ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 22 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 16 ani închisoare, în baza art. 174 – art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate de la inculpat un satâr și un fular, corpuri delicte. S-a luat act că partea vătămată G.D. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost computată prevenția de la 8 ianuarie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând și onorariul avocatului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, la data de 7 ianuarie 2002, în cadrul unui conflict avut cu G.D., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu un satâr, producându-i leziuni traumatice grave și multiple, în principal deschise, soldate cu decesul victimei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul B.V.

Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: - neaplicarea față de inculpat a pedepsei complimentare a degradării militare, prevăzut de art. 67 alin. (2) C. pen., obligatorie față de aplicarea pedepsei principale mai mare de 10 ani; - aplicarea unei pedepse principale prea blânde în raport de specificul faptei, comisă prin cruzimi care accentuează gravitatea omorului; - neconfiscarea unei cârje metalice și a unui baston de lemn (motiv care nu a mai fost susținut de procurorul de ședință, rezultând că aceste obiecte au aparținut victimei). Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnări și a solicitat achitarea, pe motiv că nu este el autorul omorului.

Curtea de Apel București, secția II–a penală, prin decizia penală nr. 160/ A din 8 martie 2004, a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 16 ani închisoare la 25 ani închisoare. S-a dispus degradarea militară a inculpatului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.V. și s-a computat prevenția de la 8 ianuarie 2002, la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la 900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei onorariu pentru avocatul din oficiu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.D., care a solicitat achitarea, reinterând motivul de apel, în sensul că nu el a fost autorul omorului.

Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului B.V., în săvârșirea în data de 7 ianuarie 2002 a infracțiunii, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. d) – art. 176 lit. a) C. pen. Astfel, este dovedit prin procesul verbal de cercetare la fața locului, constatarea tehnico științifică criminalistică efectuată în cauză, toate coroborate cu declarațiile martorilor audiați, că inculpatul, în mod spontan și pe fondul consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat victimei G.D. persoană în vârstă de 87 de ani, mai multe lovituri cu pumnul, picioarele și cu satârul, provocându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia.

De altfel, inculpatul în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei, arătând detaliat, actele de agresiune săvârșite asupra victimei. Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul social al faptei comise. Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 ianuarie 2002 la 23 iunie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 8 martie 2004 a Curții de Apel București, secția II–a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 ianuarie 2002 la 23 iunie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2004.