ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1298/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 11 martie 2011

pronunțată în dosarul nr. 27285/3/2010,

Curtea

de Apel București, secția

I

penală, a menținut, în temeiul

dispozițiilor art. 300

1

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

starea de arest preventiv a inculpatului M.I.Y.O.

, reținându-se, în esență, că sunt

îndeplinite cumulativ cele două condiții stabilite de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc fiind

închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în

libertate

a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea

și

natura faptelor și modalitatea de săvârșire a acestora.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul M.I.Y.O.

solicitând

cercetarea sa în stare de libertate arătând că temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive nu impun în

continuare privarea de libertate.

Analizând

încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din

oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.I.Y.O. a fost

trimis în judecată pentru infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc în formă

continuată,

întrucât, în perioada 01 februarie 2010-15 aprilie 2010, în repetate rânduri,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dat cu titlu gratuit sau a

intermediat vânzarea unor

cantități diferite de pastile ecstazy.

Inculpatul a

fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2010 a

Tribunalului

București, secția a

II-

a penală, constatându-se incidența în cauză a

dispozițiilor

art. 143 raportat la art. 68

1

C. proc. pen. și ale art. 148 lit. f) C.

proc. pen.

Înalta Curte constată că aceste

temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Astfel,

probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum

și pronunțarea

unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, nu

au fost de natură

a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței probelor cu caracter

temeinic care

justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru

care este cercetat.

La aprecierea

pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în

libertate a inculpatului M.I.Y.O., Înalta

Curte are în vedere natura și

gravitatea

faptelor comise, circumstanțele personale ale acestuia, dar și rezonanța

socială

a infracțiunilor de acest gen.

Astfel, se constată că inculpatul M.I.Y.O.

este cercetat pentru

săvârșirea unei

infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din

limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar

și din natura și modalitatea concretă

de comitere a acestora (în mai

multe rânduri a dat sau intermediat vânzarea de d

roguri de mare risc), precum și din urmarea produsă (lezarea valorilor

sociale care

ocrotesc sănătatea

cetățenilor) și recrudescența faptelor de acest gen.

In plus, chiar dacă a trecut aproape

un an de la arestarea preventivă a inculpatului M.I.Y.O., se justifică în

continuare menținerea acestuia în

arest,

fără ca astfel să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care

beneficiază pe durata procesului penal până la pronunțarea unei hotărâri

definitive și prevenția

provizorie să se transforme într-o executare

anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanțele cauzei nu s-a

depășit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenției preventive.

Ca atare, Înalta

Curte reține că în cauză nu au intervenit elemente noi de la

pronunțarea hotărâri de condamnare

care să impună luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictivă de

libertate, așa cum corect a reținut instanța de apel care a menținut sarea de

arest a inculpatului M.I.Y.O.

Față de cele reținute, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge ca nefondat recursul formulat de

inculpatul M.I.Y.O.

In raport de

soluția ce se va pronunța, instanța îl va obliga pe inculpat la plata

cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul M.I.Y.O.

împotriva încheierii

din 11 martie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală,

pronunțată în dosarul nr. 27285/3/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă arabă

se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 31 martie 2011.