ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5152/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2942 din 9

octombrie 2003, Judecătoria Turnu Măgurele a admis acțiunea de ieșire din

indiviziune formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâții M.F.,

O.D. și A.E. și a procedat la atribuirea bunurilor potrivit variantei B din

expertiza efectuată în cauză.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel M.E., moștenitoarea defunctului M.F.

La termenul din 13 octombrie 2004,

fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar a respins

excepția de tardivitate a declarării apelului, a admis cererea de repunere în

termenul de declarare a acestei căi de atac formulată de pârâta M.E. și a

acordat termen, la data de 24 noiembrie 2004, pentru continuarea judecății.

Împotriva acestei încheieri

reclamantul a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin recursul declarat este vizată

provocarea controlului judiciar asupra încheierii prin care s-a admis cererea

de repunere în termenul de declarare a căii de atac și s-a amânat judecarea

apelului la un alt termen, în considerarea de către reclamant a caracterului

autonom al acesteia.

Pe de altă parte, potrivit art. 299

C. proc. civ. raportat la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot

fi atacate cu recurs numai odată cu fondul, excepția de la regula generală

statuată de textul legal menționat, cu referire la încheierile prin care s-a

suspendat cursul judecății, fiind de strictă interpretare.

Cu privire la încheierile prin care

se soluționează diverse cereri, cu referire în cauză la examinarea temeiniciei

cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, legea procesual civilă

nu a prevăzut expres că poate fi atacată, separat, cu recurs.

Ca atare, încheierea atacată

urmează, sub aspectul căilor de atac, regula generală stabilită de legea

procesual civilă, în sensul că va fi supusă controlului judiciar odată cu

hotărârea finală ce se va pronunța în cauză în acea etapă procesuală, prin

exercitarea căii de atac căreia acesta îi este supusă.

Așadar, în raport de principiul

menționat, coroborat cu neîndeplinirea uneia din cerințele ce se cer a fi

întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate de

legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin

exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de reclamant apare ca fiind

inadmisibil.

Or, a recunoaște unei căi de atac

aptitudinea declanșării controlului judiciar, în alte condiții decât cele

prevăzute de legea procesual civilă, cu încălcarea principiului legalității

acestora, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Este de reținut că modul de

determinare a sistemului căilor de atac în procesul civil, corespunzător

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită,

același pentru persoane aflate în situații identice, asigură un control

judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21

din legea fundamentală, privind liberul acces la justiție, precum și a celor

privind dreptul la un proces echitabil reglementat prin Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin urmare, față de cele ce preced,

precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în

fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu

care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite

de legea procesual civilă și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac

neconformă acestora.

Or, în cauză aceste cerințe se constată

a nu fi îndeplinite, așa încât excepția invocată apare ca fiind întemeiată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de M.T.I. împotriva încheierii din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

13 iunie 2005.