ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2005

HOTĂRÂRE
14.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.A. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 14174 din 13

aprilie 2004 și să i se recunoască statutul de refugiată pe motive etnice, pe

perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu toate drepturile corespunzătoare,

începând cu data de 1 ianuarie 2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze

din localitatea de domiciliu, comuna Poiana, în localitatea Decea și apoi, în

Orminiș, Mirăslău și Războieni, datorită persecuțiilor etnice la care a fost

supusă, odată cu cedarea Ardealului de Nord, Ungariei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 834 din 17 iunie

2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii

nr. 14174 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâtă. Totodată, a dispus obligarea

acesteia din urmă să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pe perioada

1 august 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că unicul considerent că localitatea de domiciliu a

reclamantei se afla sub administrația Statului român, nu este de natură să o

înlăture pe aceasta, de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, cu atât mai mult, cu cât legiuitorul nu face nici o distincție între

administrațiile ce s-au exercitat asupra localităților din Ardealul de Nord

cedate Ungariei.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Cluj, susținând, în esență, că situația reclamantei nu se încadrează în

obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea din care s-a mutat, era

liberă, astfel încât motivul plecării nu-l poate constitui persecuția etnică.

Recursul este fondat, urmând

a fi admis, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Legea nr. 189/2000 acordă

anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de

regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în

perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul,

refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie

persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei

persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000

și H.G. nr. 127/2002.

Acest act normativ are un

profund caracter reparatoriu, legiuitorul urmărind repararea pe cale

patrimonială a suferințelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate

etnic și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat.

În cauză, reclamanta

aparține populației majoritare și atât localitatea de domiciliu, comuna Poiana,

județul Cluj, cât și localitatea în care s-a refugiat, Decea, județul Alba, se

aflau pe teritoriul românesc, neexistând, prin urmare, dovezi de persecuție

etnică.

Singurul act oficial

existent în cauză și care este contrar susținerilor reclamantei, este adresa

nr. C/782 din 7 ianuarie 2004, a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Alba,

potrivit căreia „reclamanta și familia acesteia nu figurează în tabelele cu

refugiați pe care le deține”.

În consecință, recursul

fiind fondat în sensul celor de mai sus, urmează a fi admis, a se casa sentința

atacată și în fond, a se respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 834 din 17 iunie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-14
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2521/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu acesta, să dispună anularea hotărârii nr
ÎCCJ 2005-04-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2528/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii
ÎCCJ 2005-01-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată sub nr. 529 din 8 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta N.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Ju
ÎCCJ 2006-02-09
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2006
nța atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului. În motivarea hotărârii, Înalta Curte reține că, în cauză, potrivit listelor eliberate de Arhivele Statului - Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana, județul Cluj se afla sub adm
ÎCCJ 2005-04-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta N.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13476 din 11 martie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de
Sursă