ÎCCJ, Decizia nr. 266/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Ploiești, sub nr. 10807 din 2 octombrie 2003, reclamanta SC P.C.

SRL Ploiești a solicitat obligarea pârâtei A.J.O.F.M. Prahova, să-i plătească

suma de 98.882.339 lei, din care 92.858.916 lei reprezentând contravaloare

prestații efectuate de către reclamantă, în baza contractului de furnizare

servicii nr. 8013/2000, iar 6.023.423 lei, reprezentând garanție de bună

execuție.

Judecătoria Ploiești, prin

sentința civilă nr. 2738 din 29 martie 2004, a admis în parte acțiunea,

obligând pe pârâtă, să plătească reclamantei, suma de 69.920.264 lei

reprezentând contravaloare prestații de consultanță și inițiere, precum și suma

de 6.023.423 lei reprezentând garanție de bună execuție.

Totodată, pârâta a fost

obligată să plătească reclamantei, suma de 12.321.180 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței, pârâta

A.J.O.F.M. Prahova a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 636

din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis apelul și a schimbat în parte, sentința, în

sensul că a obligat pe pârâtă, să plătească reclamantei, suma de 49.436.484

lei, reprezentând contravaloare prestații consultanță, în loc de 69.920.264

lei.

A.J.O.F.M. Prahova a

declarat recurs împotriva acestei decizii, cauza fiind înaintată, pentru

soluționare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin încheierea din 11 mai 2005, constatând că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 242 pct. 2 C. proc. civ.,

deoarece, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, părțile nu s-au

prezentat și nici nu au solicitat în scris judecarea în lipsă, a dispus

suspendarea judecării recursului.

A.J.O.F.M. Prahova a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând casarea acesteia și

să se dispună reluarea cursului judecății recursului ce se află pe rolul

secției comerciale a instanței supreme.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, prin art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., în conținutul ce i s-a dat prin Legea nr. 219/2005, se

prevede că „asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța

prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția

celor pronunțate în recurs”.

Din această prevedere explicită

rezultă, fără echivoc, posibilitatea atacării cu recurs separat, numai a

încheierilor de suspendare a judecării procesului, pronunțate în primă instanță

și în apel, iar nu și a celor pronunțate în recurs.

O atare interpretare se

impune și pentru cazurile de suspendare a judecării recursului pronunțate

anterior modificării aduse art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., prin

Legea nr. 219/2005.

Sub acest aspect, este de

observat că, deși în reglementarea anterioară acestei modificări era prevăzută

calea de atac a recursului împotriva oricărei încheieri de suspendare a

judecării procesului, din interpretarea sistematică a textelor de lege, în

coroborare cu principiile de drept aplicabile în procesul civil, rezultă că

recursul reglementat prin art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., nu

privea și întreruperea cursului judecății în fața unei secții a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Astfel, derogând de la

prevederile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., prin art. 21 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004 (anterioară modificărilor și completărilor aduse

prin Legea nr. 247/2005), se prevedea că „Secțiile Înaltei Curți de Casație și

Justiție soluționează și recursurile declarate împotriva hotărârilor

nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate

pe nici o altă cale, iar cursul judecății s-a întrerupt în fața curților de

apel”.

Rezultă, deci, că recursul

împotriva încheierilor de suspendare, astfel cum era reglementat prin art. 244

1

C. proc. civ., anterior modificării ce i s-a adus prin Legea nr. 219/2005, nu

putea fi exercitat decât împotriva încheierilor pronunțate de judecătorii,

tribunale și curți de apel, iar nu și împotriva încheierilor de suspendare a

judecării proceselor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, unde

hotărârile finale nu mai sunt susceptibile de a fi atacate pe nici o cale.

A considera altfel, ar

însemna să fie încălcat principiul inadmisibilității recursului împotriva

hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs și să se creeze posibilitatea,

nereglementată prin lege, de a se recurge la o nouă judecată în recurs, de

către o altă instanță, fără ca acesteia să-i revină competența firească de a se

pronunța în cauza respectivă.

Totodată, cât timp prin art.

244

1

alin. (1) C. proc. civ., sunt exceptate de la calea de atac a

recursului, încheierile de suspendare a judecării procesului, pronunțate de

înseși instanțele de recurs, o asemenea încheiere nu ar putea fi supusă

recursului, și pentru că, în acest fel, s-ar admite existența căii de atac a

recursului, în alte situații, decât cele prevăzute de lege, ceea ce ar

constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac și ar

contraveni ordinii de drept.

De altfel, prin

posibilitatea dată oricărei părți, în cadrul reglementării prevăzute în art.

245 C. proc. civ., de a formula cerere de redeschidere a procesului, care are

ca efect reînceperea judecății, exercitarea căii de atac a recursului împotriva

unei încheieri de suspendare a judecății recursului ar fi și lipsită de

finalitate practică.

Așa fiind, din moment de

legiuitorul nu a prevăzut calea de atac împotriva încheierilor de suspendare a

judecării procesului, pronunțate de secțiile Înaltei Curți de Casație și

Justiție, urmează ca recursul declarat de A.J.O.F.M. Prahova, împotriva

încheierii din 11 mai 2005 a secției comerciale a instanței supreme, să fie

respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de A.J.O.F.M. Prahova împotriva încheierii din 11 mai 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 11160/2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2005.