ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4213/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18

din 12 ianuarie 2004, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul S.C.C., la o

pedeapsă de trei ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art.

71 C. pen. S-a dedus durata arestării preventive (arestat în altă cauză) și a

fost obligat la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de daune morale către

partea vătămată F.C. A mai fost obligat la plata contravalorii cheltuielilor de

spitalizare în sumă totală de 15.089.200 lei, precum și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

în baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât și în fața

instanței, că în ziua de 14 octombrie 2001, partea vătămată se deplasa împreună

cu soția sa F.E., cu căruța prin comuna Pârcovaci. Datorită faptului că huluba

de la căruță s-a rupt, partea vătămată a căzut în șanț de pe marginea drumului,

incident ce a provocat ilaritatea unui grup de tineri printre care se afla și

inculpatul.

Deranjat la reacția

tinerilor partea vătămată a reacționat încercând să-l lovească cu biciul unul

dintre ei. În incident a intervenit inculpatul care a lovit-o pe partea

vătămată cu un lemn în cap provocându-i o plagă contuză cu hematom extradural

parietal stâng și hematom subdural temporal. Leziunile au necesitat intervenția

chirurgicală și i-au pus viața victimei în primejdie.

Apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 14/ F din 3

mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 533/2004.

Instanța de prim control

judiciar a reținut în considerentele deciziei ca primă instanță a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, în sensul că situația de fapt reținută este în

concordanță cu probele dosarului, încadrarea juridică este corectă iar pedeapsa

aplicată a fost just individualizată în raport de toate criticile prevăzute de art.

72 C. pen., în condițiile art. 99 și următoarele și art. 74 – art. 76 C. pen.

S-a mai reținut că a fost bine rezolvată și latura civilă a cauzei, în sensul

că tribunalul nu a acordat despăgubirile reținute solicitate de partea vătămată

în lipsa oricăror dovezi în susținerea pretențiilor sale în schimb a acordat

acestuia suma de 5.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferințele ce

i-au fost pricinuite prin fapta inculpatului.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs inculpatul susținând nelegalitatea și netemeinicia,

în sensul că instanța a respins în mod greșit apelul deoarece fapta a primit o

încadrare juridică greșită cerând schimbarea acestuia din art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 184 C. pen.

A mai susținut că în mod

greșit nu s-a reținut în favoarea sa starea de provocare prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen. În fine, că pedeapsa a fost greșit individualizată prin

despăgubirile constând în 5.000.000 lei daune morale sunt prea mici.

Criticile sunt neîntemeiate

și recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Primele instanțe au

pronunțat în cauză soluții legale și temeinicia reținând, în baza probelor

administrate (declarațiile martorilor G.G. și P.C.) coroborate cu recunoașterea

parțială a inculpatului și constatările medico legale, că în ziua de 14

octombrie 2001, fără a fi fost provocat personal în vreun fel, inculpatul i-a

aplicat părții vătămate o lovitură de intensitate mare, în zona capului

provocându-i leziuni ce i-au pus acesteia viața în primejdie, calificând fapta inculpatului

ca tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 176 lit. i) C. pen. Nu se confirmă nici una din

susținerile inculpatului privind o provocare din partea victimei, care este

adevărat (rezultă din probe) ca reacție la comportamentul grupului de tineri

printre care și inculpatul a încercat să-l lovească cu biciul pe martorul G.G.,

nicidecum pe inculpat. Dar acest fapt nu justifică intervenția violentă a

inculpatului.

În ce privește

individualizarea pedepsei se constată că prin aplicarea dispozițiilor speciale

privind tratamentul aplicat minorilor ca și prin reținerea circumstanțelor

atenuante aceasta a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege (care

este de 7 ani și jumătate) prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe

atenuante legate mai ales de starea de minoritate și lipsa unor condamnări

anterioare.

Se justifică însă măsura

propusă cu privire la executarea pedepsei în regim de detenție cu atât mai mult

cu cât inculpatul este arestat în altă cauză prin urmare a mai săvârșit fapte

penale al cărui pericol social a impus luarea într-o altă cauză a măsurii

privării sale de libertate.

Sunt pe deplin justificate

cele 5.000.000 lei cu titlu de daune morale la plata cărora inculpatul a fost

obligat față de suferința la care aceasta a fost supusă prin internarea în

spital și suportarea unei intervenții chirurgicale craniene.

Față de considerentele ce

preced se va respinge, ca nefondat, recursul, se va constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză și va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 14/ MF din

3 martie 2005 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iulie 2005.