dreptul său de proprietate
asupra instalației interioare de canalizare, cât și modalitatea de racordare a
pârâtului L.N. la aceasta; dar nu o poate face în acțiunea privind nulitatea
contractului de prestări servicii, ce are obiect preluarea contra cost a apelor
uzate.
De aceea nu se poate susține
pertinent nici critica relativă la motivarea contradictorie dată hotărârii
instanței de apel.
Motivele întemeiate pe dispozițiile art.
304 pct. 10 C. proc. civ. nu mai pot face obiectul analizei netemeiniciei
deciziei atacate întrucât prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005 textul a
fost abrogat, iar dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul
intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea
veche.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.
312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat,
recursul declarat împotriva deciziei nr. 48 din 5 aprilie 2005 pronunțată de
Curtea de Apel Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC C.T. SA, împotriva deciziei nr. 48 din 5 aprilie 2005, pronunțată
de Curtea de Apel Iași, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 28 februarie 2006.