ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2403/2011

Asupra recursurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 397 din 2 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, - în Dosarul nr. 3410/40/2010, a fost condamnat inculpatul S.M., cetățean român, ocupația - cioban, căsătorit, studii 5 clase, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A fost obligat inculpatul să plătească următoarele sume:

- părții civile O.I., suma de 9.098,07 RON cu titlul de daune materiale, suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 1.144 RON cu titlu de cheltuieli judiciare;

- S.C.U. "Prof.Dr.N.O." Iași, suma de 5.949,33 RON cu titlul de cheltuieli de spitalizare;

- S.C.R. Iași, suma de 1.174,274 RON cu titlul de cheltuieli de spitalizare, sumă la care se va adăuga dobânda de referință a B.N.R. până la achitarea integrală;

- S.A. Botoșani, suma de 1.366 RON reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul părții vătămate la unitățile medicale.

S-a dispus confiscarea corpului delict evidențiat la poziția 32/2010 în Registrul pentru evidența corpurilor delicte al Tribunalului Botoșani.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 813/P/2009 din data de 23 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani a fost trimis în judecată inculpatul S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în ziua de 13 iunie 2008, în jurul orelor 11,30, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul l-a lovit pe O.I. în vârstă de 62 de ani cu sapa la nivelul capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis și fractură parietală cominutivă dublată de hematom intracerebral, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate și care au necesitat pentru vindecare 115 - 120 zile de îngrijiri medicale. Urmare leziunilor suferite, partea vătămată a fost diagnosticată cu hemipareză pe partea dreaptă, cu consecința încadrării în gradul III de invaliditate.

Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor L.C.I., I.M. și A.C., concluziile raportului de constatare medico-legală din 15 august 2008 și ale raportului de expertiză medico-legală din 2 noiembrie 2009, ambele întocmite de S.M.L. Botoșani, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul S.M., în noaptea de 12/13 iunie 2008 a dormit la stâna administrată de numitul A.C., situată pe raza comunei Călărași, jud. Botoșani, stână la care era angajat ca cioban de circa 11 ani. Atât în seara zilei de 12 iunie 2008, cât și a doua zi dimineață, inculpatul a consumat băuturi alcoolice ajungând în stare de ebrietate. În jurul orelor 10,00, inculpatul s-a întors la stână, fiind în stare de ebrietate așa cum rezultă din declarațiile colegilor săi.

În timp ce se deplasa spre stână, trecând pe lângă terenul proprietatea părții vătămate O.I. pe care acesta efectua lucrări agricole, inculpatul i-a adresat părții vătămate expresii jignitoare legate de modul în care a dobândit terenul. Între părți au avut loc o serie de replici și injurii, inculpatul manifestându-și intenția de a-l lovi pe partea vătămată. În cele din urmă inculpatul a fost oprit de martorul I.M. care a reușit să-l calmeze.

După circa o oră, inculpatul a început să adreseze din nou injurii părții vătămate, context în care aceasta a replicat numindu-l pe inculpat "calic". Auzind această expresie, inculpatul s-a enervat și a luat sapa cu care lucra la stână și ajungând la partea vătămată, fără alte discuții și fără a o atenționa a lovit-o brusc, o singură dată, cu porțiunea despicătoare a sapei în zona stângă a capului.

Urmare loviturii, partea vătămată s-a prăbușit pierzându-și cunoștința, iar la fața locului au ajuns martorii L.C.I., I.M. și A.C., administratorul stânei, care a și transportat pe partea vătămată cu mașina proprietate personală la Dispensarul medical R. De aici, partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la S.J.M. din Botoșani și apoi transferată în regim de urgență la S.C.U. Iași.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, rezultă că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut deschis ce poate data din 13 iunie 2008, leziune ce a putut fi produsă prin lovire cu corp despicător, posibil sapă, și care a necesitat pentru vindecare 115 - 120 zile de îngrijiri medicale, inclusiv pentru recuperare, leziunea fiind de natură a-i pune părții vătămate viața în primejdie.

În cursul urmăririi penale, la cererea părții vătămate, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul S.M.L. Botoșani având ca obiectiv suplimentar, stabilirea faptului dacă părții vătămate i s-a diminuat capacitatea de muncă. În urma reexaminării părții vătămate s-a concluzionat că, urmare a traumatismului cranio-cerebral suferit, aceasta prezintă infirmitate și are capacitatea de muncă diminuată, fiind încadrată în gradul III de invaliditate.

Fapta comisă de inculpatul S.M. în împrejurările sus-menționate, a fost încadrată în drept în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Intenția inculpatului de a ucide (elementul care diferențiază infracțiunea de tentativă de omor de cea de vătămare corporală gravă) s-a reținut că este evidențiată de obiectul folosit (o sapă, mai exact, lama acesteia), zona corpului vizată de inculpat (capul părții vătămate), intensitatea loviturii (demonstrată de urmările produse și agresivitatea inculpatului) și conduita inculpatului anterioară și concomitentă conflictului (în acest sens relevante fiind aspectele declarate de martorul L. în sensul că inculpatul a afirmat către partea vătămată "te omor cu mâna mea").

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul concret de pericol social al infracțiunii (pus în evidență de împrejurările, modalitatea comiterii, urmările produse și urmarea mult mai gravă care se putea produce), precum și persoana inculpatului care este în vârstă de 58 de ani, nu are antecedente penale, a încercat să despăgubească partea vătămată prin oferirea unei sume de bani și a avut o conduită procesuală sinceră și corectă. Aceste din urmă împrejurări au fost reținute în favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

În consecință, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse principale de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. este suficientă pentru îndreptarea inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că s-au constituit părți civile, partea vătămată O.I., S.C.U. "Prof.dr.N.O." Iași și S.A. Botoșani.

Partea vătămată O.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 RON reprezentând daune materiale (costul tratamentului, al alimentației speciale, sumele de bani împrumutate și plata zilelor de muncă efectuate de alte persoane în gospodăria sa) și cu suma de 30.000 RON, daune morale. Totodată, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului și la plata unei prestații bănești lunare având în vedere că a fost încadrat în gradul III de handicap și nu beneficiază de pensie de invaliditate.

Analizând pretențiile părții vătămate în raport cu probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că acestea sunt în parte întemeiate.

Astfel, în ce privește daunele materiale s-a reținut că partea vătămată a dovedit contractarea unui credit de 4.000 RON, efectuarea unor cheltuieli pentru tratament în sumă de 1098,07 RON (conform chitanțelor depuse la dosar) și plata sumei de 4200 RON pentru prestarea de către o altă persoană a unor munci în gospodăria sa pe durata îngrijirilor medicale acordate pentru vindecare. Referitor la acest din urmă aspect, s-a reținut că deși partea vătămată a arătat că a plătit mai multe persoane pentru prestarea unor munci în gospodărie, prejudiciul nu poate fi reprezentat decât de sumele plătite pentru a înlocui munca pe care chiar partea vătămată (o singură persoană) o presta în gospodărie. Au fost avute în vedere în acest sens declarațiile martorilor din care reies costul unei zile de muncă (35 RON) și numărul zilelor de îngrijiri medicale care au fost necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată.

Având în vedere suferința fizică intensă cauzată părții vătămate, durata și frecvența tratamentelor pe care aceasta le-a urmat, precum și invaliditatea cu care a rămas, instanța de fond a considerat pe deplin justificată cererea de acordare a daunelor morale în cuantumul solicitat.

Cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice, întrucât nu s-a constatat o diminuare a capacității de muncă a acesteia și nu s-a dovedit efectuarea pe viitor a unor cheltuieli certe și determinate, cauzate de fapta inculpatului, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În consecință, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și ale art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul S.M. a fost obligat la plata sumelor de: 9098,07 RON despăgubiri materiale și 30.000 RON daune morale către partea civilă O.I.; 5949,33 cheltuieli de spitalizare către S.C.U. "N.O." Iași; 1174,274 RON cheltuieli de spitalizare plus dobânda de referință a B.N.R. până la achitarea integrală a sumei către S.C.R. Iași și 1366 RON cheltuieli ocazionate de transportul părții vătămate la unitățile medicale de către S.A. Botoșani.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată O.I.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul S.M. care prin apărător a arătat că pedeapsa aplicată, raportat la împrejurările în care a comis fapta, este prea mare. Inculpatul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere toate circumstanțele care pledează în favoarea sa, faptul că nu are antecedente penale, că a recunoscut și regretat fapta comisă, că a încercat de nenumărate ori să se împace cu partea vătămată oferindu-i bani, ultima dată, suma de 10.000 RON pe care acesta din urmă a refuzat-o. A mai susținut inculpatul că are în întreținere trei copii minori ai fiicei sale care este divorțată și plecată din țară și că acești minori depind exclusiv de veniturile pe care el le realizează. În consecință, în ce privește latura penală a cauzei, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei. Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a solicitat obligarea sa la plata despăgubirilor în cuantumul în care partea vătămată le-a dovedit, precizând totodată că suma maximă pe care o poate datora acesteia, nu poate fi mai mare de 10.000 RON.

Prin Decizia penală nr. 7 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată, și în rejudecare, a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Prin decizia penală susmenționată, a fost condamnat inculpatul S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

De asemenea, instanța de apel a redus cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate O.I., de la suma de 30.000 RON la suma de 15.000 RON.

Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate au fost menținute celelalte dispoziții ale acesteia.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că inculpatul apelant a comis fapta dedusă judecății în împrejurările arătate în sentință, vinovăția acestuia fiind în mod corect stabilită.

Astfel, din întregul material probator administrat în cauză, coroborat cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultă că în ziua de 13 iunie 2008, în jurul orei 11,30, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată O.I. în vârstă de 62 de ani care se afla pe terenul său, inculpatul a lovit-o cu sapa la nivelul capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis și fractură parietală cominutivă dublată de hematom intracerebral, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate și care au necesitat pentru vindecare un număr de 115 - 120 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată fiind diagnosticată în prezent cu hemipareză pe partea dreaptă și încadrat în gradul III de invaliditate.

În ceea ce privește însă încadrarea juridică a faptei dedusă judecății, instanța de apel a constatat că nu poate fi reținută agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., deoarece din probele administrate în cauză rezultă că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită pe terenul proprietatea părții vătămate, loc care nu este "public" în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 152 C. pen.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul apelant S.M., din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

În raport cu noua încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat și constatând că acesta este în vârstă de 58 de ani, nu are antecedente penale, a încercat să o despăgubească pe partea vătămată prin oferirea unei sume de bani și a adoptat o conduită procesuală corectă, instanța de apel a procedat la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului prin reducerea cuantumului acesteia.

Având în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), C. pen. reținute de prima instanță, în favoarea inculpatului, văzând și dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., Curtea a apreciat că pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, stabilite în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., sunt în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prevăzute de art. 52 C. pen.

Instanța de prim control judiciar a apreciat, față de gravitatea faptei comise și de urmările produse, că o condamnare a inculpatului cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu ar fi de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen., cuantumul pedepsei principale de 4 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate fiind necesar, dar totodată și suficient pentru a contribui la reeducarea inculpatului.

În ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că în mod corect instanța de fond a stabilit referitor la daunele materiale solicitate de partea vătămată, că aceasta a dovedit contractarea unui credit de 4000 RON, efectuarea unor cheltuieli pentru tratament în sumă de 1098,07 RON și plata sumei de 4200 RON pentru prestarea de către o altă persoană a unor munci în gospodăria sa pe durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite. Referitor la aceste din urmă cheltuieli, deși partea vătămată a arătat că a plătit mai multe persoane pentru prestarea muncilor în gospodărie s-a reținut ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prejudiciul nu poate fi reprezentat decât de sumele plătite pentru a înlocui munca pe care chiar partea vătămată o presta în gospodărie și care a fost calculat în raport de declarațiile martorilor din care reiese costul unei zile de muncă - 35 RON - și numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată.

De asemenea, instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., ale art. 998 C. civ. și ale art. 313 din Legea nr. 95/2006 și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale către partea civilă a cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor de transport către unitățile spitalicești constituite părți civile în cauză.

În ce privește suma de 30000 RON acordată părții vătămate cu titlu de daune morale, s-a apreciat că este prea mare fiind de natură a conduce la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, ceea ce este inadmisibil.

Condamnarea inculpatului, alături de obligarea acestuia la plata sumei de 15000 RON cu titlu de daune morale către partea vătămată O.I. s-a apreciat că reprezintă o reparare integrală a prejudiciului moral încercat de aceasta, motiv pentru care s-a redus cuantumul daunelor morale de la suma de 30000 RON la suma de 15000 RON.

Împotriva deciziei au declarat recursuri partea civilă O.I. și inculpatul S.M.

Partea civilă, prin motivele de recurs formulate în scris, a criticat decizia sub aspectul greșitei rețineri în sarcina inculpatului a infracțiunii de tentativă la omor simplu, în condițiile în care fapta s-a comis în loc public, pe terenul agricol proprietatea sa situat în apropierea unei stâne, loc accesibil publicului și în prezența mai multor persoane, ceea ce impunea menținerea de către instanța de apel a încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., astfel cum a dispus instanța de fond.

A mai susținut partea civilă că în mod nejustificat instanța de fond și cea de apel au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. în condițiile în care acesta nu a întreprins nici un demers pentru a acoperi prejudiciul ce i-a fost cauzat, afirmând doar că îl poate despăgubi cu suma de 10000 RON, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, partea civilă a arătat că aceasta a fost soluționată corect de către instanța de fond, suma de 30000 RON daune morale la plata căreia a fost obligat inculpatul reprezentând o justă compensație bănească a suferinței produse ca urmare a săvârșirii infracțiunii, sumă al cărei cuantum se impunea a fi menținut de către instanța de prim control judiciar.

În consecință, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 17

2

C. proc. pen., partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței.

Inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și în raport de această nouă încadrare juridică, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În subsidiar, inculpatul a susținut că pedeapsa la care a fost condamnat de instanța de apel este prea aspră raportat la vârsta sa și la împrejurările în care fapta a fost săvârșită solicitând reducerea cuantumului acesteia prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. În drept, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate de partea civilă și de inculpat care în drept se încadrează în cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 17

2

și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

În ce privește prima critică adusă deciziei de către partea civilă, în sensul nereținerii în încadrarea juridică a faptei a circumstanței agravante prevăzute în art. 175 lit. i) C. pen. care incriminează omorul săvârșit în public, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Potrivit art. 152 C. pen., fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă: într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

Din probele administrate în cauză rezultă că infracțiunea reținută în sarcina recurentului inculpat a fost săvârșită pe terenul agricol proprietatea recurentului parte civilă, iar martorii L.C.I., I.M. și A.C. au sosit la locul faptei ulterior lovirii părții civile de către inculpat.

Prin urmare, neexistând nici una dintre împrejurările prevăzute de art. 152 C. pen. care definește noțiunea de "faptă săvârșită în public", în mod corect instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea circumstanței agravante prevăzute de art. 175 lit. i) C. pen. reținută greșit în sarcina inculpatului prin actul de trimitere în judecată și menținută de instanța de fond.

Referitor la cea de-a doua critică adusă deciziei de către partea civilă și care vizează greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. cu consecința prevăzută în art. 76 alin. (2) C. pen., - reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege -, Înalta Curte constată că și aceasta este neîntemeiată.

Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei deduse judecății, lipsa antecedentelor penale, vârsta - 58 de ani -, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii constând în stăruința depusă pentru despăgubirea recurentului parte civilă cu o sumă de bani, poziția sinceră adoptată în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, regretul manifestat față de fapta comisă și de urmările acesteia, sunt împrejurări care se circumscriu noțiunii de circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 C. pen. și care în opinia Înaltei Curți, în mod corect au fost reținute de către instanțe în favoarea inculpatului.

În ce privește cea de-a treia critică adusă deciziei de către partea civilă și care vizează modul de soluționare a laturii civile, este adevărat că potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, în temeiul art. 999 C. civ., omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Este cert că în raport de urmarea produsă prin fapta inculpatului, respectiv vătămarea gravă a integrității corporale a părții civile care a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis și fractură parietală cominutivă dublată de hematom intracerebral, leziuni care i-au pus viața în primejdie și care au necesitat pentru vindecare 115 - 120 zile îngrijiri medicale, recurenta parte civilă fiind diagnosticată în prezent cu hemipareză pe partea dreaptă și încadrată în gradul III de invaliditate, aceasta a încercat alături de paguba materială și un prejudiciu moral, dar așa cum a stabilit instanța de apel, acesta nu poate fi cuantificat în bani.

Suma de 30000 RON acordată de instanța de fond recurentului parte civilă cu titlu de daune morale apare ca exagerată, fiind de natură a duce la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, ceea ce este în contradicție cu dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală.

În acord cu cele reținute de instanța de apel, Înalta Curte apreciază că obligarea inculpatului la plata sumei de 15000 RON cu titlu de daune morale către recurenta parte civilă este de natură a asigura o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral încercat de aceasta.

În ce privește prima critică adusă hotărârilor de către inculpat, în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată este în dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen. care incriminează infracțiunea de vătămare corporală gravă, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Din probele administrate în cauză rezultă că în ziua de 13 iunie 2008, în jurul orelor 11,30, pe fondul unui conflict spontan, recurentul inculpat a lovit pe partea civilă care se afla pe terenul agricol proprietatea sa, cu porțiunea despicătoare a sapei pe care o avea asupra sa, în zona stângă a capului.

Raportul de expertiză medico-legală din 2 noiembrie 2009 întocmit de S.M.L. Botoșani, a concluzionat că recurentul parte civilă O.I. a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză epicraniană, fractură parietală cominutivă, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, hematom intracerebral, leziuni ce au necesitat 115 - 120 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care au pus în primejdie viața victimei. La data examinării medico-legale, recurenta parte civilă a prezentat diagnosticul "hemipareză dreapta spastică moderată, predominant brahială sechelară unui hematom intracerebral postraumatic operat în 2008"; urmare a traumatismului cranio-cerebral, partea civilă prezintă infirmitate, are capacitatea de muncă diminuată și a fost încadrată în gradul III de invaliditate.

Având în vedere obiectul folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii (o sapă, mai exact partea despicătoare a acesteia), apt a produce moartea, zona corpului vizată (capul, zonă vitală), intensitatea loviturii aplicate (demonstrată de urmarea produsă), agresivitatea inculpatului, conduita acestuia anterioară și concomitentă conflictului (relevate în acest sens fiind cele declarate de martorul L.C.I., care arată că inculpatul a afirmat către partea civilă "te omor cu mâna mea"), Înalta Curte constată că recurentul inculpat a prevăzut că prin fapta de vătămare corporală gravă prin care s-a pus în primejdie viața părții civile s-ar putea produce și moartea acesteia, a urmărit sau cel puțin a acceptat acest rezultat, care însă nu s-a produs din cauze independente de voința sa, în concluzie a acționat cu intenția de a ucide, specifică infracțiunii de tentativă de omor astfel cum este definită în art. 19 C. pen.

Referitor la cea de-a doua critică adusă deciziei și care vizează individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că circumstanțele care caracterizează favorabil persoana recurentului inculpat și anume, lipsa antecedentelor penale, conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, vârsta - 58 de ani - stăruința depusă pentru a despăgubi pe partea civilă prin oferirea unei sume de bani neacceptată însă de către aceasta, au fost valorificate de instanța de apel care l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani) în limitele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen.

Reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare, prin aplicarea prevederilor art. 81 sau ale art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea condiționată, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, așa cum a cerut inculpatul, ar echivala cu nesocotirea criteriilor generale de individualizare a pedepsei astfel cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen. și a cerințelor art. 52 C. pen. referitoare la scopul preventiv și educativ al pedepsei. Numai datele ce caracterizează favorabil persoana recurentului inculpat nu pot constitui un motiv suficient pentru reducerea cuantumului pedepsei, întrucât la individualizarea sancțiunii trebuie avute în vedere nu numai împrejurările ce atenuează răspunderea penală, ci și cele ce o agravează, inclusiv gradul de pericol social concret al faptei, care în speța dedusă judecății este unul ridicat, evidențiat de urmarea produsă prin comiterea acesteia.

În consecință, reținând că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârilor pronunțate în cauză de către partea civilă și inculpat și neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă O.I. și de inculpatul S.M.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 450 RON cu același titlu, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă O.I. și de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.