ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5761/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 1 martie 2005, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 121 din 2 februarie 2005, emis de pârâtă, prin care s-a dispus mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, precum și obligarea acesteia la plata diferențelor salariale rezultate prin schimbarea de funcție, de la 2 februarie 2005, până la reîncadrare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1238 din 24 iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat ordinul contestat și a obligat pârâta la plata diferențelor salariale solicitate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, deși manifestarea de voință a reclamantului privind mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, este evidentă și neviciată, nu rezultă, totuși, din probele administrate în cauză, că și-a dat acordul pentru schimbarea sa din funcția de auditor principal 1, în cea de inspector vamal principal treapta 3. A mai reținut instanța că, procedând astfel, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a încălcat dispozițiile art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, text de lege potrivit căruia mutarea funcționarului se face cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care acesta îl are, în caz contrar măsura putând fi interpretată ca o formă de sancționare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, invocând în motivele scrise depuse la dosar, greșita aplicare a dispozițiilor art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și susținând că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 79 alin. (2). Recursul este fondat. Potrivit probelor administrate în cauză, intimatul-reclamant a solicitat, la 2 februarie 2005, mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, invocând motive de ordin familial.

Urmare a cererii sale, a fost mutat de la Direcția Regională Vamală București, unde deținea funcția de auditor principal treapta I, la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, în funcția de inspector vamal principal treapta 3. Mutarea intimatului-reclamant s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia „Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment, se aprobă cu acordul scris al funcționarului public, de către conducătorul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, funcționarul public”. Rezultă, cu evidență, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) al art. 79, cum greșit a reținut instanța de fond, acesta fiind aplicabil numai în caz de mutare temporară.

Față de dispozițiile art. 79 alin. (2), rezultă că pentru legalitatea mutării, este suficientă respectarea dispozițiilor acestei norme, nemaifiind necesară îndeplinirea altor condiții. Cu alte cuvinte, nu era necesar acordul funcționarului public cu privire la retribuția ce urma să o primească. Mai mult decât atât, intimatul, făcând parte din structurile Autorității Naționale a Vămilor, cunoștea, din Regulamentul de organizare și funcționare că birourile vamale nu au Compartiment de Audit Public Intern, acesta fiind specific numai Direcțiilor regionale. Pe cale de consecință, a fost încadrat într-un post din clasa I, grad profesional principal, corespunzător clasei și gradului profesional pe care le deține, fără a mai putea beneficia și de sporul de 25%, reglementat prin art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002, pentru auditorii interni, ca o consecință a complexității muncii lor.

În concluzie, având în vedere că în speță, este vorba de o mutare definitivă făcută la cererea, formulată în scris, a funcționarului public, iar încadrarea acestuia în noul loc de muncă s-a făcut pe o funcție corespunzătoare ca grad profesional și clasă de încadrare, rezultă că în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea intimatului-reclamant. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea admite recursul, casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea reclamantului C.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1238 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.