ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 22

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe

inculpatul B.V. la pedeapsa de 16 ani închisoare, în baza art. 174 – art. 175

lit. d) și art. 176 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

Au fost interzise inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., au

fost confiscate de la inculpat un satâr și un fular, corpuri delicte.

S-a luat act că partea vătămată G.D.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost computată prevenția de

la 8 ianuarie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, incluzând și onorariul avocatului din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, la data de 7

ianuarie 2002, în cadrul unui conflict avut cu G.D., pe fondul consumului de

băuturi alcoolice, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, cu

picioarele și cu un satâr, producându-i leziuni traumatice grave și multiple,

în principal deschise, soldate cu decesul victimei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul B.V.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- neaplicarea față de inculpat a

pedepsei complimentare a degradării militare, prevăzut de art. 67 alin. (2) C.

pen., obligatorie față de aplicarea pedepsei principale mai mare de 10 ani;

- aplicarea unei pedepse principale

prea blânde în raport de specificul faptei, comisă prin cruzimi care

accentuează gravitatea omorului;

- neconfiscarea unei cârje metalice

și a unui baston de lemn (motiv care nu a mai fost susținut de procurorul de

ședință, rezultând că aceste obiecte au aparținut victimei).

Inculpatul a criticat sentința

pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnări și a solicitat achitarea,

pe motiv că nu este el autorul omorului.

Curtea de Apel București, secția

II–a penală, prin decizia penală nr. 160/ A din 8 martie 2004, a admis apelul

parchetului, a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, a majorat

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 16 ani închisoare la 25 ani

închisoare.

S-a dispus degradarea militară a

inculpatului.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

S-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul B.V. și s-a computat prevenția de la 8 ianuarie 2002, la

zi.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la 900.000

lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei onorariu pentru

avocatul din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul G.D., care a solicitat achitarea, reinterând motivul de apel,

în sensul că nu el a fost autorul omorului.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, situația

de fapt și vinovăția inculpatului

B.V., în săvârșirea în data de 7

ianuarie 2002 a infracțiunii, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. d) – art.

176 lit. a) C. pen.

Astfel, este dovedit prin procesul

verbal de cercetare la fața locului, constatarea tehnico științifică

criminalistică efectuată în cauză, toate coroborate cu declarațiile martorilor

audiați, că inculpatul, în mod spontan și pe fondul consumului de băuturi

alcoolice i-a aplicat victimei G.D. persoană în vârstă de 87 de ani, mai multe

lovituri cu pumnul, picioarele și cu satârul, provocându-i leziuni ce au dus la

decesul acesteia.

De altfel, inculpatul în faza de

urmărire penală a recunoscut comiterea faptei, arătând detaliat, actele de

agresiune săvârșite asupra victimei.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată,

în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul

social al faptei comise.

Întrucât criticile din recursul

declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către

stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu care se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 ianuarie 2002 la 23 iunie

2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 8 martie

2004 a Curții de Apel București, secția II–a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 ianuarie 2002 la 23 iunie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2004.