ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2521/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu acesta, să dispună anularea hotărârii nr. 13535 din 25 mai 2004 și pe cale de consecință, să i se recunoască statutul de refugiat pe motive etnice, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu toate drepturile corespunzătoare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că împreună cu familia, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, comuna Poiana, în localitatea Decea și apoi în Războieni, datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, odată cu cedarea Ardealului de Nord, Ungariei.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 835 din 17 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 13535 din 25 mai 2004, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta din urmă să-i recunoască calitatea de refugiată pe perioada 1 august 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că unicul considerent potrivit căruia localitatea de domiciliu a reclamantei se afla sub administrația Statului român, nu este de natură să o înlăture pe aceasta de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu atât mai mult, cu cât legiuitorul nu face nici o distincție între administrațiile ce s-au exercitat asupra localităților din Ardealul de Nord, cedate Ungariei.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că situația reclamantei nu se încadrează în obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea din care s-a mutat, era liberă, astfel că motivul plecării nu a fost persecuția etnică. Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și H.G.

nr. 127/2002. Acest act normativ are un profund caracter reparatoriu, legiuitorul urmărind repararea pe cale patrimonială a suferințelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se În cauză, reclamanta aparține populației majoritare și atât (localitatea Poiana) localitatea de domiciliu, cât și aceea în care s-a refugiat, respectiv, Decea, județul Alba, se aflau pe teritoriul românesc, neexistând motive de persecuție etnică și nici dovezi în acest sens. De altfel, singurul act oficial existent în cauză, dar care este în defavoarea reclamantei, este adresa nr. C/785 din 1 ianuarie 2004, a Ministerului Administrației și Internelor - Arhivele Naționale, din al cărei conținut rezultă că reclamanta și familia acesteia nu figurează în tabele cu evidența refugiaților.

În consecință, recursul Casei Județene de Pensii Cluj fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și în fond, a se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de D.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 835 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.