ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 2859 din 15 iunie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamantul D.V.A., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și a obligat pârâta să desemneze un evaluator pentru întocmirea

raportului de evaluare, în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii

pentru apartamentul nr. 26 situat în București, sector 3.

Pentru a se

pronunța astfel, prima instanță, a reținut, următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul D.V.A. a chemat în judecată pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună obligarea acesteia din urmă la desemnarea evaluator

pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de

măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 26 situat în București,

sector 3.

In susținerea

acțiunii reclamantul a arătat că, prin Dispoziția nr. 9842 din 18 martie 2008,

Primăria Municipiului București a propus acordarea de măsuri reparatorii, prin

echivalent, constând din diferența dintre despăgubirea încasată și valoarea de

piață pe apartamentul sus menționat, dispoziție ce a fost comunicată Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrată sub nr. 44654/CC.

A mai arătat

că, prin Legea nr. 247/2005 nu s-a stabilit niciun termen pentru finalizarea procedurii

administrative de soluționare a cererilor de retrocedare, însă pârâta

tergiversează soluționarea într-un termen rezonabil a cererii de despăgubire,

reclamantul solicitând obligarea pârâtei să procedeze la desemnarea unui

evaluator.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că această etapă a

procedurii este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor

așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța a mai

constatat că legea nu stabilește niciun termen în care să se trimită dosarul

evaluatorului sau societății de evaluare se aplică dispozițiile generale din

art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 modificată în sensul că pârâta era

obligată să ia această măsură în termen de 30 de zile, calculat cel mai târziu

de la data când a stabilit că cererea de despăgubire în echivalent este

admisibilă, imobilul neputând fi restituit în natură astfel că în cauză că sunt

aplicabile dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004 modificată în

sensul că ne aflăm în ipoteza nesoluționării în termenul legal al unei cereri.

In termen

legal, împotriva sentinței sus-menționată, a declarat recurs pârâtul Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat

recursul prin aceea că în speță nu a fost vorba despre un refuz nejustificat al

recurentei, întrucât acest refuz de a soluționa cererea reclamantului nu s-a

bazat pe un exces de putere.

A precizat

recurenta că procedura administrativă nu se poate declanșa la simpla cerere a

persoanei îndreptățite, ci doar prin transmiterea dosarului către Secretariatul

Comisiei și prin parcurgerea etapelor prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând

actele dosarului, motivele de recurs și vis-a-vis de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin

Dispoziția Primarului Municipiului București, nr. 9842/2008 s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un apartament situat în

București.

Conform Legii

nr. 247/2005, Titlul VII, recurenta avea obligația să transmită dosarul unei

societăți de evaluatori pentru a desemna un evaluator care să întocmească

raportul de evaluare.

Desigur, legea

nu stabilește un termen pentru această situație de fapt, dar termenul trebuie

să fie rezonabil, corect prima instanță apreciind că în lipsa acestui termen,

se aplică dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ne

găsim în ipoteza nesoluționării în termen legal al unei cereri.

Așa fiind,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței nr. 2859 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 martie 2011.