ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5915/2005

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 30 octombrie 2001, C.E., P.G.,

L.N., H.I. și S.A., decedată în cursul procesului și succedată în drepturi de S.D.,

S.R. și S.T., au chemat în judecată SC V. SA Târgoviște pentru revendicarea

imobilului care formează Complexul turistic P. din Munții Bucegi.

Judecătoria Pucioasa, prin sentința

civilă nr. 1589 din 27 decembrie 1999, a admis acțiunea așa cum a fost

formulată, soluție confirmată în apel, prin decizia civilă nr. 1137 din 31 mai

2000 a Tribunalului Dâmbovița și în recurs, prin decizia civilă nr. 3044 din 21

septembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești.

În motivarea acestei soluții,

instanțele au reținut că imobilele revendicate au fost preluate de stat din

patrimoniul autorilor reclamanților, fără titlu legal.

Împrejurarea că bunurile revendicate

au suferit diferite modificări și îmbunătățiri, nu justifică, în raport de

dispozițiile art. 494 C. civ., respingerea acțiunii.

Ulterior, la data de 24 iunie 2001,

pârâta a cerut în baza art. 322 pct. 5 și 6 C. proc. civ. revizuirea hotărârilor

judecătorești menționate, cerere care, prin sentința civilă nr. 1454 din 12

octombrie 2001, a Judecătoriei Pucioasa a fost respinsă, ca inadmisibilă, în

apel, prin decizia civilă nr. 274 din 20 martie 2002 a Tribunalului Dâmbovița,

a fost reformată sentința și, pe fond, admisă cererea de revizuire în sensul

retractării hotărârilor atacate și respinsă, ca nefondată acțiunea în

revendicare. Această soluție a fost confirmată în recurs, prin decizia civilă

nr. 1481 din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești, cu motivarea că la dosarul

cauzei au fost depuse înscrisuri doveditoare în sensul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., din care rezultă că, exceptând fundațiile de beton, construcțiile au fost

edificate de pârâtă și, ca atare, nu pot fi revendicate.

La data de 8 martie 2003, Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat

recurs în anulare împotriva deciziilor din apel și recurs, date în revizuire,

arătând că prin aceste hotărâri s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În esență, au fost ignorate

împrejurările că înscrisurile produse de pârâtă nu întruneau cerințele art. 322

pct. 5 C. proc. civ. și că, în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art. 494 C.

civ., soluția instanței de fond, a cărei revizuire a fost cerută, este perfect

legală și temeinică.

Recursul în anulare se verifică a fi

întemeiat.

Într-adevăr, înscrisurile

doveditoare produse de revizuientă nu sunt înscrisuri noi în sensul art. 322

pct. 5 C. proc. civ., de vreme ce, prin conținutul lor, nu pot fi apreciate ca

determinante, adică dacă ar fi fost cunoscute de instanță la judecarea

pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Or, indiferent de actele noi depuse,

din considerentele hotărârilor atacate rezultă că terenul din litigiu este, în

sensul art. 488 C. civ., proprietatea reclamantei. După cum, modificările,

precum și îmbunătățirile aduse construcțiilor edificate pe acest teren,

urmează, inevitabil, regimul juridic prevăzut de art. 494 C. civ., susceptibil

de clarificare doar într-un proces aparte.

Ca atare, soluția a cărei retractare

se cere se justifică, în întregime, pe temeiurile de drept arătate a căror

aplicare nu poate fi înlăturată de înscrisurile produse în revizuire care, în materialitatea

lor, nu sunt determinante.

Așa fiind, se impune admiterea

recursului în anulare, reformarea soluțiilor din apel și recurs și păstrarea

sentinței dată în revizuire, cu substituirea motivării în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 1481 din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești

și a deciziei civile nr. 274 din 20 martie 2002 a Tribunalului Dâmbovița.

Casează deciziile atacate și menține

sentința civilă nr. 1454 din 12 octombrie 2001 a Judecătoriei Pucioasa.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iulie 2005.