Decizia nr. 5063/2005 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 5600/2000 — recurs împotriva sentinței nr. 328/2000 a Tribunalului Hunedoara

B.S.G. la: - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., combinat cu art. 68 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen.; - 200.000 lei amendă, pentru infracțiunea de rupere de sigilii prevăzută și pedepsită de art. 243 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni.

A.G.;

B.N.;

M.V. și

M.D.R. la: - câte 6 luni închisoare, pentru tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prevăzută de art. 20 C. pen., combinat cu art. 68 lit. b) teza II din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen.; - câte 200.000 lei amendă penală, pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea de câte 6 luni închisoare. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. A pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen. A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare nr. 134 din 22 august 2000, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 588/P/2000, pentru inculpatul B.S.G. nr. 135 din 2 august 2000, pentru inculpatul M.D.R. nr. 136 din 22 august 2000, pentru inculpata M.V. nr. 137 din 22 august 2000, pentru inculpatul B.N. și nr. 138 din 22 august 2000, pentru inculpatul A.G., emise de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în același dosar. S-a constatat că inculpații au fost arestați preventiv în perioada 22 august 2000 – 27 septembrie 2000. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat suma de 1000 mărci germane și 100 dolari S.U.A. consemnată la B.N.R., sucursala Hunedoara – Deva, prin inventarul din 28 august 2000 al Postului de poliție Deva. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat obiectele corp delict înregistrate la poziția nr. 39/2000 în Registrul de corpuri delicte al acestui tribunal. În baza art. 14, art. 346 și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpații A.G., B.N., M.V. și M.D.R. în solidar, la plata sumei de 2.627.884 lei despăgubiri către partea civilă Regionala C.F.R., sucursala de Marfă Timișoara, despăgubiri din care în solidar și cu inculpatul B.S.G. suma de 827.884 lei. Au fost obligați inculpații la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpații A.G., B.N., M.V., M.D.R. intenționau să plece în Italia, în căutarea unui loc de muncă, însă obținerea de viză presupunea o procedură greoaie și de durată. Pentru a evita obținerea vizei de plecare în Italia, inculpații menționați au solicitat ajutorul inculpatului B.S. care lucra la C.F.R. Acesta, în data de 20 august 2000, în schimbul sumei de 1.200 mărci germane primită de la cei patru inculpați, i-a urcat în Gara Simeria – Triaj într-un vagon de marfă cu destinația Italia, pe care l-a dirijat și apoi l-a resigilat. După plecarea trenului, în jurul amiezii, acesta a staționat câteva ore în Gara Ilia, timp în care inculpații, din cauza căldurii toride, nemairezistând, au bătut în pereții vagonului și au fost descoperiți de organele de poliție. Împotriva sentinței penale nr. 328/2000 a Tribunalului Hunedoara, secția penală, a declarat apel peste termen inculpatul B.N., solicitând repunerea în termenul de apel, reducerea pedepsei aplicate și constatarea intervenției reabilitării de drept în ceea ce privește pedeapsa la care a fost condamnat. Prin decizia nr. 210/ A din 30 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, repunând în termenul de apel, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N. împotriva sentinței instanței de fond. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 C. pen. Cât privește cererea de reabilitate de drept, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a apreciat că nu poate fi primită, întrucât hotărârea nu are caracter definitiv. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul B.N. a declarat recurs. Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate de inculpat în apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Mai întâi, s-a constatat că instanța de apel a admis în considerentele deciziei cererea inculpatului de repunere în termenul de apel. În al doilea rând, Înalta Curte apreciază că instanțele anterioare au aplicat corect criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana infractorului. Tot astfel, instanța de apel a apreciat corect că reabilitarea de drept nu poate fi dispusă de instanța de judecată atâta vreme cât hotărârea penală nu are caracter definitiv. În raport cu aceste împrejurări, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.