ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2245/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1343 din 4 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul P.C., la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului. Totodată, a fost menținută starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 3 februarie 2005, la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50.000.000 lei, despăgubiri civile și la 100.000.000 lei, daune morale, către partea civilă P.A.

S-au reținut, în esență, următoarele: În ziua de 2 februarie 2005, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar, inculpatul s-a deplasat împreună cu victima, P.Șt., la locuința inculpatului, unde, după ce au mai consumat 3 sticle de vodcă, între cei doi a izbucnit un conflict, în cadrul căruia inculpatul a lovit victima, în mod repetat, în zona capului, cu o placă de marmură și cu un cuțit, în zona traheei, cauzându-i leziuni care au condus la deces. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 81/ A din 8 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.C. Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 3 februarie 2005, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reținerea art. 73 lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția inculpatului și au dat faptei încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale. Din coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit omorul sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei, astfel că instanțele justificat nu au reținut în cauză atenuanta legală a scuzei provocării. Nici critica recurentului privind cuantumul prea mare al pedepsei aplicate nu este fondată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat omorul (a aplicat multiple lovituri victimei, în zona capului, cu o placă de marmură, după care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, cauzându-i o plagă înjunghiată cervical anterior cu secțiunea traheei), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale; a regretat săvârșirea faptei; a achitat în întregime despăgubirile civile la care a fost obligat), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, acordând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și orientând cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.C. împotriva deciziei penale nr. 81/ A din 8 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 3 februarie 2005 la 6 aprilie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2006.