ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2859 din 15 iunie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamantul D.V.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii pentru apartamentul nr. 26 situat în București, sector 3. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.V.A.

a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia din urmă la desemnarea evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 26 situat în București, sector 3. In susținerea acțiunii reclamantul a arătat că, prin Dispoziția nr. 9842 din 18 martie 2008, Primăria Municipiului București a propus acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, constând din diferența dintre despăgubirea încasată și valoarea de piață pe apartamentul sus menționat, dispoziție ce a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrată sub nr. 44654/CC.

A mai arătat că, prin Legea nr. 247/2005 nu s-a stabilit niciun termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare, însă pârâta tergiversează soluționarea într-un termen rezonabil a cererii de despăgubire, reclamantul solicitând obligarea pârâtei să procedeze la desemnarea unui evaluator. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că această etapă a procedurii este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța a mai constatat că legea nu stabilește niciun termen în care să se trimită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare se aplică dispozițiile generale din art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 modificată în sensul că pârâta era obligată să ia această măsură în termen de 30 de zile, calculat cel mai târziu de la data când a stabilit că cererea de despăgubire în echivalent este admisibilă, imobilul neputând fi restituit în natură astfel că în cauză că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004 modificată în sensul că ne aflăm în ipoteza nesoluționării în termenul legal al unei cereri. In termen legal, împotriva sentinței sus-menționată, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul prin aceea că în speță nu a fost vorba despre un refuz nejustificat al recurentei, întrucât acest refuz de a soluționa cererea reclamantului nu s-a bazat pe un exces de putere. A precizat recurenta că procedura administrativă nu se poate declanșa la simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci doar prin transmiterea dosarului către Secretariatul Comisiei și prin parcurgerea etapelor prevăzute de Legea nr. 247/2005. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și vis-a-vis de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin Dispoziția Primarului Municipiului București, nr. 9842/2008 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un apartament situat în București.

Conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, recurenta avea obligația să transmită dosarul unei societăți de evaluatori pentru a desemna un evaluator care să întocmească raportul de evaluare. Desigur, legea nu stabilește un termen pentru această situație de fapt, dar termenul trebuie să fie rezonabil, corect prima instanță apreciind că în lipsa acestui termen, se aplică dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ne găsim în ipoteza nesoluționării în termen legal al unei cereri. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 2859 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.