ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3410/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 40/ CC din 12 mai 2005, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5004/P/2005, în baza art. 149 1 C. proc. pen., s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, față de inculpatul Ș.S.I.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin propunerea înregistrată la instanță sub nr. 5004/ P din 12 mai 2005 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a solicitat arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile a inculpatului Ș.S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și viol, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) din același cod, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în data de 9 mai 2004, împreună cu altă persoană, în locuința părții vătămate A.S., prin amenințare, a deposedat-o pe aceasta de bijuterii din aur și a întreținut cu ea relații sexuale împotriva voinței acesteia.

În motivarea propunerii formulate de parchet s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 C. proc. pen., existând probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, inculpatul este recidivist, pentru infracțiunile săvârșite, legea prevede închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin ordonanța Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 342/P/2004, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate.

Analizând propunerea de arestare preventivă prin prisma motivelor invocate și a actelor aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că inculpatul se află în executarea a două pedepse cu închisoarea, conform mandatelor nr. 271/2002 din 3 octombrie 2003 și nr. 374 din 12 august 2003 emise de Tribunalul Timiș și respectiv, de Judecătoria Toplița, de 7 ani închisoare și 3 ani închisoare. Tribunalul a reținut că, inculpatul este condamnat definitiv pentru 2 infracțiuni de două instanțe diferite, neavând posibilitatea de a se afla în stare de libertate la cercetările ce se vor efectua în prezenta cauză, în care s-a formulat propunerea de arestare și prin urmare, neexistând posibilitatea ca inculpatul să fie cercetat în cauză în stare de libertate, nu există nici posibilitatea de a crea un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a mai reținut că, probatoriul la urmărirea penală a fost administrat în lipsa inculpatului, care se afla încarcerat în Penitenciarul Timișoara, neavând posibilitatea de a propune vreo probă în apărare și în consecință, în temeiul art. 149 1 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă formulată de parchet, față de inculpatul Ș.I., care este arestat în altă cauză. Împotriva încheierii nr. 40 din 12 mai 2005 dată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 5004/P/2005, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că, în mod greșit s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de parchet, în condițiile în care, faptele pentru care este cercetat sunt deosebit de grave.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 460/ R din 13 mai 2005, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a casat încheierea atacată și rejudecând cauza, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, având ca obiect arestarea preventivă și în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) și lit. h) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ș.S.I., pe timp de 30 zile, începând cu data de 13 mai 2005, ora 14,30. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a arătat: „Greșit instanța de fond a apreciat că, în condițiile în care inculpatul este arestat în altă cauză nu se poate susține că lăsarea în libertate a acestuia, care de altfel nu este posibilă în acest moment, ar putea duce la crearea unui pericol concret pentru ordinea publică.

Se omite însă a se lua în considerare, pe de o parte, că inculpatul este recidivist pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, în prezent aflându-se în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, iar pe de altă parte, infracțiunile pentru care este cercetat în prezent sunt grave, art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., prevăzute cu închisoarea mai mare de 4 ani. În condițiile îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 136, art. 146 și art. 148 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. pen., nu prezintă nici o importanță că în prezent se află în executarea unei alte pedepse de 7 ani închisoare, între acestea neexistând nici o legătură”.

Instanța de control judiciar a mai reținut: „Aparent se poate trage concluzia că de vreme ce inculpatul este arestat în altă cauză, acesta nu putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, dar se omite a se lua în considerare faptul că instanța nu are date certe și nici nu poate face supoziții cu privire la data când acesta urmează pentru diferite motive să fie liberat de sub efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii. În aceste condiții, se poate trage concluzia că între mandatul de executare a pedepsei închisoare și măsura arestării preventive, nu există nici o legătură, iar în cazul îndeplinirii cerințelor textelor legale despre care s-a făcut amintire mai sus, instanța poate să dispună și în aceste condiții luarea măsurii arestării preventive, dacă acest lucru se impune”.

Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul Ș.S.I., motivând că nu se face vinovat pentru acuzațiile ce i se aduc. Recursul declarat de inculpat este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor înscrise în Capitolul III din Titlul II al Codului de procedură penală, deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac. Cum decizia penală nr. 460/ R din 13 mai 2005, atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ca instanță de recurs, recursul declarat de inculpatul Ș.S.I., este inadmisibil și în consecință, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins ca atare. În baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.S.I. împotriva deciziei penale nr. 460/ R din 13 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2005.