ÎCCJ, Decizia nr. 266/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploiești, sub nr. 10807 din 2 octombrie 2003, reclamanta SC P.C. SRL Ploiești a solicitat obligarea pârâtei A.J.O.F.M. Prahova, să-i plătească suma de 98.882.339 lei, din care 92.858.916 lei reprezentând contravaloare prestații efectuate de către reclamantă, în baza contractului de furnizare servicii nr. 8013/2000, iar 6.023.423 lei, reprezentând garanție de bună execuție. Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 2738 din 29 martie 2004, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâtă, să plătească reclamantei, suma de 69.920.264 lei reprezentând contravaloare prestații de consultanță și inițiere, precum și suma de 6.023.423 lei reprezentând garanție de bună execuție.

Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei, suma de 12.321.180 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței, pârâta A.J.O.F.M. Prahova a declarat apel. Prin decizia civilă nr. 636 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul și a schimbat în parte, sentința, în sensul că a obligat pe pârâtă, să plătească reclamantei, suma de 49.436.484 lei, reprezentând contravaloare prestații consultanță, în loc de 69.920.264 lei. A.J.O.F.M. Prahova a declarat recurs împotriva acestei decizii, cauza fiind înaintată, pentru soluționare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin încheierea din 11 mai 2005, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., deoarece, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat în scris judecarea în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului. A.J.O.F.M. Prahova a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând casarea acesteia și să se dispună reluarea cursului judecății recursului ce se află pe rolul secției comerciale a instanței supreme. Recursul nu este admisibil. În adevăr, prin art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., în conținutul ce i s-a dat prin Legea nr. 219/2005, se prevede că „asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs”.

Din această prevedere explicită rezultă, fără echivoc, posibilitatea atacării cu recurs separat, numai a încheierilor de suspendare a judecării procesului, pronunțate în primă instanță și în apel, iar nu și a celor pronunțate în recurs. O atare interpretare se impune și pentru cazurile de suspendare a judecării recursului pronunțate anterior modificării aduse art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., prin Legea nr. 219/2005. Sub acest aspect, este de observat că, deși în reglementarea anterioară acestei modificări era prevăzută calea de atac a recursului împotriva oricărei încheieri de suspendare a judecării procesului, din interpretarea sistematică a textelor de lege, în coroborare cu principiile de drept aplicabile în procesul civil, rezultă că recursul reglementat prin art. 244 1 alin. (1) C. proc.

civ., nu privea și întreruperea cursului judecății în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, derogând de la prevederile art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (anterioară modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005), se prevedea că „Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționează și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecății s-a întrerupt în fața curților de apel”. Rezultă, deci, că recursul împotriva încheierilor de suspendare, astfel cum era reglementat prin art. 244 1 C. proc.

civ., anterior modificării ce i s-a adus prin Legea nr. 219/2005, nu putea fi exercitat decât împotriva încheierilor pronunțate de judecătorii, tribunale și curți de apel, iar nu și împotriva încheierilor de suspendare a judecării proceselor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, unde hotărârile finale nu mai sunt susceptibile de a fi atacate pe nici o cale. A considera altfel, ar însemna să fie încălcat principiul inadmisibilității recursului împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs și să se creeze posibilitatea, nereglementată prin lege, de a se recurge la o nouă judecată în recurs, de către o altă instanță, fără ca acesteia să-i revină competența firească de a se pronunța în cauza respectivă.

Totodată, cât timp prin art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., sunt exceptate de la calea de atac a recursului, încheierile de suspendare a judecării procesului, pronunțate de înseși instanțele de recurs, o asemenea încheiere nu ar putea fi supusă recursului, și pentru că, în acest fel, s-ar admite existența căii de atac a recursului, în alte situații, decât cele prevăzute de lege, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac și ar contraveni ordinii de drept. De altfel, prin posibilitatea dată oricărei părți, în cadrul reglementării prevăzute în art. 245 C. proc. civ., de a formula cerere de redeschidere a procesului, care are ca efect reînceperea judecății, exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei încheieri de suspendare a judecății recursului ar fi și lipsită de finalitate practică.

Așa fiind, din moment de legiuitorul nu a prevăzut calea de atac împotriva încheierilor de suspendare a judecării procesului, pronunțate de secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează ca recursul declarat de A.J.O.F.M. Prahova, împotriva încheierii din 11 mai 2005 a secției comerciale a instanței supreme, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A.J.O.F.M. Prahova împotriva încheierii din 11 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 11160/2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2005.