ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5761/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 1 martie

2005, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională

a Vămilor, anularea Ordinului nr. 121 din 2 februarie 2005, emis de pârâtă,

prin care s-a dispus mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, precum și obligarea acesteia la plata diferențelor

salariale rezultate prin schimbarea de funcție, de la 2 februarie 2005, până la

reîncadrare.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1238 din 24

iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat ordinul contestat și a obligat pârâta la

plata diferențelor salariale solicitate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, deși manifestarea de voință a reclamantului

privind mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, este evidentă și neviciată, nu rezultă, totuși, din probele administrate în cauză, că

și-a dat acordul pentru schimbarea sa din funcția de auditor principal 1, în

cea de inspector vamal principal treapta 3.

A mai reținut instanța că, procedând

astfel, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a încălcat dispozițiile art. 79

alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, text

de lege potrivit căruia mutarea funcționarului se face cu respectarea

pregătirii profesionale și a salariului pe care acesta îl are, în caz contrar

măsura putând fi interpretată ca o formă de sancționare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, invocând în motivele

scrise depuse la dosar, greșita aplicare a dispozițiilor art. 79 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999 și susținând că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.

79 alin. (2).

Recursul este fondat.

Potrivit probelor administrate în

cauză, intimatul-reclamant a solicitat, la 2 februarie 2005, mutarea sa

definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, invocând motive de ordin

familial.

Urmare a cererii sale, a fost mutat

de la Direcția Regională Vamală București, unde deținea funcția de auditor

principal treapta I, la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, în funcția de

inspector vamal principal treapta 3.

Mutarea intimatului-reclamant s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit

căruia „Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment, se aprobă cu acordul

scris al funcționarului public, de către conducătorul autorității sau

instituției publice în care își desfășoară activitatea, funcționarul public”.

Rezultă, cu evidență, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) al

art. 79, cum greșit a reținut instanța de fond, acesta fiind aplicabil numai în

caz de mutare temporară.

Față de dispozițiile art. 79 alin.

(2), rezultă că pentru legalitatea mutării, este suficientă respectarea

dispozițiilor acestei norme, nemaifiind necesară îndeplinirea altor condiții.

Cu alte cuvinte, nu era necesar

acordul funcționarului public cu privire la retribuția ce urma să o primească.

Mai mult decât atât, intimatul,

făcând parte din structurile Autorității Naționale a Vămilor, cunoștea, din

Regulamentul de organizare și funcționare că birourile vamale nu au

Compartiment de Audit Public Intern, acesta fiind specific numai Direcțiilor

regionale. Pe cale de consecință, a fost încadrat într-un post din clasa I,

grad profesional principal, corespunzător clasei și gradului profesional pe

care le deține, fără a mai putea beneficia și de sporul de 25%, reglementat

prin art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002, pentru auditorii interni, ca o

consecință a complexității muncii lor.

În concluzie, având în vedere că în

speță, este vorba de o mutare definitivă făcută la cererea, formulată în scris,

a funcționarului public, iar încadrarea acestuia în noul loc de muncă s-a făcut

pe o funcție corespunzătoare ca grad profesional și clasă de încadrare, rezultă

că în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea intimatului-reclamant.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea admite

recursul, casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea reclamantului

C.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1238 din 24

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.