ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5377/2005

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2974 din 11 mai

2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de Consiliul

Concurenței împotriva sentinței civile nr. 157/F din 27 octombrie 2003, a Curții de Apel Galați, a modificat hotărârea atacată și pe fond, a respins acțiunea formulată

de reclamantul C.G.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de recurs, contestatorul C.G. a formulat, în temeiul art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare, solicitând ca, în contradictoriu cu intimatul Consiliul

Concurenței, să fie anulată hotărârea atacată și să fie rejudecat recursul, în

sensul respingerii recursului, ca nefondat, cu obligarea intimatului la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației întemeiată

pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susținut că hotărârea

instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, care a constat în

confundarea unor elemente importante și date materiale, cu privire la existența

unei stări de incompatibilitate între funcția publică deținută și calitatea de

comerciant.

Contestatorul a arătat că la

judecarea recursului nu s-a observat că documentația necesară înregistrării

actului de cesiune a părților sociale și de revocare a sa din funcția de

administrator al SC E.S. SRL a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului Vrancea, la data de 23 iulie 2001, anterior datei de 1 august

2001, la care a fost angajat, prin concurs, la Oficiul Concurenței, în funcția publică de inspector de concurență. Contestatorul a învederat

că pentru neactualizarea datelor și pentru nepublicarea în Monitorul Oficial, a

modificărilor intervenite în urma încheierii actului de cesiune autentificat la

data de 23 iulie 2001, culpa aparține Oficiului Registrului Comerțului Vrancea

și instanța de recurs a săvârșit o greșeală de fapt, considerând că a existat o

incompatibilitate între funcția publică deținută și calitatea de comerciant.

Intimatul Consiliul Concurenței a

depus întâmpinare și a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestației în

anulare, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ. pentru contestația în anulare specială, întrucât eventualele greșeli de apreciere a

probelor care au fost invocate de contestator, nu reprezintă o eroare

materială.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge, ca nefondată, prezenta contestație în anulare,

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 318 teza

I C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație

în anulare, numai când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale

Aprecierea probelor administrate și

interpretarea dată de instanța de recurs, în raport cu normele de drept

substanțial incidente în cauză, nu constituie, însă, o greșeală materială care

să justifice retractarea unei hotărâri irevocabile în baza reglementării

enunțate anterior.

Calea extraordinară de atac

exercitată de contestator a fost prevăzută de lege, pentru cazul erorilor

materiale privind actele de procedură și nu vizează probleme de fond, cum sunt

cele referitoare la probele administrate sau la situația de fapt avută în

vedere la judecarea recursului.

Situația de fapt expusă în motivarea

contestației a fost examinată cu ocazia judecării recursului și soluția

pronunțată nu a fost determinată de confundarea unor elemente importante sau a

unor date materiale. În realitate, contestatorul a susținut că este greșită aprecierea

probelor și interpretarea dată legii, de instanța de recurs, ceea ce nu poate

constitui obiectul contestației în anulare specială prevăzută de art. 318 teza

I C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va respinge, ca nefondată, prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul

C.G.

împotriva

deciziei civile 2974 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.