ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2354/2006

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1476 din 18 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4382/2005, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnatul inculpatul S.D.O., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 1778 din 25 noiembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 915 din 17 aprilie 2004 a Curții de Apel București și anume 355 zile, pe care a contopit cu pedeapsa aplicată, în speță urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 18 iunie 2005 la zi. S-a dispus restituirea către C.R.E.

a telefonului mobil marca Nokia 6601/IMEI. Prin aceeași sentință, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul G.A. la 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 a mai condamnat pe același inculpat la un an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 64 C. pen. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe același inculpat, la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen., după executarea pedepsei. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 18 iunie 2005 la zi. S-a dispus restituirea către inculpat a telefonului Sagem 3026 preluat cu dovada AT 0021480 din 8 iulie 2005. S-a constatat consumată în timpul expertizării cantitatea de 0,09 grame heroină. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea arderii a cantității de 40 comprimate methadonă și 27 comprimate Carbamazepină.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 7.000 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație: La data de 9 iunie 2005 a fost înregistrat la D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial București denunțul numitului P.M.R., în care se arăta că este consumator de droguri și își procură marfa de la P. printr-un intermediar O. La data de 18 iunie 2005, s-au înscris seriile bancnotelor puse la dispoziție de denunțător pentru prinderea în flagrant, a fost apelat numitul O. și s-a stabilit locul de întâlnire în zona Dristor. La locul de întâlnire au mers organele de anchetă, denunțătorul și martorul. După întâlnire, cel ce a venit a telefonat numitului O. (S.D.O.) a intrat în scara blocului din Aleea Școlarilor nr. 4, iar după 10 minute a ieșit și s-a dus cu denunțătorul spre restaurant.

La semnul denunțătorului, organele de poliție au intervenit și l-au imobilizat pe inculpatul S.D.O., iar denunțătorul a predat cele 3 doze. O altă grupă a poliției a supravegheat blocul unde a intrat numitul O. și au fost imobilizați alți 2 tineri, dintre care unul avea semnalmentele numitului P. Asupra acestuia a fost găsită o sumă de bani, în care se găseau și bancnotele înseriate. S-a identificat această persoană ca fiind inculpatul G.A. S-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului G.A., unde s-au găsit: 37 pastile Carbamezapină, 4 tablete Nitrazepam, un dop din plastic cu urme maronii, o seringă hipodermică, un rest de fiolă cu urme de ardere, 5 folii de culoare maronie și 15 tablete SN.

S-au ridicat aceste bunuri, precum și un telefon marca Sagem. Inculpatul S.D.O. a recunoscut că a fost solicitat de B. (denunțătorul) să-i procure 3 doze de heroină, pe care le-a cumpărat de la numitul G.A. cu suma de 750.000 lei. Inculpatul G.A. a recunoscut că a vândut inculpatului S.D.O. 3 doze de heroină, precum și faptul că este consumator, iar martorul M.C. a recunoscut că în casa inculpatului G.A. și-a injectat o fiolă, consumând împreună cu acesta droguri. A mai arătat că a fost de față când a venit inculpatul S.O., căruia i-a vândut 3 doze. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații S.D.O. și G.A., pentru greșita aplicare a pedepselor ce le-au fost aplicate, apreciindu-le ca fiind prea aspre, în raport de circumstanțele reale și personale, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 lit. a) și c) C. pen.

și reducerea corespunzătoare a pedepselor. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații S.D.O. și G.A. care au criticat hotărârea ca fiind netemeinică sub aspectul întinderii pedepselor pe care le consideră exasperat de aspre. Au solicitat aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepselor. Prin decizia penală nr. 9/ A din 11 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, apelurile au fost respinse ca nefondate. Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererile trimise din penitenciar, inculpații au atacat-o cu recurs. Au criticat hotărârile pentru greșita individualizare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 și pentru stabilirea unor cheltuieli judiciare exagerate.

Au susținut în esență că, au avut o conduită personală sinceră, contribuind la aflarea adevărului și depistarea și a altor persoane care se ocupă de traficul de droguri și nu au mai săvârșit fapte antisociale, situație în care instanțele trebuiau să rețină în favoarea lor și circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și să stabilească pedepse mult sub minimul special. Recursurile sunt întemeiate pentru cele ce urmează. Inculpatul G.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din aceeași lege.

Alături de pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prima instanță a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani, iar alături de pedeapsa închisorii aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani. Contopind pedepsele a stabilit că alături de pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, inculpatul G.A. va executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Față de dispozițiile art. 35 alin. (3) C. pen., prima instanță a greșit, stabilind o altă pedeapsă complementară, în cuantum mai mare decât cele două pedepse reglementare de 3 ani și respectiv 2 ani aplicate prin hotărârea supusă recursului. Cum însă instanța de apel nu a observat că pedeapsa rezultantă stabilită în condițiile art. 35 alin. (3) C. pen., este nelegală, urmează ca ambele hotărâri să fie casate și să se dispună ca inculpatul G.A. să execute numai pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani și nu 5 ani, cum greșit s-a stabilit. Este întemeiat și motivul de recurs privind greșita obligare la cheltuieli judiciare de câte 7000 RON.

În actul de sesizare a instanței, procurorul a stabilit cheltuieli judiciare de câte 5.000.000 lei (500 RON) în sarcina fiecărui inculpat. Judecata, în primă instanță, s-a desfășurat pe parcursul a 7 termene între 14 iulie 2005 și 18 noiembrie 2005, și în cauză nu s-au efectuat expertize sau alte constatări care să necesite cheltuieli în cuantumul stabilit de prima instanță. Așa fiind, se constată că obligarea inculpaților la câte 7000 RON, adică câte 70.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată este greșită. Urmează ca sentința să fie casată și fiecare inculpat obligat să plătească câte 800 RON (8.000.000 lei vechi) cu titlu de cheltuieli judiciare statului în faza de urmărire penală și judecata în primă instanță și apel.

Motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepselor nu este fondat. Prima instanță a motivat corespunzător că în cauză nu se impune recunoașterea de circumstanțe atenuante în favoarea celor doi inculpați deoarece inculpatul S.D.O. este recidivist, iar inculpatul G.A. a săvârșit trei infracțiuni cu un pericol social ridicat. Pe de altă parte, așa cum s-a motivat, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt cuprinse între 10 și 20 ani și prin aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 instanța a stabi8lit pedepse în apropierea minimului de 5 ani ca urmare reducerii cu jumătate a limitelo9r de pedeapsă. Recursurile urmează a fi admise pentru cele ce preced, urmând ca decizia și sentința să fie casate și în rejudecare inculpații să fie obligați la câte 800 RON cheltuieli judiciare statului, iar în ce-l privește pe inculpatul G.A.

i se va aplica, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații S.D.O. și G.A. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1476 din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la greșita obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de câte 7000 RON fiecare, dispoziție pe care o înlătură și la greșita aplicare a pedepsei complementare pentru inculpatul G.A. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat pentru fazele de urmărire penală, judecata în primă instanță și apel. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului G.A., alături de pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2005 la 11 aprilie 2006 pentru fiecare dintre aceștia. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 11 aprilie 2006.