ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1564/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 151 din 11 octombrie 2005 a tribunalului Teleorman, inculpatul T.M. a fost condamnat, la 7 ai închisoare, în baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului interdicția de exercitare a pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă durata arestării preventive, la zi, începând cu 6 aprilie 2005. A fost obligat inculpatul la plata sumelor de 12 milioane lei vechi și 50 dolari S.U.A., cu titlul de despăgubiri materiale către partea civilă F.D.

În final, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului rezultată din următoarele: În ziua de 20 decembrie 2004, inculpatul a fost surprins de partea vătămată, în locuința acesteia, unde inculpatul intrase spre a fura. Ca să își asigure scăparea, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată și a fugit, având asupra sa bijuterii și telefoane mobile (evaluate la 12 milioane lei vechi) și 50 dolari S.U.A. La ieșirea în fugă din domiciliul victimei, inculpatul a fost văzut de martorul C.G. Victima l-a recunoscut și l-a indicat fără ezitare pe inculpat, din albumul de fotografii judiciare, precum și la recunoașterea din grup.

Inculpatul nu a recunoscut fapta pretinzând mai întâi, că nu a fost niciodată în Alexandria (afirmație demonstrată de probele administrate) apoi, încercând să inducă ideea, că, la data faptei s-ar fi aflat la Timișoara (fapt ce instanța de fond nu l-a reținut, dată fiind lipsa de credibilitate și subiectivismul manifestat al martorilor propuși de inculpat). Apelul declarat de inculpatul T.M. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 980 din 12 decembrie 2005. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul invocând art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. și susținând că, în mod greșit, a fost condamnat în loc să fie achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. c), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., deoarece, nu a săvârșit fapta, pentru care a fost trimis în judecată, faptă neconfirmată cu certitudine, de probele dosarului. Recursul inculpatului este nefondat. Contrar, susținerilor inculpatului, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, în dosar, sunt probe certe, din care rezultă că inculpatul este autorul faptei. Aceste probe au fost analizate pe larg, de prima instanță analiză validată de instanța de apel, încât, având în vedere și faptul că instanța de fond a verificat și veridicitatea alibiului invocat de inculpat, nu se poate reține decât că acesta n-a putut fi dovedit, fiind invocat de circumstanță, inculpatul fiind autorul infracțiunii imputate. În raport cu cele arătate, recursul de față dovedindu-se a fi nefondat, Curtea va trebui să-l privească și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării inculpatului, de la 6 aprilie 2005, la 10 martie 2006. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 980 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2005 la 10 martie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2006.