ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5477/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3472, pronunțată la data de 17 mai 2004, în dosarul nr. 6752/2004, Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC T.B. SRL, în contradictoriu cu pârâta, SC A.Ț.A. SA, pe care a obligat-o să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății al sumei de 11.708 euro, cu titlu de despăgubiri și suma de 29.459.903 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Spre a hotărî astfel instanța de fond, în considerarea poliței din 8 ianuarie 2003, încheiată între părți, prin care s-a asigurat autoutilitara F.M.B.S., fabricată în anul 1999, pentru furt și avarie și a adresei din 6 octombrie 2003 a D.G.P.M.B.

din care rezultă că SC T.B. SRL a înregistrat la data de 6 octombrie 2003, furtul menționatului autovehicul, ca fiind întemeiată cererea reclamantei, chiar dacă la data avizării furtului aceasta nu a prezentat originalul certificatului de înmatriculare al autoutilitarei ci doar cartea de identitate și toate rândurile de chei originale ale acesteia, conform procesului verbal de predare primire din data de 6 octombrie 2003, având în vedere că evocatul certificat a fost sustras odată cu autovehiculul, iar acest fapt nu se datorează culpei asiguratului și nu reprezintă o încălcare a obligațiilor asumate prin contract, iar imposibilitatea prezentării lui nu poate duce la exonerarea pârâtei de plata despăgubirilor pentru prejudiciul rezultat din furtul acestuia.

Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 132, pronunțată la data de 15 februarie 2005, în dosarul nr. 2284/2004. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar, raportând criticile apelantei probelor administrate, a reținut că, instanța de fond a făcut o corectă examinare a prevederilor cuprinse în Cap. III art. 4 lit. e) reținând că reclamanta nu a încălcat obligațiile asumate prin contract prin imposibilitatea prezentării certificatului de înmatriculare din motive ce nu-i sunt imputabile, datorate chiar riscului asigurat, întrucât evocatul înscris a fost furat odată cu autovechiculul, aflându-se în interiorul acestuia.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata pârâtă, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că, reținând imposibilitatea prezentării certificatului de înmatriculare al autovehiculului ca fiind datorată chiar riscului asigurat, instanța de apel a interpretat, greșit, contractul de asigurare încheiat între părți, prin care s-a stabilit obligația depunerii acestui înscris de către asigurat la avizarea daunei. Intimata a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că interpretarea dată de instanța de apel, în speță, aspectului legat de imposibilitatea prezentării originalului certificatului de înmatriculare al autovehiculului concomitent cu avizarea furtului acestuia, constituie o chestiune de fapt, ce nu poate fi criticată în recurs, conform art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.Ț.A. SA București, împotriva deciziei nr. 132 din 15 februarie 2005, pronunțată de secția comercială a Curții de Apel București, ca nefondat. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.