ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3759/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14

februarie 2006, reclamantul A.A. a chemat în judecată Autoritatea Națională a

Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 8070 din 18 decembrie 2005 și

revocarea măsurii mutării sale temporare pe o perioadă de 3 luni la Biroul Vamal Fălciu, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite,

începând cu 19 decembrie 2005.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat

că prin ordinul atacat a fost mutat temporar din funcția de inspector vamal la Biroul Vamal Băneasa, într-o funcție similară la Biroul Vamal Fălciu, județul Iași, fără a i se asigura cheltuielile aferente transportului și cazării într-o altă

localitate.

Reclamantul a mai arătat că, pe lângă faptul

că ordinul nu a fost motivat, este de natură a-i îngrădi nejustificat dreptul

la muncă, fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 79 alin. (1) din Legea nr.

188/1999, potrivit cărora mutarea temporară se face în cadrul altui

compartiment al autorității publice și nu la o instituție distinctă cum este Direcția

Regională Vamală Iași, în raport cu Direcția Regională Vamală București, de care

aparține Biroul Vamal Băneasa.

Prin sentința civilă nr. 1204 din 25 mai 2006,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că mutarea temporară, astfel cum este reglementată de art. 79 din Legea

nr. 88/1999, nu implică drepturile salariale pe care le solicită reclamantul,

acesta păstrându-și drepturile bănești cuvenite funcției.

Lipsa motivării nu duce la nelegalitatea actului

care este emis cu respectarea normelor în vigoare, potrivit cărora mutarea

temporară poate avea loc în oricare compartiment al unităților subordonate Autorității

Naționale a Vămilor.

Împotriva sentinței a declarat recurs,

reclamantul A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a invocat lipsa motivării

ordinului, ca și împrejurarea, ignorată de instanță, ca măsura mutării temporare,

deși expirată ca durată, a produs consecințe, fiind urmată de declanșarea

cercetării disciplinare pentru neprezentarea la biroul vamal indicat.

Reclamantul a mai arătat că instanța nu s-a

pronunțat pe aspectul drepturilor salariale cuvenite, iar cu privire la mutarea

sa la un loc de muncă situat la peste 400 km distanță de București, nu a avut în vedere abuzul autorității care nu a luat măsuri pentru asigurarea

cheltuielilor de transport, cazare și hrană necesitate de această deplasare.

Examinând actele și lucrările dosarului, în

raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, instanța de fond a constatat în mod

justificat că ordinul atacat, deși nu cuprinde motivarea necesității luării

măsurii mutării temporare a reclamantului pe timp de 3 luni, este emis cu

respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 - art. 79 alin. (3), privind

păstrarea funcției și a drepturilor salariale. Textul de lege sus menționat nu

prevedea, la data emiterii ordinului, 19 decembrie 2005, dreptul celui mutat la

decontarea cheltuielilor de transport sau de cazare, astfel încât critica adusă

de reclamant, în sensul că i-ar fi fost vătămate drepturile sale de funcționar

public, nu este întemeiată.

De-abia prin O.G. nr. 2/2006 privind

reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici pe anul 2006,

intrată în vigoare la 23 ianuarie 2006, s-a prevăzut dreptul persoanei mutate

în altă localitate, în cadrul aceleiași instituții, la rambursarea costului

transportului, la plata unei indemnizații egale cu salariul, la un concediu plătit

de 5 zile și la asigurarea unei locuințe de serviciu.

În cauză, se constată că reclamantul, aflat

mai întâi în concediu medical în perioada 21 decembrie 2005 - 31 ianuarie 2006,

nu s-a prezentat nici ulterior la Biroul Vamal Fălciu, unde fusese mutat, deși ar fi putut beneficia de drepturile acordate prin art. 27 din O.G. nr. 2/2006,

astfel încât la 22 martie 2006 a expirat durata de 3 luni prevăzută în ordin și

reclamantul și-a reluat postul la Biroul Vamal Băneasa.

În aceste împrejurări, ordinul atacat fiind

emis cu respectarea legii, lipsa motivării nefiind sancționată cu nulitatea

actului, nu se justifică nici acordarea unor drepturi salariale, acțiunea fiind

corect respinsă.

Cât privește faptul că pentru neprezentarea

la locul de muncă, reclamantul a fost cercetat disciplinar și sancționat cu

diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, acest aspect

nu prezintă relevanță în prezenta cauză, formând obiectul unui alt litigiu.

În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.A. împotriva

sentinței civile nr. 1204 din 25 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2006.