ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 342 din 22 iulie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpata I.D., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de influență” în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A condamnat pe inculpata C.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „trafic de influență” cu formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatelor I.D. și C.M. iar în conformitate cu art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, din 26 ianuarie 2005 la zi. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut: La data de 6 octombrie 2004, martorii denunțători R.V.C., Z.L., V.E., B.G., L.R., D.P. și M.A. au sesizat organele de urmărire penală, arătând că au oferit inculpatei I.D., pe care au cunoscut-o prin intermediul inculpatei C.M., diferite sume de bani în lei sau valută, cu scopul ca aceasta să intervină la directorul A.R.P.M.

Galați în vederea încadrării în muncă a acestora la instituția respectivă. Din actele aflate la dosar rezultă că majoritatea martorilor denunțători sunt profesori suplinitori și în cadrul relațiilor de serviciu au cunoscut-o pe inculpata C.M., laborantă la Grupul Școlar Gh. Asachi din municipiul Galați, aceasta având în gestiune laboratoarele de chimie și biologie. Inculpata C.M. era cunoscută de martorii denunțători ca fiind o persoană deschisă, comunicativă, manifestând receptivitate față de problemele celor din jur și chiar implicându-se de multe ori în rezolvarea acestora. Fiind și lider de sindicat, inculpata cunoștea situația dificilă a profesorilor suplinitori care, la începutul fiecărui an școlar, erau nevoiți să-și caute un loc de muncă în învățământ.

În urmă cu câțiva ani, inculpata C.M. a legat o relație de prietenie cu inculpata I.D., aceasta din urmă mergând deseori la Grupul Școlar Gh. Asachi, unde cele două discutau în anexa laboratorului de chimie. Începând din luna februarie 2004, inculpatele au promis martorilor denunțători locuri de muncă stabile și bine plătite. Inculpata I.D. s-a prezentat ca fiind menajera d-lui G. lăsând să se înțeleagă inițial că este vorba de președintele Consiliului Județean Galați. Martorii denunțători au fost asigurați de către cele două inculpate că prin intermediul d-lui G. se poate interveni la directorul A.R.P.M. Galați, D.C. care îi este și fin de cununie. Li s-a precizat, totodată, că și fiul martorului G.G., fratele președintelui C.J.G., ocupă la A.R.P.M.

funcția de director adjunct. De asemeni, inculpatele le-au arătat că, în scurt timp, urmează a fi scoase la concurs aproximativ 20 de posturi de inspectori de mediu, astfel încât angajarea martorilor denunțători pe posturile vacante din cadrul A.R.P.M. Galați, în schimbul unor sume de bani (echivalentul a 1000 Euro), apărea ca fiind sigură. Inițial martorii au avut reprezentarea faptului că intervenția se va face prin intermediul președintelui Consiliului Județean Galați. Astfel, ambele inculpate au lăsat să se înțeleagă, prin amintirea prenumelui, că G.D.L. este implicat. De altfel, martorii denunțători numai de acesta auziseră și nu știau că mai are un frate, G.G., director al Liceului Traian.

Ulterior, când denunțătorii și-au pierdut încrederea că vor mai fi angajați și au intenționat să discute cu intermediarul, inculpatele le-au precizat că este de fapt vorba despre martorul G.G. La sfârșitul lunii august 2004, la sediul A.R.P.M. s-au afișat posturile care vor fi scoase la concurs, anunțându-se, totodată, data până la care pot fi făcute înscrierile și depuse dosarele. La începutul lunii septembrie, deși aveau convingerea că dosarele lor sunt depuse, astfel cum au fost asigurați de către inculpate, martorii denunțători au constatat că nu se regăseau nici pe listele cu candidații admiși, nici pe cele cu candidații respinși. Îngrijorați de această situație, denunțătorii au contactat-o pe inculpata C.M., cerându-i ajutorul pentru recuperarea banilor.

De asemenea, au căutat-o pe inculpata I.D. la locuința sa din comuna Tudor Vladimirescu și împreună cu aceasta au revenit în Galați, la domiciliul martorului G.G., căruia, astfel cum afirmase inculpata, i se dăduseră banii. Însă martorul G.G. a negat faptul că I.D. îi oferise vreo sumă de bani. La data de 6 septembrie 2004, între martorii denunțători și cele două inculpate s-a mai purtat o discuție în biroul martorului G.G., iar acesta din urmă a arătat din nou că nu este implicat în situația respectivă și că nu a primit nici o sumă de bani. Chiar le-a sugerat martorilor să-i solicite inculpatei I.D. să recunoască în scris sumele primite de la fiecare și să se angajeze că le va restitui. Întrucât tinerii nu dispuneau de sumele de bani necesari achitării taxelor și a onorariului, în vederea legalizării înscrisurilor la un notar public, au fost încheiate 4 contracte de împrumut în formă olografă, prin care inculpata I.D.

se angaja să restituie banii primiți. Totodată, din probele aflate la dosar, s-a reținut că banii oferiți inculpatei cu mult timp înainte de data de 10 septembrie 2004, dată înscrisă pe cele patru acte sub semnătură privată. În acest sens instanța a avut în vedere și discuția purtată în luna iulie 2004, de inculpata C.M. cu martorii B.I. și B.S., cu prilejul vizitei pe care aceasta le-a făcut-o la domiciliul lor. Din probele aflate la dosar se reține că inculpata C.M., cunoscând situația denunțătorilor, le-a făcut cunoștință tuturor cu I.D., prezentând-o pe aceasta fiind o bună prietenă, persoană de încredere, cu relații și cu certe posibilități de a le facilita angajarea, pentru care ea personal garanta, reușind astfel să-i determine să ofere sumele de bani.

Totodată, i-a asigurat pe denunțători în permanență că problema va fi rezolvată, și chiar a afirmat că a vorbit personal cu martorul G.G. în acest sens. De asemenea, din probele administrate în cauză s-a reținut că inculpata C.M. a asistat la discuțiile în anexa laboratorului de către I.D. cu martorii denunțători și avea cunoștință despre oferirea sumelor de bani, o parte dintre acestea fiind chiar înmânate în prezența sa. De altfel și desfășurătorul convorbirilor telefonice confirmă strânsa legătură care a existat între aceștia și inculpata C.M. Împotriva acestei sentințe inculpatele au declarat apel. În dezvoltarea motivelor, inculpata I.D. a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală susținând că sumele primite au fost date cu titlu de împrumut și nu pentru a-i cumpăra influența, solicitând restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale sau achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Totodată, s-a cerut achitarea potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut dovada că funcționarul la care urma să intervină are atribuții privind angajarea personalului A.R.P.M. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante și suspendarea executării pedepsei potrivit art. 86 1 C. pen. Inculpata C.M. a invocat nulitatea hotărârii care nu a fost semnată de judecătorii care au pronunțat-o ci de vicepreședintele instanței fără a se indica motivul împiedicării de a semna. S-a mai susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante, solicitând trimiterea cauzei la prima instanță. A mai susținut că inculpata nu a acționat cu intenție infracțională, solicitând achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. S-a mai solicitat reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. În sfârșit s-a criticat hotărârea pentru nelegalitatea soluționării a laturii civile susținând că nu se impun restituirea sumelor de bani către denunțători deoarece sunt părți vătămate în sensul art. 19 din Legea nr. 78/2000, iar dacă totuși s-ar impune restituirea, aceasta nu trebuie dispusă în solidar, ci obligația îi revine numai inculpatei I.D., care a beneficiat de sumele respective.

Prin decizia penală nr. 426/ A din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul inculpatei C.M., a casat pe latură penală sentința și rejudecând a dispus înlăturarea art. 64 C. pen., și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare în baza art. 86 1 C. pen., pe termenul de încercare de 7 ani cu respectarea dispozițiilor art. 86 3 C. pen., dispunându-se punerea sa în libertate de îndată dacă nu este arestată în altă cauză. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatei I.D. cu menținerea stării de arest a acesteia și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

Galați criticând hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar ca nelegală și netemeinică în ce privește modalitatea de executare a pedepsei de către inculpata C.M. susținându-se că prin întreg materialul probator administrat a fost dovedită cu certitudine vinovăția acesteia. Inculpatele prin recursurile declarate au susținut că: Inculpata C.M. a criticat hotărârea atacată pe latură penală, solicitând casarea și în rejudecare aplicarea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei iar pe latură civilă a reiterat motivul invocat în apel, în sensul că, nu se impune restituirea sumelor de bani către denunțători, aceștia neavând calitatea de părți vătămate în sensul art. 19 din Legea nr. 78/2000 iar dacă s-ar impune acest lucru obligația trebuie să cadă în sarcina coinculpatei I.D., care a beneficiat de sumele respective.

Inculpata I.D. a criticat, de asemenea, hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei solicitând aplicarea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei, iar sub aspectul modalității de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea acesteia. Recursurile sunt fondate. Din ansamblul probator administrat în cauză, instanțele au reținut corect situația de fapt, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise. Referitor la recursul parchetului trebuie observat că prin omisiunea intenționată a prenumelui martorului G.G., prin asigurările permanente pe care le-a dat denunțătorilor, prin contribuția sa esențială în determinarea acestora de a oferi sumele de bani, prin faptul că a cunoscut în totalitate modalitatea de derulare a evenimentelor, fiind prezentă și participând la discuțiile purtate pe această temă, s-a creat certitudinea că, inculpata C.M.

a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptelor sale și și-a dat seama că ajută la traficarea influenței asupra unui funcționar, prevăzând și chiar dorind urmarea faptei, adică starea de pericol pentru societate. Mai mult inculpata C.M. s-a implicat major în această activitate și animată de „bune intenții”, nu s-a rezumat doar la a pune pe denunțători în legătură cu coinculpata I.D., ci a ajutat efectiv la racolarea, convingerea și menținerea în eroare a acestora, ajutând-o substanțial la săvârșirea infracțiunii. În această situație ținând seama de gradul de pericol social ridicat care aduce atingere relațiilor sociale, numărul mare de denunțători, valoarea mare a prejudiciului, instanța apreciază că se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Cât privește recursurile inculpatelor, Curtea apreciază că scopul educativ preventiv cât și cel de reinserția inculpatelor în societate poate fi atins prin aplicarea unor pedepse de câte trei ani închisoare pentru fiecare inculpată, creându-se astfel un regim sancționator echitabil. Cât privește critica formulată de inculpata C.M. privind modul de soluționare a laturii civile, nu poate fi primită întrucât corect instanța a rezolvat-o în raport de dispozițiile Legii speciale nr. 78/2000 art. 19, care atribuie obligației de restituire, caracterul unei despăgubiri civile pentru paguba creată ca urmare a infracțiunii comise. În raport de cele expuse, Curtea urmează să admită recursurile declarate în cauză, în sensul celor ce urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de D.N.A. – Serviciul teritorial Galați și de inculpatele C.M. și I.D. împotriva deciziei penale nr. 426/ A din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 342 din 22 iulie 2005 a Curții de Apel Galați, numai cu privire la latura penală, respectiv, la pedepsele aplicate inculpatelor și modalitatea de executare a acestora. Reduce de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare pedepsele aplicate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de către inculpata I.D. și, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de către inculpata C.M.

Înlătură dispozițiile art. 86 1 și următoarele C. pen., pentru inculpata C.M. și face aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei I.D., timpul arestării preventive de la 26 ianuarie 2005 la 8 martie 2006. Onorariul, în sumă de 40 lei (400.000 lei) pentru apărarea din oficiu a inculpatei I.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2006.