ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4808/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 195

din 18 mai 2005 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul G.S.S. din infracțiunea

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174

și art. 175 lit. b) și d) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) C.

pen., a fost condamnat inculpatul G.S.S. la 16 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 15

septembrie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de numitul J.I.G., fiul numitei J.L. și obligat inculpatul la

plata către acesta a sumei de 10.000.000 lei daune materiale.

A fost obligat inculpatul la

7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța aceasta

sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la 13 septembrie 2004, în jurul

1,00, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei J.L., a pătruns în curte

prin escaladarea gardului și întrucât câinele victimei îl cunoștea, deoarece

mai fusese la aceasta în curte anterior pentru a ajuta la muncile agricole,

inculpatul a mers pe veranda casei și a strigat-o pe victimă căreia i-a cerut,

după ce i-a deschis ușa, să-i împrumutate suma de 500.000 lei, însă, deoarece

aceasta l-a refuzat, inculpatul a împins-o puternic cu brațele în piept,

proiectând-o pe spate în holul locuinței.

Întrucât victima a început

să țipe și să ceară ajutor, inculpatul a luat din locuința acesteia o pernă pe care

i-a aplicat-o pe față, punându-i în același timp picioarele pe stern și a

strâns-o cu mâinile de gât sugrumând-o, raportul medico-legal întocmit în cauză

confirmând că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței

respiratorii acute prin comprimarea și opturarea căilor respiratorii

superioare, prin astuparea nărilor și a gurii și sugrumare la nivelul regiunii

cervicale anterioare, leziunile constatate la autopsie având caracter vital.

Tribunalul a respins cererea

apărătorului părții civile de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea

de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. b) și d) C. pen.,

întrucât pe de o parte materialul probator nu a demonstrat că omorul a fost comis

din interes material [(175 lit. b)], inculpatul deplasându-se la domiciliul

victimei cu scopul de a-i cere împrumut o anumită sumă de bani, iar nu cu

intenția de a ucide în vederea deposedării de banii pe care aceasta i-ar fi

avut în casă, iar pe de altă parte nu a rezultat nici că inculpatul ar fi comis

fapta profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra [(175 lit. d)],

întrucât faptul că victima era în vârstă nu conduce automat la ideea că aceasta

s-ar fi aflat într-o asemenea stare de neputință, câtă vreme aceasta avea

numeroase animale și se deplasa singură la câmp cu căruță.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, criticând-o exclusiv sub aspectul individualizării

pedepsei considerată a fi prea severă în raport cu circumstanțele sale

personale.

Prin decizia penală nr. 551/

A din 7 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2116/2005, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul G.S.S. împotriva sentinței penale nr. 195

din 18 mai 2005 a Tribunalului Giurgiu.

S-a dedus prevenția de la 15

septembrie 2004 la zi.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

A fost obligat apelantul la

120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu avocat oficiu

s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că din materialul probator în cauză în ambele faze

ale procesului penal a rezultat săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, faptă constând în aceea că,

în noaptea de 12 septembrie 2004, în jurul orelor 1,00, inculpatul s-a deplasat

la locuința victimei J.L. în vârstă de 72 ani și după ce aceasta a refuzat să

îi remită suma de 500.000 lei, inculpatul a agresat-o fizic, lovind-o și

strângând-o cu mâinile de gât, sugrumând-o, împrejurări în care a survenit

decesul victimei.

Sub aspectul

individualizării pedepsei, curtea de apel a apreciat că prima instanță a avut

în vedere prin coroborare toate criteriile de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite

dedus nu doar din urmarea specifică infracțiunii (decesul unei persoane), ci și

din împrejurările în care aceasta a fost comisă (în timpul nopții, asupra unei

persoane în vârstă de 72 ani despre care inculpatul știa că locuiește singură).

De asemenea, s-au avut în vedere ca și circumstanțe favorabile inculpatului,

lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal,

cât și vârsta acestuia.

În funcție de toate aceste

circumstanțe reale și personale pedeapsa aplicată inculpatului satisface

cerințele impuse de art. 52 C. pen., privind scopul general al pedepsei,

neexistând motive care să justifice coborârea ei sub limita stabilită de prima

instanță.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs nemotivat inculpatul G.S.S.

Apărătorul inculpatului, în

concluziile orale, în dezbateri, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, urmând a se da o mai

mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului.

Examinând recursul declarat

de inculpatul G.S.S. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios

instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe referitoare la

stabilirea vinovăției inculpatului G.S.S. în săvârșirea infracțiunii pentru

care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului G.S.S.

care, în noaptea de 12 septembrie 2004, în jurul orelor 1,00, s-a deplasat la

locuința victimei J.L. în vârstă de 72 ani și după ce aceasta a refuzat să îi

remită suma de 500.000 lei, inculpatul a agresat-o fizic, lovind-o și

strângând-o cu mâinile de gât, sugrumând-o, împrejurări în care a survenit

decesul victimei, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 art. - 175

lit. b) și d) C. pen.

De asemenea, sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate a fost făcută o corectă adecvare cauzală a

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de

pericol social concret ridicat al faptei comise prin care s-a adus atingere

unei valori sociale fundamentale, respectiv viața persoanei, agravat de

circumstanțele reale ale comiterii faptei, pe timpul nopții, asupra unei

persoane în vârstă, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a

avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunii, nu are

antecedente penale.

Prin cuantumul pedepsei

aplicate, orientat către minim, cu executare în regim de detenție, s-a apreciat

că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și

de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de

infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.

Astfel, Înalta Curte

apreciază că nu poate fi avută în vedere critica recurentului inculpat cu

privire la reducerea cuantumului pedepsei aplicate, deoarece în cauză a fost

făcută o evaluare plurală a tuturor criteriilor specifice individualizării

judiciare, astfel că nu este incident cazul de casare stipulat de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele

menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate

aspectele, neconstatându-se existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut

invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.S.S. împotriva deciziei penale nr. 551/ A din

7 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 septembrie 2004 la

31 august 2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.S.S. împotriva deciziei penale nr. 551/ A din

7 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 15 septembrie 2004 la 31 august

2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.