ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1251/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1251/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 255 din 1

iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. 849/2005, s-a dispus

condamnarea inculpaților:

- 10 zece ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 78 și

40 C. pen.;

- 10 (zece) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 78 și

40 C. pen.;

- 8 (opt) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c), art. 78 și 40 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare sporită

cu un an închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an și 10 (zece) luni

închisoare aplicată de Judecătoria Bârlad și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa de 12 ani și 10 luni închisoare.

A aplicat art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest preventiv și a dedus la zi durata arestării preventive

de la 30 octombrie 2004.

- 10 (zece) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 78;

- 10 (zece) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.;

- 8 (opt) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) și art. 78 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 10 ani închisoare sporită cu un an

închisoare, total 11 (unsprezece) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 64 și 71 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus

la zi durata arestării preventive de la 30 octombrie 2004.

- 4 (patru) ani și 6 (șase) luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.;

- 4 (patru) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 și 109 C.

pen.

la art. 104 C. pen., a dispus trimiterea într-un centru de reeducare a minorului

D.T.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. (două infracțiuni), cu

aplicarea art. 99 C. pen.

A atras atenția asupra dispozițiilor

art. 108 C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpații C.N.S., C.C.I. și M.M., în

solidar, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente să

achite părții civile P.V., suma de 1.300.000 lei, prejudiciu nerecuperat și

părții civile T.F. 120.000 lei cu același titlu.

A constatat recuperat prejudiciul

cauzat părții civile B.M.

A obligat inculpatul C.C.I. la

600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, inculpatul D.T.G. în solidar cu

partea responsabilă civilmente la 2.450.000 lei reprezentând: 850.000 lei

cheltuieli judiciare și 600.000 lei onorar avocat.

A obligat inculpatul C.N.S. la

1.600.000 lei, reprezentând 600.000 lei cheltuieli judiciare și un milion lei

onorar avocat oficiu.

A obligat inculpatul M.M. în solidar

cu partea responsabilă civilmente la 1.200.000 lei reprezentând 600.000 lei

cheltuieli judiciare și 600.000 lei onorar avocat, ce va fi suportat din

fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

2004, în timp ce se deplasau prin municipiul Bârlad, inculpații C.N.S., C.C.I.

și M.M., au observat partea vătămată P.V., luând hotărârea să-și însușească

bunurile acesteia.

Pentru realizarea scopului

infracțional propus, cei trei inculpați au urmărit partea vătămată P.V. iar în

momentul în care acesta a intrat în scara blocului a fost lovită de inculpatul C.N.S.

cu pumnul, după care ceilalți doi inculpați l-au căutat prin buzunare

însușindu-și portofelul din haină și o sacoșă în care se aflau produse

alimentare.

Ulterior, inculpații, au constatat

că partea vătămată nu avea bani ci doar buletinul de identitate, o legitimație

de pescuit și două carduri bancare, eliberate de B.C.R., respectiv B.R.G. –

G.S.G., împreună cu o hârtie pe care era scris codul PIN al unuia dintre

carduri.

De aceea, cei trei inculpați s-au

deplasat la mai multe bancomate pentru a retrage banii părții vătămate P.V.,

însă nu au reușit din lipsă de disponibil pe acel card. În aceste condiții,

inculpații au rupt actele și portofelul părții vătămate pe care le-au aruncat.

Din raportul de expertiză medico –

legală nr. 229/ E din 25 octombrie 2004 întocmit de Cabinetul Medico – Legal Bârlad

rezultă că partea vătămată P.V. a prezentat leziuni ce au necesitat pentru

vindecare un număr de 4 – 5 zile îngrijiri medicale.

2004, în timp ce se deplasau pe o stradă din municipiul Bârlad, inculpații C.N.S.,

C.C.I., M.M. și D.T.G., au observat partea vătămată T.F. având asupra sa o

sacoșă, hotărându-se să-l tâlhărească.

În acest scop, cei patru inculpați

s-au apropiat de partea vătămată, inculpatul C.N.S. a încercat să o lovească cu

pumnul iar inculpatul M.M. i-a pus piedică.

Prin exercitarea actelor de violență

inculpații și-au însușit de la partea vătămată suma de 750.000 lei, un pulovăr

nou în valoare de 250.000 lei și o pâine.

După însușirea banilor, inculpații

au mers într-o scară de bloc unde și-au împărțit banii.

În urma examinării medico – legale,

s-a constatat că partea vătămată T.F. a prezentat leziuni pe față, membrele

superioare și inferioare, necesitând pentru vindecare 8–9 zile îngrijiri

medicale.

2004, în timp ce stăteau de vorbă pe o stradă din Bârlad, inculpații C.N.S., C.C.I.,

M.M. și D.T.G. au observat-o pe partea vătămată B.M. care avea un portofel în

mână, hotărându-se să îl sustragă.

În acest scop au urmărit partea

vătămată, inculpații C.N.S. și C.C.I. rămânând în spatele acesteia, în timp ce

inculpații D.T.G. și inculpatul M.M. au încadrat partea vătămată încercând să-i

distragă atenția, timp în care inculpatul D.T.G. i-a smuls din mână portofelul.

După consumarea infracțiunii,

inculpații s-au întâlnit la locuința inculpatului M.M. unde și-au împărțit

banii, rupând totodată cartea de identitate a părții vătămate, cartea de

alegător și carnetul de asigurare.

După declanșarea cercetărilor,

inculpatul M.M. a condus organele de poliție și a arătat unde se găsesc aceste

acte, fiind găsite în găleata pentru gunoi. Cu ocazia recunoașterii din grup,

partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul C.N.S., indicându-i și pe

inculpații M.M. și D.T.G. ca posibili autori ai faptei.

Starea de fapt reținută de prima

instanță a rezultat din declarațiile părților vătămate, ale inculpaților, ale

martorilor, procesele – verbale de prezentare pentru recunoaștere, conducere în

teren, cercetare la fața locului precum și cu rapoartele de expertiză medico –

legale.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal au declarat apel inculpații C.N.S., C.C.I., M.M. și D.T.G. criticând-o

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 62 din 3

noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 4228/2005, au

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, menținându-se ca

fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților C.N.S., C.C.I. și dedusă perioada arestului preventiv de la 1 iunie

2005.

Inculpații apelanți, au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal, au declarat recurs inculpații C.N.S., C.C.I., M.M. și D.T.G.

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpații C.N.S., M.M. și C.C.I. au

apreciat că pedepsele sunt prea aspre, sporul aplicat este nejustificat,

impunându-se înlăturarea acestuia.

Recurentul inculpat D.T.G., a

solicitat înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare

prevăzută de art. 104 C. pen., cu măsura educativă a libertății supravegheate

prevăzută de art. 103 C. pen.

În susținerea recursului s-a invocat

faptul că minorul a ajuns în câmpul infracțional ca urmare a determinării din

partea inculpaților majori și nu ca o consecință a nesupravegherii sale de

către părinți.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc.

pen., și art. 385

7

C. proc. pen., constată că recursurile sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima

instanță, constând în aceea că, în perioada 23 octombrie 2004 – 29 octombrie

2004, cei patru inculpați și-au însușit prin exercitarea actelor de violență

bani și bunuri de la părțile vătămate P.V., T.F. și B.M., este corectă iar

încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) C. pen., respectiv instigare

la tâlhărie, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., este legală.

Cât privește individualizarea

judiciară a pedepselor și a măsurii educative dispusă față de inculpatul minor D.T.G.,

Înalta Curte, constată că acestea au fost just individualizate prin aplicarea

și interpretarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 72 și art. 100 C. pen.

Funcțiile de constrângere și

reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o

justă individualizare a acesteia.

În conformitate cu principiul

individualizării pedepselor, acestea trebuiesc stabilite în raport cu pericolul

social concret al infracțiunii săvârșite și în raport cu individualitatea

infractorului.

Cât privește gradul de pericol

social concret al faptei, sunt relevante modul în care a fost săvârșită fapta

sau faptele, locul și timpul săvârșirii acesteia, gravitatea urmărilor.

Revenind la speță, din probele

administrate rezultă că inculpații au acționat împreună, stabilind de fiecare

dată modalitatea de deposedare a părților vătămate de bani și bunuri. Au

acționat de fiecare dată cu violență, fiind fără relevanță, sumele de bani,

relativ mici, pe care le-au găsit în hainele victimelor.

După consumarea infracțiunilor, au

încercat să utilizeze cardul sustras de la partea vătămată P.V., după care au

rupt actele acesteia și le-au aruncat. În aceeași modalitate au procedat și la

29 octombrie 2004, rupând cartea de identitate, cartela de alegător și

carnetele de asigurat aparținând părții vătămate B.M.

Săvârșirea de către inculpați a trei

infracțiuni de tâlhărie, reflectă un grad de pericol social ridicat astfel

încât nu se justifică reducerea pedepselor aplicate de către instanța de fond

și nici înlăturarea sporului aplicat.

Cât privește măsura educativă a

internării într-un centru de reeducare prevăzut de art. 104 C. pen., Înalta

Curte reține că pentru infractorii minori, legiuitorul a prevăzut și alte

sancțiuni cu caracter penal decât pedepsele, care au prioritate față de acestea

din urmă.

Scopul măsurilor educative este

acela de redare a minorului societății fără aplicarea celor mai severe

sancțiuni penale. Internarea într-un centru de reeducare este o măsură

educativă, luată cu scopul reeducării minorului, dacă celelalte măsuri

educative sunt considerate neîndestulătoare.

Prin internarea minorului în centrul

de reeducare i se asigură acestuia posibilitatea de a învăța, potrivit vârstei

și a căpăta o pregătire profesională conform cu aptitudinile sale. În centrul

de reeducare minorul este obligat la ceea ce ar trebui să facă dacă ar fi lăsat

în libertate.

În cauză, inculpatul minor D.T.G. a

săvârșit două infracțiuni de tâlhărie, fiind conștient atât în ceea ce privește

gravitatea faptelor cât și a consecințelor acestora.

Din ancheta socială rezultă că este

în clasa a V-a însă nu frecventează cursurile școlare, prezentând carențe

educaționale, afective și de instrucție.

În atare condiții, măsura educativă

a internării într-un centru de reeducare este pe deplin justificată, dându-i-se

acestuia posibilitatea să-și continue studiile și să învețe o meserie.

Față de cele menționate, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

C.N.S., C.C.I., M.M. și D.T.G., împotriva deciziei penale nr. 62 din 3

noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaților C.N.S. și C.C.I., va fi dedusă

perioada reținerii și arestării preventive de la 30 octombrie 2004 la 27

februarie 2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.N.S., C.C.I., M.M. și D.T.G. împotriva deciziei

penale nr. 62 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 4228/2005.

Deduce durata arestării preventive

pentru inculpații C.N.S. și C.C.I. de la 30 octombrie 2004 la 27 februarie

2006.

Obligă recurenții inculpați C.N.S.

și C.C.I. la plata sumelor de câte 220 RON (câte 2.200.000 lei), cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 RON (câte 1.000.000

lei), reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții inculpați M.M.

și D.T.G. la plata sumelor de câte 120 RON (câte 1.200.000 lei), cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2006.