ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5477/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3472,

pronunțată la data de 17 mai 2004, în dosarul nr. 6752/2004, Judecătoria sectorului

1 București a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC T.B. SRL, în

contradictoriu cu pârâta, SC A.Ț.A. SA, pe care a obligat-o să plătească

reclamantei echivalentul în lei la data plății al sumei de 11.708 euro, cu

titlu de despăgubiri și suma de 29.459.903 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Spre a hotărî astfel instanța de

fond, în considerarea poliței din 8 ianuarie 2003, încheiată între părți, prin

care s-a asigurat autoutilitara F.M.B.S., fabricată în anul 1999, pentru furt

și avarie și a adresei din 6 octombrie 2003 a D.G.P.M.B. din care rezultă că SC

T.B. SRL a înregistrat la data de 6 octombrie 2003, furtul menționatului

autovehicul, ca fiind întemeiată cererea reclamantei, chiar dacă la data

avizării furtului aceasta nu a prezentat originalul certificatului de

înmatriculare al autoutilitarei ci doar cartea de identitate și toate rândurile

de chei originale ale acesteia, conform procesului verbal de predare primire

din data de 6 octombrie 2003, având în vedere că evocatul certificat a fost

sustras odată cu autovehiculul, iar acest fapt nu se datorează culpei

asiguratului și nu reprezintă o încălcare a obligațiilor asumate prin contract,

iar imposibilitatea prezentării lui nu poate duce la exonerarea pârâtei de

plata despăgubirilor pentru prejudiciul rezultat din furtul acestuia.

Apelul formulat de pârâtă împotriva

acestei hotărâri a fost respins de secția a VI-a comercială a Curții de Apel

București, prin decizia comercială nr. 132, pronunțată la data de 15 februarie

2005, în dosarul nr. 2284/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de control judiciar, raportând criticile apelantei probelor

administrate, a reținut că, instanța de fond a făcut o corectă examinare a

prevederilor cuprinse în Cap. III art. 4 lit. e) reținând că reclamanta nu a

încălcat obligațiile asumate prin contract prin imposibilitatea prezentării

certificatului de înmatriculare din motive ce nu-i sunt imputabile, datorate

chiar riscului asigurat, întrucât evocatul înscris a fost furat odată cu

autovechiculul, aflându-se în interiorul acestuia.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs intimata pârâtă, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv s-a

arătat că, reținând imposibilitatea prezentării certificatului de înmatriculare

al autovehiculului ca fiind datorată chiar riscului asigurat, instanța de apel

a interpretat, greșit, contractul de asigurare încheiat între părți, prin care

s-a stabilit obligația depunerii acestui înscris de către asigurat la avizarea

daunei.

Intimata a solicitat prin

întâmpinare, respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că

interpretarea dată de instanța de apel, în speță, aspectului legat de

imposibilitatea prezentării originalului certificatului de înmatriculare al

autovehiculului concomitent cu avizarea furtului acestuia, constituie o

chestiune de fapt, ce nu poate fi criticată în recurs, conform art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.Ț.A.

SA București, împotriva deciziei nr. 132 din 15 februarie 2005, pronunțată de secția

comercială a Curții de Apel București, ca nefondat.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2005.