ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2245/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1343 din 4

octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul

P.C.,

la 9 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74

– art. 76 C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus

degradarea militară a inculpatului.

Totodată, a fost menținută starea de

arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării

preventive, de la 3 februarie  2005, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 50.000.000 lei, despăgubiri civile și la 100.000.000 lei, daune

morale, către partea civilă P.A.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

În ziua de 2 februarie 2005, după ce

au consumat băuturi alcoolice într-un bar, inculpatul s-a deplasat împreună cu

victima, P.Șt., la locuința inculpatului, unde, după ce au mai consumat 3

sticle de vodcă, între cei doi a izbucnit un conflict, în cadrul căruia

inculpatul a lovit victima, în mod repetat, în zona capului, cu o placă de

marmură și cu un cuțit, în zona traheei, cauzându-i leziuni care au condus la

deces.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 81/ A din 8 februarie 2006, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

P.C.

Totodată, a menținut starea de arest

a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 3 februarie 2005, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat reținerea art. 73 lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen. și, pe cale

de consecință, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția

inculpatului și au dat faptei încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale.

Din coroborarea probelor

administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit omorul sub

stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea

victimei, astfel că instanțele justificat nu au reținut în cauză atenuanta

legală a scuzei provocării.

Nici critica recurentului privind

cuantumul prea mare al pedepsei aplicate nu este fondată.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a

conceput și realizat omorul (a aplicat multiple lovituri victimei, în zona

capului, cu o placă de marmură, după care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul,

cauzându-i o plagă înjunghiată cervical anterior cu secțiunea traheei), precum

și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale;

a regretat săvârșirea faptei; a achitat în întregime despăgubirile civile la

care a fost obligat), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă

individualizare a pedepsei aplicate, acordând eficiență tuturor criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen. și orientând cuantumul pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat P.C. împotriva deciziei penale nr. 81/ A din 8

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive de la 3 februarie 2005 la 6 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON

(1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2006.