ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC C.T. SA a chemat în

judecată pe pârâții L.N. și R.A.C. Iași solicitând să se constate nulitatea

absolută a contractului încheiat între părți, întrucât rețeaua de canalizare a

realizat-o în anul 1990 S.D., autoarea reclamantei iar pârâtul L.N. s-a

racordat ilegal la aceasta.

Tribunalul Iași, prin sentința nr. 214/

E din 19 decembrie 2004 a respins acțiunea considerând că obiectul contractului

încheiat între părți îl constituie preluarea apelor reziduale și meteorice și

epuizarea lor, reglementat prin O.G. nr. 32/2002, prin care activitatea

desfășurată de R.A.C., este un serviciu public iar rețeaua de canalizare este

parte a sistemului public de alimentare cu apă.

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr.

48 din 5 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Instanța de apel a reținut că

indiferent de proprietarul unei porțiuni din rețeaua de canalizare, contractul

încheiat între pârâți are ca obiect prestarea de servicii, nicidecum

administrarea rețelei publice de canalizare. Totodată investiția pentru serele

D., ce cuprindea 22 de cămine în rețeaua de canalizare, a fost realizată din

fonduri centralizate ale M.A.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că în mod greșit

instanțele au reținut că pârâtul L.N. s-a racordat la rețeaua publică de

canalizare, când, în realitate, acesta s-a racordat la rețeaua internă de

canalizare proprietatea reclamantei. Instalația de canalizare interioară nu

este parte a rețelei publice, iar în proprietatea publică trec numai racordul

de la cămin spre rețea, inclusiv căminul de racord. Întrucât numai căminele

sunt racorduri ale rețelei publice, iar pârâtul L.N. s-a racordat la căminul R.A.J.A.C.

Iași, nu trebuia să încheie contractul întrucât prestarea de servicii se

realizează în condițiile în care este racordat direct la rețeaua publică.

În mod greșit instanțele au apreciat

că obiectul contractului, prestarea de servicii, nu are legătură cu instalația

de canalizare, pentru că regia autonomă nu se poate angaja să furnizeze un

serviciu prin intermediul unor bunuri la care nu are nici un drept.

Motivarea instanței de apel este

greșită când pretinde că problema dreptului de proprietate asupra instalației

de canalizare este indiferentă în contractul de prestare de servicii; numai

dacă este proprietara rețelei de canalizare regia autonomă poate încheia contractul

de prestări servicii.

Mai susține recurenta că instanța nu

s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă, critică încadrată în pct. 10 din art.

304 C. proc. civ., text abrogat prin Legea nr. 219/2005.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Prin contractul a cărui nulitate se

cere a fi constatată, R.A.J.A.C. Iași s-a obligat să presteze servicii de

evacuare a apelor uzate și meteorice și de epurare a acestora, cu respectarea

regulamentului aprobat prin H.C.J.I. nr. 28/2000. Astfel, obiectul contractului

dintre părți, îl constituie evacuarea și epurarea apelor uzate și a celor

meteorice, iar pentru acest serviciu, cocontractantul este obligat la plata

unor sume de bani.

Instanța de apel a reținut judicios,

că nu are importanță, în derularea contractului, dacă rețeaua de canalizare

este proprietate publică sau privată, întrucât raportul contractual nu prevedea

administrarea rețelei ci numai evacuarea și epurarea apelor uzate.

În condițiile în care apele uzate

sunt preluate, de regia autonomă, pentru epurare, este necesară încheierea unui

contract cu beneficiarul acestui serviciu, indiferent de proprietatea rețelei

de canalizare. Acesta este argumentul pentru care instanțele nu s-au preocupat,

prioritar, de stabilirea dreptului de proprietate a rețelei și nici de

legalitatea racordării beneficiarului la sistemul de canalizare.

Este adevărat că recurenta are

deschise căile judiciare pentru a clarifica atât dreptul său de proprietate

asupra instalației interioare de canalizare, cât și modalitatea de racordare a

pârâtului L.N. la aceasta; dar nu o poate face în acțiunea privind nulitatea

contractului de prestări servicii, ce are obiect preluarea contra cost a apelor

uzate.

De aceea nu se poate susține

pertinent nici critica relativă la motivarea contradictorie dată hotărârii

instanței de apel.

Motivele întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 10 C. proc. civ. nu mai pot face obiectul analizei netemeiniciei

deciziei atacate întrucât prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005 textul a

fost abrogat, iar dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul

intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea

veche.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat,

recursul declarat împotriva deciziei nr. 48 din 5 aprilie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C.T. SA, împotriva deciziei nr. 48 din 5 aprilie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.