ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1505/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 342 din 22
iulie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpata I.D., la o pedeapsă de 4
ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de influență” în
formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6
din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpata C.M., la o
pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la
„trafic de influență” cu formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen.,
raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A aplicat pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a
menținut măsura arestării preventive a inculpatelor I.D. și C.M. iar în
conformitate cu art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii
și arestării preventive, din 26 ianuarie 2005 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut:
La data de 6 octombrie 2004,
martorii denunțători R.V.C., Z.L., V.E., B.G., L.R., D.P. și M.A. au sesizat
organele de urmărire penală, arătând că au oferit inculpatei I.D., pe care au
cunoscut-o prin intermediul inculpatei C.M., diferite sume de bani în lei sau
valută, cu scopul ca aceasta să intervină la directorul A.R.P.M. Galați în
vederea încadrării în muncă a acestora la instituția respectivă.
Din actele aflate la dosar rezultă
că majoritatea martorilor denunțători sunt profesori suplinitori și în cadrul
relațiilor de serviciu au cunoscut-o pe inculpata C.M., laborantă la Grupul
Școlar Gh. Asachi din municipiul Galați, aceasta având în gestiune
laboratoarele de chimie și biologie.
Inculpata C.M. era cunoscută de
martorii denunțători ca fiind o persoană deschisă, comunicativă, manifestând
receptivitate față de problemele celor din jur și chiar implicându-se de multe
ori în rezolvarea acestora. Fiind și lider de sindicat, inculpata cunoștea
situația dificilă a profesorilor suplinitori care, la începutul fiecărui an
școlar, erau nevoiți să-și caute un loc de muncă în învățământ.
În urmă cu câțiva ani, inculpata C.M.
a legat o relație de prietenie cu inculpata I.D., aceasta din urmă mergând
deseori la Grupul Școlar Gh. Asachi, unde cele două discutau în anexa
laboratorului de chimie.
Începând din luna februarie 2004,
inculpatele au promis martorilor denunțători locuri de muncă stabile și bine
plătite. Inculpata I.D. s-a prezentat ca fiind menajera d-lui G. lăsând să se
înțeleagă inițial că este vorba de președintele Consiliului Județean Galați.
Martorii denunțători au fost
asigurați de către cele două inculpate că prin intermediul d-lui G. se poate
interveni la directorul A.R.P.M. Galați, D.C. care îi este și fin de cununie.
Li s-a precizat, totodată, că și fiul martorului G.G., fratele președintelui
C.J.G., ocupă la A.R.P.M. funcția de director adjunct. De asemeni, inculpatele
le-au arătat că, în scurt timp, urmează a fi scoase la concurs aproximativ 20
de posturi de inspectori de mediu, astfel încât angajarea martorilor
denunțători pe posturile vacante din cadrul A.R.P.M. Galați, în schimbul unor
sume de bani (echivalentul a 1000 Euro), apărea ca fiind sigură.
Inițial martorii au avut
reprezentarea faptului că intervenția se va face prin intermediul președintelui
Consiliului Județean Galați. Astfel, ambele inculpate au lăsat să se înțeleagă,
prin amintirea prenumelui, că G.D.L. este implicat. De altfel, martorii
denunțători numai de acesta auziseră și nu știau că mai are un frate, G.G.,
director al Liceului Traian.
Ulterior, când denunțătorii și-au
pierdut încrederea că vor mai fi angajați și au intenționat să discute cu
intermediarul, inculpatele le-au precizat că este de fapt vorba despre martorul
G.G.
La sfârșitul lunii august 2004, la
sediul A.R.P.M. s-au afișat posturile care vor fi scoase la concurs,
anunțându-se, totodată, data până la care pot fi făcute înscrierile și depuse
dosarele.
La începutul lunii septembrie, deși
aveau convingerea că dosarele lor sunt depuse, astfel cum au fost asigurați de
către inculpate, martorii denunțători au constatat că nu se regăseau nici pe
listele cu candidații admiși, nici pe cele cu candidații respinși.
Îngrijorați de această situație,
denunțătorii au contactat-o pe inculpata C.M., cerându-i ajutorul pentru recuperarea
banilor.
De asemenea, au căutat-o pe
inculpata I.D. la locuința sa din comuna Tudor Vladimirescu și împreună cu
aceasta au revenit în Galați, la domiciliul martorului G.G., căruia, astfel cum
afirmase inculpata, i se dăduseră banii.
Însă martorul G.G. a negat faptul că
I.D. îi oferise vreo sumă de bani.
La data de 6 septembrie 2004, între
martorii denunțători și cele două inculpate s-a mai purtat o discuție în biroul
martorului G.G., iar acesta din urmă a arătat din nou că nu este implicat în situația
respectivă și că nu a primit nici o sumă de bani. Chiar le-a sugerat martorilor
să-i solicite inculpatei I.D. să recunoască în scris sumele primite de la
fiecare și să se angajeze că le va restitui.
Întrucât tinerii nu dispuneau de
sumele de bani necesari achitării taxelor și a onorariului, în vederea
legalizării înscrisurilor la un notar public, au fost încheiate 4 contracte de
împrumut în formă olografă, prin care inculpata I.D. se angaja să restituie
banii primiți.
Totodată, din probele aflate la dosar,
s-a reținut că banii oferiți inculpatei cu mult timp înainte de data de 10
septembrie 2004, dată înscrisă pe cele patru acte sub semnătură privată. În
acest sens instanța a avut în vedere și discuția purtată în luna iulie 2004, de
inculpata C.M. cu martorii B.I. și B.S., cu prilejul vizitei pe care aceasta
le-a făcut-o la domiciliul lor.
Din probele aflate la dosar se
reține că inculpata C.M., cunoscând situația denunțătorilor, le-a făcut
cunoștință tuturor cu I.D., prezentând-o pe aceasta fiind o bună prietenă,
persoană de încredere, cu relații și cu certe posibilități de a le facilita
angajarea, pentru care ea personal garanta, reușind astfel să-i determine să
ofere sumele de bani.
Totodată, i-a asigurat pe
denunțători în permanență că problema va fi rezolvată, și chiar a afirmat că a
vorbit personal cu martorul G.G. în acest sens.
De asemenea, din probele
administrate în cauză s-a reținut că inculpata C.M. a asistat la discuțiile în
anexa laboratorului de către I.D. cu martorii denunțători și avea cunoștință
despre oferirea sumelor de bani, o parte dintre acestea fiind chiar înmânate în
prezența sa. De altfel și desfășurătorul convorbirilor telefonice confirmă
strânsa legătură care a existat între aceștia și inculpata C.M.
Împotriva acestei sentințe inculpatele
au declarat apel.
În dezvoltarea motivelor, inculpata I.D.
a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală susținând că sumele
primite au fost date cu titlu de împrumut și nu pentru a-i cumpăra influența,
solicitând restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale
sau achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Totodată, s-a cerut achitarea
potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut dovada
că funcționarul la care urma să intervină are atribuții privind angajarea
personalului A.R.P.M.
În subsidiar s-a solicitat reducerea
pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante și suspendarea executării
pedepsei potrivit art. 86
1
C. pen.
Inculpata C.M. a invocat nulitatea
hotărârii care nu a fost semnată de judecătorii care au pronunțat-o ci de
vicepreședintele instanței fără a se indica motivul împiedicării de a semna.
S-a mai susținut că instanța de apel
nu s-a pronunțat cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante, solicitând
trimiterea cauzei la prima instanță.
A mai susținut că inculpata nu a acționat
cu intenție infracțională, solicitând achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit.
d) C. proc. pen.
S-a mai solicitat reținerea
circumstanțelor atenuante judiciare, reducerea pedepsei și aplicarea
dispozițiilor art. 81 sau 86
1
C. pen.
În sfârșit s-a criticat hotărârea
pentru nelegalitatea soluționării a laturii civile susținând că nu se impun
restituirea sumelor de bani către denunțători deoarece sunt părți vătămate în
sensul art. 19 din Legea nr. 78/2000, iar dacă totuși s-ar impune restituirea,
aceasta nu trebuie dispusă în solidar, ci obligația îi revine numai inculpatei I.D.,
care a beneficiat de sumele respective.
Prin decizia penală nr. 426/ A din 24
octombrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul inculpatei C.M., a casat
pe latură penală sentința și rejudecând a dispus înlăturarea art. 64 C. pen.,
și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare în
baza art. 86
1
C. pen., pe termenul de încercare de 7 ani cu
respectarea dispozițiilor art. 86
3
C. pen., dispunându-se punerea sa
în libertate de îndată dacă nu este arestată în altă cauză.
S-au menținut celelalte dispoziții
ale sentinței și s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatei I.D. cu menținerea
stării de arest a acesteia și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. Galați
criticând hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar ca nelegală și
netemeinică în ce privește modalitatea de executare a pedepsei de către
inculpata C.M. susținându-se că prin întreg materialul probator administrat a
fost dovedită cu certitudine vinovăția acesteia.
Inculpatele prin recursurile
declarate au susținut că:
Inculpata C.M. a criticat hotărârea
atacată pe latură penală, solicitând casarea și în rejudecare aplicarea
circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei iar pe latură civilă a reiterat
motivul invocat în apel, în sensul că, nu se impune restituirea sumelor de bani
către denunțători, aceștia neavând calitatea de părți vătămate în sensul art. 19
din Legea nr. 78/2000 iar dacă s-ar impune acest lucru obligația trebuie să
cadă în sarcina coinculpatei I.D., care a beneficiat de sumele respective.
Inculpata I.D. a criticat, de
asemenea, hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei solicitând aplicarea
circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei, iar sub aspectul modalității
de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea
acesteia.
Recursurile sunt fondate.
Din ansamblul probator administrat
în cauză, instanțele au reținut corect situația de fapt, dând încadrarea
juridică corespunzătoare faptelor comise.
Referitor la recursul parchetului
trebuie observat că prin omisiunea intenționată a prenumelui martorului G.G.,
prin asigurările permanente pe care le-a dat denunțătorilor, prin contribuția
sa esențială în determinarea acestora de a oferi sumele de bani, prin faptul că
a cunoscut în totalitate modalitatea de derulare a evenimentelor, fiind
prezentă și participând la discuțiile purtate pe această temă, s-a creat
certitudinea că, inculpata C.M. a avut reprezentarea caracterului ilicit al
faptelor sale și și-a dat seama că ajută la traficarea influenței asupra unui
funcționar, prevăzând și chiar dorind urmarea faptei, adică starea de pericol
pentru societate.
Mai mult inculpata C.M. s-a implicat
major în această activitate și animată de „bune intenții”, nu s-a rezumat doar
la a pune pe denunțători în legătură cu coinculpata I.D., ci a ajutat efectiv
la racolarea, convingerea și menținerea în eroare a acestora, ajutând-o
substanțial la săvârșirea infracțiunii.
În această situație ținând seama de
gradul de pericol social ridicat care aduce atingere relațiilor sociale,
numărul mare de denunțători, valoarea mare a prejudiciului, instanța apreciază
că se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Cât privește recursurile
inculpatelor, Curtea apreciază că scopul educativ preventiv cât și cel de
reinserția inculpatelor în societate poate fi atins prin aplicarea unor pedepse
de câte trei ani închisoare pentru fiecare inculpată, creându-se astfel un
regim sancționator echitabil.
Cât privește critica formulată de
inculpata C.M. privind modul de soluționare a laturii civile, nu poate fi
primită întrucât corect instanța a rezolvat-o în raport de dispozițiile Legii
speciale nr. 78/2000 art. 19, care atribuie obligației de restituire,
caracterul unei despăgubiri civile pentru paguba creată ca urmare a
infracțiunii comise.
În raport de cele expuse, Curtea
urmează să admită recursurile declarate în cauză, în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de D.N.A.
– Serviciul teritorial Galați și de inculpatele C.M. și I.D. împotriva deciziei
penale nr. 426/ A din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați.
Casează decizia penală
sus-menționată și sentința penală nr. 342 din 22 iulie 2005 a Curții de Apel
Galați, numai cu privire la latura penală, respectiv, la pedepsele aplicate
inculpatelor și modalitatea de executare a acestora.
Reduce de la câte 4 ani închisoare
la câte 3 ani închisoare pedepsele aplicate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută
de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de către inculpata I.D. și, respectiv, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C.
pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., de către inculpata C.M.
Înlătură dispozițiile art. 86
1
și următoarele C. pen., pentru inculpata C.M. și face aplicarea dispozițiilor art.
71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menține restul dispozițiilor
hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatei I.D., timpul arestării preventive de la 26 ianuarie 2005 la 8 martie
2006.
Onorariul, în sumă de 40 lei
(400.000 lei) pentru apărarea din oficiu a inculpatei I.D., se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8
martie 2006.