ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1349/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 249 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Brăila, au fost condamnați: - inculpatul D.P.D., la: - o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen.

- o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul D.P.D. să execute pedeapsa principală cea mai grea respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită la 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. - inculpații minori D.D., B.C.A.

și C.I., au fost condamnați, la: - câte o pedeapsă principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen. - câte o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca fiecare inculpat minor să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 5 iulie 2004 pentru inculpații B.C.A., D.D. și D.P.D. și cu începere de la data de 22 iulie 2004 pentru inculpatul C.I. și până la zi pentru toți inculpații. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații D.P.D., B.C.A., C.I. și D.D. în solidar, iar inculpații minori B.C.A., C.I. și D.D. în solidar cu părțile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R.

și D.M., la plata sumei de 19.697.610 lei cu titlul de despăgubiri materiale, a sumei de 750.000.000 lei cu titlul de daune morale și a sumei de 5.378.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă P.A.F., reprezentată de mama ei, C.P.N. În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și părților responsabile civilmente până la concurența sumei de 800.000.000 lei. Inculpatul D.P.D. a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei, iar inculpații minori B.C.A., C.I. și D.D. în solidar cu părțile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R. și D.M., la câte 5.000.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 18 aprilie 2004 partea vătămată a fost acostată de inculpatul D.D. care a condus-o la scara blocului E din cartierul Radu Negru din orașul Brăila. Pe fondul unor discuții la etajul 1 a venit și inculpatul B.C.A., partea vătămată fiind condusă la etajul 4 unde a venit și inculpatul D.P.D., care a împins-o în lift urcând împreună la etajul X, întrând într-o încăpere situată pe bloc. Partea vătămată față de propunerea inculpaților de a întreține relații sexuale le-a spus că este virgină și că are 14 ani. Inculpatul D.D. a început să o pipăie pe partea vătămată care și-a dat pantalonii jos iar inculpatul D.P.D., a început să o lovească cu pumnii și picioarele pentru a se aplica și a avea un raport sexual oral.

În acest timp inculpații au obligat-o să-l masturbeze pe inculpatul C.I. Ulterior a avut un contact sexual oral și inculpatul B.C.A. și C.I. Inculpatul D.D. a încercat să aibă un raport sexual normal cu partea vătămată dar nu a reușit. După 2 ore partea vătămată a fost condusă acasă. Sub influența jurămintelor și a amenințărilor inculpaților inițial partea vătămată nu i-a spus mamei sale ce s-a întâmplat motivând întârzierea prin faptul că s-a plimbat pe faleză cu un băiat. La data de 21 aprilie 2004 partea vătămată i-a destăinuit mamei sale ce s-a întâmplat și drept urmare au fost sesizate de poliție. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații D.P.D., D.D., B.C.A. și C.I., criticând-o pentru greșita încadrare juridică a faptelor, solicitându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (4) C. proc.

pen., și respectiv complicitate la această infracțiune și reducerea pedepselor, față de circumstanțele atenuante personale și comportamentul victimei. S-a mai criticat sentința pentru greșita soluționare a laturii civile, susținându-se că suma acordată cu titlu de daune morale este exagerat de mare. Prin decizia penală nr. 78/ A din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelurile dispunându-se: A admis apelurile declarate de inculpații D.P.D., deținut în Penitenciarul Galați, D.D., B.C.A. și C.I., toți deținuți în Penitenciarul de Minori și Tineri Tichilești împotriva sentinței penale nr. 249 din 6 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3381/2004, și în consecință: A desființat în parte sentința penală nr. 249 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Brăila și în rejudecare: A înlăturat din sentința penală dispozițiile potrivit cărora: - au fost condamnați inculpații minori D.D., B.C.A.

și C.I., la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 (patru ani); - în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ., au fost obligați inculpații D.D., B.C.A., C.I. și D.D. în solidar, iar inculpații minori B.C.A., C.I. și D.D. în solidar și cu părțile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R. și D.M., la plata sumei de 19.697.610 lei cu titlul de despăgubiri materiale, și la 750.000.000 lei cu titlul de daune morale către partea civilă P.A.F., reprezentată de mama ei, C.P.N. - au fost obligați inculpații în solidar, iar inculpații minori B.C.A., C.I. și D.D. în solidar cu părțile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R.

și D.M. să plătească părții civile P.A.F. suma de 378.000 lei reprezentând contravaloarea certificatului medico – legal și 5.000.000 lei, reprezentând onorariu avocat; - au fost obligați inculpații minori B.C.A., C.I. și D.D. în solidar cu părțile responsabile civilmente B.C., C.P., C.M., D.R. și D.M. la câte 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. - s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. durata arestării preventive cu începere de la data de 22 iulie 2004 la zi. A redus pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului D.P.D. de la 12 ani închisoare la 11 ani închisoare. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpații D.P.D., B.C.A., C.I.

și D.D. în solidar, pe inculpatul B.C.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C. pe inculpatul C.I. în solidar și cu părțile responsabile civilmente C.P. și C.M. și pe inculpatul D.D. în solidar și cu părțile responsabile civilmente D.R. și D.M. să plătească părții civile P.A.F., prin reprezentant legal C.P.N. suma de 19.697.610 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 200.000.000 lei cu titlul de daune morale. În baza art. 193 alin. (1) și (4) C. proc. pen., a obligat pe inculpații D.P.D. și B.C.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C., C.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.P. și C.M. și inculpatul D.D. în solidar cu părțile responsabile civilmente D.R.

și D.M. să plătească fiecare câte 1.344.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare părții vătămate P.A.F., prin reprezentant legal C.P.N. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul B.C.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C., pe inculpatul C.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.P. și C.M. și inculpatul D.D. în solidar cu părțile responsabile civilmente D.R. și D.M. la câte 5.000.000 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. A redus cuantumul măsurii asiguratorii dispuse în baza art. 163 C. proc. pen., asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și părților responsabile civilmente de la suma de 800.000.000 lei până la concurența sumei de 225.075.610 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților D.P.D., B.C.A. și D.D. durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 5 iulie 2004 și din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. durata arestării preventive cu începere de la data de 8 iulie 2004 și până la data de 8 noiembrie 2005 pentru toți inculpații. Această decizie a fost atacată cu recurs de către inculpații D.P.D. și D.D. și de partea civilă P.A.F. prin reprezentantul său C.P.N. Inculpatul D.P.D. a susținut ca instanța de apel nu s-a pronunțat în mod convingător asupra oportunității și concludenței cererii de administrare a unor noi probe care să garanteze dreptul la apărare și, în fond, dacă este vinovat sau nu de faptele imputate.

Printr-un alt motiv formulat s-a susținut că încadrarea juridică a faptei prin reținerea agravantei prevăzută de art. 197 alin. (3) C. proc. pen. (dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani), este greșită deoarece nu a cunoscut că victima are numai 14 ani și a crezut că este mai mare. Prin al treilea motiv de casare s-a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare, instanța de fond trebuind sa aplice pedeapsa fără să fi avut influență starea de recidivă postcondamnatorie. Se mai arată că instanța de judecată trebuie să rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., față de comportamentul frivol al părții vătămate. Criticile formulate, cu excepția unui aspect privind individualizarea pedepselor, sunt neîntemeiate.

Din analiza materialului probator a dosarului se constată că s-au administrat probe suficiente și s-a lămurit cauza sub toate aspectele. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu recunoașterea de către aceasta din grup a inculpatului D.P.D., ca fiind autorul faptelor, și, în mare parte, cele date de inculpat, din care reiese că a fost la locul faptei și a intervenit în timpul agresiunii împotriva părții vătămate, cum și că a cerut celorlalți inculpați să declare că el nu a fost la fața locului, pentru a scăpa de urmărirea penală. Încadrarea juridică a faptei este corectă, justificat reținându-se că în raport de situația de fapt, care rezultă din materialul probator al cauzei, că inculpatul D.P.D.

este autorul infracțiunilor. De asemenea, s-a reținut și făcut aplicarea art. 197 alin. (3) C. pen., întrucât s-a știut de către inculpat că victima are vârsta de 14 ani, vârstă ce putea fi apreciată în raport de modul cum se prezenta partea vătămată. Pentru a cunoaște chiar de la partea vătămată vârsta, inculpatul D.P.D. a întrebat-o ce etate are, primind răspuns că are 14 ani și jumătate, de față fiind și ceilalți inculpați. Totodată, se constată că în sarcina inculpatului D.P.D. s-a reținut corect recidiva prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în raport de pedeapsa anterioară de1,6 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei și s-a dat eficiență acestui text de lege. În ceea ce privește pedepsele aplicate pentru fiecare din infracțiunile comise, se constată că sunt corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor, săvârșite și pericolul social sporit al persoanei inculpatului D.P.D.

care este recidivist și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal. Sporul de pedeapsă aplicat acestuia nu apare ca justificat. Potrivit art. 34 lit. b) C. pen., dacă pedeapsa cea mai grea nu este îndestulătoare se poate adăuga un spor de până la 5 ani. În raport de faptul că inculpatul este tânăr, muncitor calificat, încadrat în muncă, pedeapsa cea mai grea este îndestulătoare și nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, recursul fiind întemeiat sub acest motiv. Inculpatul D.D., în recursul său, a criticat decizia cu privire la încadrarea juridică a faptei de viol pentru reținerea dispozițiilor alineatului 3 al art. 197 C. pen., susținând că nu a cunoscut vârsta reală a victimei.

Critica nu este întemeiată pentru considerentele expuse la analizarea aceleiași motiv de recurs invocat de inculpatul D.P.D., la care se adaugă împrejurarea relatată chiar de inculpat că a întâlnit-o pe partea vătămată mai înainte de săvârșirea faptelor reținute, el cunoscând vârsta reală a victimei. Printr-un alt motiv de recurs formulat de inculpatul D.D. ș-a criticat decizia cu privire la individualizarea pedepselor, solicitând reducerea acestora prin recunoașterea circumstanțelor atenuante prevăzute art. 74 C. pen. Nici această critică nu este fondată, nejustificându-se cererea de acordare de circumstanțe atenuante, avându-se în vedere că inculpatul nu este la prima faptă penală, cât și contribuția sa efectivă la săvârșirea infracțiunii de viol.

În ceea ce privește sporul de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni, la fel ca și la inculpatul D.P.D., nu este justificat, pedeapsa cea mai grea fiind suficientă pentru redozarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. De asemenea, aplicarea pedepselor cele mai mari este suficientă în cazul inculpaților C.I. și B.C.A., astfel că, potrivit dispozitivului art. 385 7 C. proc. pen., cu privire la efectul extensiv al recursului, Înalta Curte urmează să examineze cauza și cu privire la cei doi inculpați care nu au declarat recurs. Inculpatul D.D. a declarat recurs și cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, susținând că despăgubirile civile acordate pentru daune morale nu se justifică.

Motivul invocat nu se justifică . Se constată că instanța de apel a examinat acest aspect și a redus daunele morale acordate la suma de 200.000.000 lei, menținând despăgubirile pentru prejudicii materiale la suma de 19.631.610 lei. Sumele acordate reprezintă o justă reparație a prejudiciilor morale și materiale cauzate părții vătămate. Partea civilă prin reprezentantul legal a declarat recurs arătând că este nemulțumită de reducerea de către instanța de apel a daunelor morale. Așa cum s-a arătat la examinarea recursului anterior, reducerea în apel a daunelor morale este rezultatul unei analize judicioase și corecte aprecieri și este deplin justificată. De altfel, recurenta nu a dovedit prin probe concludente că i s-a cauzat un prejudiciu moral mai mare.

Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursurile declarate de inculpații D.P.D. și D.D., casându-se sentința primei instanței și decizia atacată cu privire la sporul de pedeapsă aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen. Se vor extinde efectele recursului asupra intimaților inculpați C.I. și B.C.A., sporul de un an închisoare aplicat fiind înlăturat. Celelalte dispoziții ale hotărârilor susmenționate vor fi menținute. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă prin reprezentantul legal va fi respins ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților timpul reținerii și arestării preventive la zi.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații D.P.D. și D.D. împotriva deciziei penale nr. 78 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 249 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Brăila. Extinde efectele recursului și asupra intimaților inculpați C.I. și B.C.A. Înlătură sporul de un an închisoare aplicat inculpaților urmând ca aceștia să execute pedeapsa rezultantă după cum urmează: D.P.D. 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar inculpații D.D., B.C.A. și C.I. câte 7 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților D.P.D., D.D.

și B.C.A., perioada rețineri și arestării preventive de la 5 iulie 2004 la 1 martie 2006 iar pentru inculpatul C.I. de la 8 iulie 2004 la 1 martie 2005. Onorariile de avocați pentru apărarea din oficiu a inculpaților D.D., C.I. și B.C.A. în sume de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.A.F. prin reprezentant C.P.N. împotriva deciziei penale sus-menționate. Obligă recurenta parte civilă prin reprezentant C.P.N. la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2006.