ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1920/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 415 din 1

iunie 2005 judecătoria Lugoj, l-a achitat pe inculpatul I.C.M. pentru

infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen., la

plângerea prealabilă a părții vătămate F.G.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, că inculpatul doar a sunat și a bătut la ușa

imobilului, fără a pătrunde în imobil, astfel că nu a existat în fapt o ocupare

totală sau parțială a acestuia și astfel nu există infracțiunea de tulburare de

posesie.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs partea vătămată F.G., însă Tribunalul Timiș, prin penală nr. 868

din 11 mai 2005 pronunțată în dosar nr. 7404/2005, a respins, ca tardiv,

recursul, întrucât deși partea vătămată F.G. a fost prezentă la dezbaterea în

fond a cauzei în fața primei instanțe, motiv pentru care termenul de recurs de

10 zile, prevăzut de lege, curgea de la pronunțare, aceasta a declarat recurs

doar la data de 21 iulie 2005.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs partea vătămată, invocând faptul că excepția tardivității

recursului nu a fost invocată și rezolvată la primul termen de judecare a

recursului, ci cauza s-a amânat atunci pentru un alt termen de judecată.

Examinând recursul declarat din

oficiu, în baza înscrisurilor de la dosar, instanța îl constată inadmisibil,

urmând să-l respingă în consecință, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., întrucât infracțiunea dedusă judecății, cea prevăzută de art.

220 C. pen., făcând parte din categoria infracțiunilor avute în vedere de art. 279

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și o asemenea judecată nu cunoaște decât o singură

cale de atac împotriva hotărârii de fond pronunțate, respectiv cea a

recursului. Cum Tribunalul Timiș a soluționat cauza ca instanță de recurs, un

al doilea recurs în fața Curții de Apel Timișoara este inadmisibil. Se vor

aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

Astfel, s-a pronunțat Curtea de Apel

Timișoara prin decizia penală nr. 33/ R din 12 ianuarie 2006 respectiv,

respingându-se recursul declarat de partea vătămată F.G., ca inadmisibil,

împotriva deciziei penale nr. 868/ R din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului

Timiș.

Partea vătămată, nemulțumită și de

această hotărâre, a declarat prezentul recurs împotriva deciziei penale nr. 33/

R din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, nemotivat în scris și nici

nu s-a prezentat pentru susținerea orală a acestuia.

Recursul de față, fiind un al 2-lea

recurs, instituție de drept procesual penal, necunoscută și ne reglementată de

legea în vigoare, va fi respins, ca inadmisibil, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 C. proc. pen.,

partea vătămată recurentă fiind în culpă procesuală față de cele expuse,

urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 12

ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta parte vătămată la

plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 martie 2006.