ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4671/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 383

din 23 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3644/2004, Tribunalul București, secția

I penală, a dispus, în baza art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din art. 174

C. pen., condamnarea inculpatului P.N. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

70.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile D.M. și D.A. cu titlu de

daune materiale și la 100.000.000 lei daune morale către D.M.

Pentru a pronunța sentința,

instanța de fond a stabilit că inculpatul și victima D.C. s-au cunoscut în

după-amiaza zilei de 31 ianuarie 2004, în pădurea din comuna Nuci, unde

inculpatul efectua serviciul de pază al unei cabane forestiere tip vagon.

Cei doi au consumat o

cantitate importantă de alcool și, pe fondul stării de ebrietate, între ei a

izbucnit un conflict spontan. Inculpatul l-a lovit în mod repetat pe D.C. cu și

de corpuri dure, loviturile ducând la decesul victimei.

Raportul de expertiză

medico-legală a constatat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se

hemoragiei interne, consecutivă unui traumatism toraco-abdominal, cu multiple

fracturi costale; s-a mai stabilit că leziunile sunt în legătură de cauzalitate

directă condiționată cu decesul.

Instanța de fond a procedat

la schimbarea încadrării juridice reținând modalitatea prevăzută de art. 175 lit.

i) C. pen., deoarece pădurea respectivă constituie, în sensul art. 152 C. pen.,

loc public, fiind prin natura sa întotdeauna accesibilă publicului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, susținând că pedeapsa este prea mare.

Prin decizia penală nr. 368/

A din 5 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1407/2005, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că instanța de fond a

procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul P.N. a declarat

recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel și solicitând,

în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele sale personale.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, analizând

soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar și în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiată critica greșitei

individualizări a pedepsei.

Inculpatului i-a fost

aplicată o pedeapsă privativă de libertate egală cu minimul special tocmai în

considerarea circumstanțelor sale personale, tânăr, manifestând o atitudine de

recunoaștere și regret a faptei comise în stare de ebrietate.

Având, însă, în vedere și

gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de omor calificat comise de

inculpat, circumstanțele violente în care a survenit decesul victimei, Înalta

Curte constată că o reducere a pedepsei nu ar fi posibilă decât prin reținerea

unor circumstanțe atenuante care în cauză nu se justifică, cuantumul de 15 ani

aplicat de prima instanță și menținut de instanța de apel fiind menit să asigure

atât reeducarea inculpatului cât și păstrarea unei proporții echilibrate între

circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpatului.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 365

16

pct. 2 raportat la art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 1 februarie

la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 160 lei (1.600.000 lei), din care suma de 40 lei (400.000 lei)

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul formulat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 368/ A din 5

mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1407/2005 de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 1 februarie 2004 la 17 august

2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei) reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 august 2005.