ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2498/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Băneasa prin decizia nr. 37 din 13 iulie 2001 a respins notificarea formulată de petentele N.I.A. și C.D.M. având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 14573 mp situat în București, cu motivarea imobilul menționat nu poate face obiectul restituirii prin procedura instituită de Legea nr. 10/2001, regimul juridic al acestuia fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000. La data de 23 august 2001 petentele N.I.A. și C.D.M. au chemat în judecată Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Băneasa, SC S. SA București și Agenția Domeniilor Statului Român și au solicitat anularea deciziei nr. 37 din 13 iulie 2001 emisă de prima pârâtă și restituirea în natură a terenului menționat.

În motivarea contestației petentele au arătat prin actul de vânzare cumpărare din 22 decembrie 1939 N.C.C., M.N.C.C., E.M., C.C.M.(M.) și I.A.M.(M.) au dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra lotului nr. 26, în planul II de împroprietărire din anul 1921, teren în suprafață de 13800 mp situat în comuna suburbană Băneasa. Ulterior, cumpărării, prin actul de schimb din 10 octombrie 1946 încheiat cu Ministerul Agriculturii și Domeniilor, au dobândit, prin schimb dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 14573 mp, lotul 27, cu vecinătățile precizate în act. Petentele au susținut că au calitatea de moștenitoare, descendente de gradul I ale defuncților C.N. decedat la 5 noiembrie 1978 și C.M.

decedată la 9 aprilie 1995. Au mai arătat petentele că imobilului în litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Prin cererea din 4 martie 2002 petentele au chemat în judecată pe S.M., P.G. și F.D., moștenitori ai defunctului E.M., decedat la data de 17 ianuarie 1970. Prin încheierea din 29 octombrie 2001, Tribunalul București a respins excepția de tardivitate a contestației ridicată de Agenția Domeniilor Statului Român. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 882 din 3 iunie 2002 a respins contestația cu motivarea că în cauză nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în perioada 5 martie 1945- 22 decembrie 1989 pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 precum și că terenul face parte din domeniul public al statului.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 463 din 15 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de petentele N.I.A. și C.D.M. precum și de către intimații S.M., P.G. și F.D. împotriva sentinței civile nr. 882 din 3 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reținând că just prima a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 463 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, au declarat recurs petentele N.I.A. și C.D.M., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc . civ. și au susținut, în esență, preluarea terenului în litigiu s-a făcut fără titlu, în fapt, în condițiile Decretului nr. 115 din 30 martie 1959 al Prezidiului Marii Adunări Naționale.

Prin întâmpinare, Stațiunea de cercetare și producție pomicolă Băneasa a solicitat respingerea recursului, a arătat că deține terenul în litigiu precum și că acesta face parte din domeniul public al statului. Prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor din domeniul public al statului sunt exercitate, în condițiile Legii nr. 290/2002 cu modificările ulterioare și Legii nr. 268/2001. În ședința publică din 7 martie 2002 recurentele au depus titlul de proprietate nr. 100343 din 24 martie 2005 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Municipiul București, semnat de Prefect, din care rezultă că a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha.

și 3800 mp în favoarea M.S., I.A.N., D.M.C., F.D. și a lui G.P., în condițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare. Astfel fiind, ținând seama și de solicitarea recurentelor în acest sens, Curtea va respinge recursul ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantele N.I.A. și C.D.M. împotriva deciziei civile nr. 463/A din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.